PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

criză ori ameninţate de crize s-a făcut prin instituirea Comitetului pentru
Aspectele Civile ale Gestionării Crizelor.
Contribuţia cu expertiză şi mijloace la crearea de
mecanisme de prevenire a conflictelor şi la realizarea de capacităţi de
management al crizei în regiuni-cheie;
Terorismul odată cu intensificarea coordonării
intraeuropene şi a armonizării politicilor, UE aşteaptă cu încredere
colaborarea mai eficientă cu alţi parteneri, în cadrul înţelegerilor
multilaterale;
Dezvoltarea legăturilor dintre agenţiile naţionale de
securitate, cu scopul de a acţiona eficient împotriva reţelelor
multidimensionale şi internaţionale ale crimei organizate, implicate în
traficul de droguri, spălarea de bani şi traficul de persoane;
Promovarea accesului şi verificarea înţelegerilor
multilaterale asupra non-proliferării, controlului înarmării şi dezarmării:
- prin întărirea agenţiilor independente existente;
- încredinţarea acestora, prin Consiliul de Securitate, cu un
mandat mai cuprinzător privind inspecţiile ad-hoc şi de termen
lung pentru monitorizarea şi asigurarea respectării
angajamentelor;
- prin asigurarea de către statele membre a tuturor informaţiilor
disponibile.
IV. Sistemul Logistic Integrat
Pentru ca politica de securitate şi apărare a Uniunii Europene să
devină mai eficientă, este necesar ca UE să devină mai activă în urmărirea
obiectivelor sale prin mijloace civile şi/sau militare, mai coerentă prin unirea
eforturilor şi prin asigurarea unităţii de comandă în caz de criză, mai
capabilă prin alocarea unor resurse mai mari, evitarea suprapunerilor şi
coordonarea mai bună a resurselor existente, promovarea integrării
regionale, bazată pe experienţa europeană pentru consolidarea relaţiilor
paşnice dintre state şi întărirea poziţiei statelor în ordinea globală.
Monitorizarea permanentă a evoluţiilor potenţial destabilizatoare
care să asigure baza prevenirii timpurii a conflictelor, împiedicarea crizelor,
folosirea întregii palete a instrumentelor disponibile UE impune cu
necesitate gestionarea unitară a crizelor, dar mai ales un sistem integrat de
gestionare a resurselor.
Viitorul nu poate şi nu trebuie să constituie un salt în necunoscut.
Proiectarea unui sistem logistic integrat, propriu UE, care să
asigure gestionarea resurselor disponibile este impusă de evoluţia socială şi
537
va fi prezentă - în final – în modalitatea concretă de răspuns la crize sau
situaţii potenţial generatoare de crize, indiferent de natura acestora.
Integrarea sistemului logistic va trebui să fie realizată, în primul
rând, în interiorul statelor care compun UE şi apoi în ansamblul acesteia.
Deci, folosirea coercitivă a puterii militare este apreciată ca fiind ultima
soluţie în abordarea securităţii prin mecanismele deja existente, instituţia
militară este cea care poate răspunde cu prioritate comenzii sociale -
realizarea unui sistem logistic integrat, în interiorul statului, cu
componentele specifice, iar în interiorul UE, cu organismele de profil.
Apreciem şi subliniem cu această ocazie viziunea factorilor de
decizie actuală, care au prevăzut în Programul de Guvernare 2005 - 2008
realizarea unui sistem logistic integrat, prin adoptarea conceptuală şi
structurală a logisticii actuale la noile realităţi privind dimensionarea,
configuraţia şi misiunile Armatei României, astfel încât asigurarea forţelor
pentru securitatea şi apărarea naţională şi colectivă să se realizeze în strânsă
concordanţă cu cerinţele de compatibilitate ale NATO şi UE.
Proiectarea acestui sistem va trebui făcută cu luarea în consideraţie
a ceea ce a fost bun, verificat de evoluţia socială, de viaţă, cu specific
românesc, în interes naţional, armonizat cu noutăţile existente pe plan
internaţional.
Strategia de tip integral, îndeosebi strategiile operaţionale, dintre
care subliniem strategia acţiunilor speciale, strategia acţiunilor rapide şi
strategiile asimetrice, impun reconsiderări ale sistemului logistic actual şi
ale infrastructurilor în cadrul acestui sistem.
În acest sens, apreciem că, fără a face un scop în sine, este necesară
elaborarea şi punerea în practică a unei filosofii a logisticii reacţiei de
securitate şi apărare în cvasitotalitatea situaţiilor posibile previzibile, începând
cu cele care ţin de tensiuni sociale, crize şi urgenţe civile (calamităţi,
dezastre, accidente tehnologice, accidente provocate de acte teroriste) şi
continuând cu situaţiile atipice.
În toate armatele moderne există astfel de preocupări pentru
adaptarea sistemului logistic la cerinţele efective ale acţiunii.
Din analiza tipurilor de reacţii se desprind câteva cerinţe pentru
sistemul logistic, cum ar fi: cerinţa de anterioritate a suportului logistic,
cerinţa de operativitate permanentă, cerinţa de eficienţă, cerinţa de
teritorializare, cerinţa de modulare, cerinţa de fluiditate şi flexibilitate,
cerinţa de integralitate, cerinţa de suficienţă, cerinţa de autoprotecţie, cerinţa
de autoreglare (feedback).
Toate acestea sunt, de fapt, exigenţe ale unui sistem logistic modern
– trebuie să asigure funcţionarea logisticii în orice situaţie şi pentru orice tip
de acţiune, indiferent cine o desfăşoară şi cum o desfăşoară.
538