PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Acest răspuns a inclus pachetul de măsuri antiteroriste adoptat după
11 septembrie 2001, sprijinirea măsurilor de neproliferare a armelor de
distrugere în masă şi asistarea statelor cu structuri slabe sau instabile din
Balcani.
Identificarea unor răspunsuri la noile ameninţări trebuie să
pornească de la faptul că acestea survin adesea, la mari depărtări, sunt mai
dinamice şi mai complexe. Caracterul dinamic va necesita mutarea
accentului pe prevenirea crizelor şi ameninţărilor. Caracterul complex va
necesita şi soluţii, pe măsură, care vor include controlul exporturilor,
presiunile economice, politice, chiar militare.
UE dispune de toate instrumentele pentru adoptarea unor astfel de
soluţii complexe.
La baza politicii sale, UE a pus noul concept al securităţii europene
pentru secolul XXI, conform căruia Europa nu va fi niciodată cuceritoare,
expansionistă, imperialistă sau hegemonică.
Prin proiectul integrării europene este conceput şi implementat un
model ce garantează stabilitatea relaţiilor dintre statele membre,
concomitent cu combinarea nevoii de integrare în spiritul păstrării identităţii
fiecărui stat membru.
În cadrul UE, statele membre se găsesc în relaţii cordiale unul cu
altul şi, în mod cert, nu opun ameninţări reciproce.
Eficienţa acţiunilor UE se va concretiza în armonizarea liniilor
politice, în aspecte agreate reciproc asupra terorismului, traficului de
persoane şi droguri, corupţiei, traficului de arme, spălării banilor şi crimei
organizate.
Adoptarea unei clauze de solidaritate va asigura evoluţia statelor
membre UE către o comunitate politică, angajându-se la furnizarea de ajutor
reciproc şi asistenţă în faţa riscurilor de orice natură. Aceasta va permite
folosirea mecanismelor şi bunurilor Securităţii Europene şi Politicii de
apărare în cazuri de criză pe teritoriul UE, cum ar fi atacuri teroriste,
dezastre naturale sau provocate, la cererea statelor membre interesate.
Principalul scop al UE constă în asigurarea următoarelor
deziderate:
1. stabilitatea şi securitatea internaţională;
2. un sistem economic mondial deschis, care să satisfacă
nevoile statului;
3. o ordine legală internaţională, care să asigure egalitatea
efectivă;
4. bunăstarea globală, ca echivalent al securităţii naţionale;
5. un angajament comun pentru rezolvarea conflictelor
regionale.
III. Proiecţia politico - militară a integrării
Uniunea Europeană asigură o mare parte a ajutoarelor pentru
dezvoltare şi este un contribuitor major la operaţiunile de menţinere a păcii.
În mediu global, puterea politico-militară joacă un rol mai
proeminent decât pe continentul european.
Proiecţia puterii militare poate constitui un mijloc necesar în
asigurarea stabilităţii internaţionale. Pe fundalul globalizării şi necesităţii
unei guvernări globale, provocările politico-militare se constituie în
probleme particulare pentru pacea şi securitatea internaţională.
Abordarea eficientă a acestei problematici de către comunitatea
internaţională se impune a fi tratată în mod unitar, în următoarea clasificare:
1. proliferarea armelor de distrugere în masă;
2. militarizarea excesivă;
3. terorismul;
4. statele falimentare şi războaiele civile;
5. regiunile cu tensiuni cronice şi dispute pe termen lung.
Principalul instrument prin care UE contribuie la securitatea
globală este întărirea actualelor instituţii şi mecanisme de acţiune globală,
aspect care se aplică şi domeniului politico-militar, în care UE va promova
următoarele pârghii:
Stabilirea unei capacităţi de management al crizei pentru
Naţiunile Unite, notabile, prin crearea unor mecanisme eficiente de „luare a
deciziilor şi furnizarea unei forţe în stand-by suficiente”, la care UE va
contribui cu capacităţile sale militare, în scopul de a da posibilitate
Consiliului de Securitate să reacţioneze rapid şi eficient.
În acest sens, obiectivul principal al conceptului de „Politică
Europeană de Securitate şi Apărare” (PESA), aşa cum a fost stabilit de către
Consiliul European de la Helsinki (10-11 dec. 1999), îl reprezintă
capacitatea statelor membre de a mobiliza până în anul 2003, a desfăşura în
termen de 60 de zile şi a susţine cel puţin un an, forţe militare ce pot atinge
nivelul a 15 brigăzi, respectiv, 50.000 - 60.000 de oameni.
PESA a mai inclus şi crearea, până în anul 2003, a unei forţe civile
de reacţie rapidă formată din circa 5.000 de ofiţeri de poliţie, care să fie
capabilă să desfăşoare 1.000 dintre ei în termen de 30 de zile, pentru
gestionarea crizelor în domenii precum activităţile poliţieneşti, ajutorul
umanitar, repunerea în funcţiune a structurilor administrative şi juridice etc.
Instituţionalizarea activităţii în sfera prevenirii conflictelor,
consolidării păcii şi a stabilităţii interne a statelor, zonelor sau regiunilor în
535
536