PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Observaţie. Acest nivel este frecvent citat în literatura de
specialitate, discuţiile despre O.I. concentrându-se preponderent asupra
ţintelor şi metodelor de atac tehnic (îndeosebi în reţele şi Internet), fără a se
menţiona strategii şi tactici O.I. pentru obţinerea unor efecte operaţionale
(nivel III).
‣ Nivelul gestionării informaţiei (II). Atacurile vizează
transferul, diseminarea, stocarea informaţiei. Efectele unui atac la acest
nivel sunt funcţionale - o întârziere sau o schimbare la nivelul capacităţilor
de transfer al informaţiei.
‣ Nivelul proceselor decizionale (III). Prin atacul la acest
nivel se obţin efecte operaţionale, directe sau indirecte - nu se doreşte doar
gestionarea percepţiei, producerea nesiguranţei, confuziei, ci şi formarea,
influenţarea deciziilor, opiniilor ţintei. Efectele atacurilor de la un anumit
nivel generează ele însele efecte la un nivel superior. De exemplu, un atac
menit să bruieze sistemul de informare blochează sau corupe elementele
celui care le primeşte (efecte tehnice), iar acest lucru reduce informaţia
(efecte funcţionale). Efectul operaţional ar putea fi întârzierea deciziei.
În sfera guvernamentală, sistemele critice vizate prin O.I. strategice
cuprind sistemele de comandă şi control, sistemele de intelligence, sistemele
platformelor de cercetare-lovire şi reţelele de comunicaţii strategice (care
constituie nucleul infrastructurii informaţionale guvernamentale).
Sfera civilă posedă şi ea echivalentul acestor sisteme critice pentru
securitatea naţională (centrele de decizie de la nivel politic, economic,
religios, social, sistemele de alimentare cu apă potabilă, cu energie, cu gaz;
sistemele bancare, sistemele de telecomunicaţii publice etc.).
Pentru îndeplinirea scopului unei O.I. strategice, care, în termeni
operaţionali, se reduce la „influenţarea, întreruperea sau întârzierea
desfăşurării ciclului decizional al (in)amicului, concomitent cu protejarea
ciclului decizional propriu” 32 , se pot lua în considerare paşii clasici ai unui
proces de planificare militară a O.I. 33 , cu adaptările care au fost propuse,
necesare nivelului strategic:
‣ Analiza obiectivelor - modul în care operaţia contribuie la
gestionarea unui risc (oportunitate), identificarea nodurilor informaţionale
ale ţintei, efectuarea unei analize de vulnerabilitate a acestora, precum şi
identificarea posibilităţilor ţintei de a riposta;
‣ Stabilirea priorităţilor - stabilirea nivelelor şi elementelor
(sisteme informaţionale versus managementul informaţiei) care vor fi
influenţate/atacate şi determinarea unor priorităţi pe baza caracterului critic,
vulnerabilităţii, costurilor necesare şi altor restricţii;
‣ Elaborarea concepţiei operaţiei - stabilirea modului de
desfăşurare a O.I., a structurilor de siguranţă şi apărare implicate, a forţelor
şi mijloacelor utilizate (mixul de domenii şi discipline) şi a modalităţilor de
sincronizare şi de sprijin;
‣ Execuţia - îndeplinirea concepţiei operaţiei prin adaptarea
dinamică a celor mai eficiente elemente de atac (mixul acţional) pentru
obţinerea efectelor scontate, sincronizarea efectelor acţiunilor şi
descoperirea indicilor de contracarare de către ţintă;
‣ Analiza rezultatelor - cu scopul de a crea un mecanism de
monitorizare şi feedback, necesar optimizării procesului de planificare (se
poate implementa conceptul de After Action Review – AAR - din metodica
simulărilor constructive).
În absenţa unei decizii politice de dezvoltare de capabilităţi
specifice O.I. strategice, este evidentă complexitatea sarcinii de a elabora un
model al spaţiului misiunii, ca primă abstractizare a proceselor specifice
O.I.
Absenţa unei „mase critice” privind înţelegerea unor concepte şi
teorii relevante pentru securitatea naţională (superioritatea informaţională,
intelligence-ul strategic – element al puterii naţionale, managementul
riscurilor etc.) poate plasa efortul de pionierat în domeniul O.I. strategice pe
„o linie moartă”.
Pentru a răspunde oportun şi dezvolta capabilităţi în domeniul O.I.,
pot fi luate în calcul:
• O înţelegere mai bună a naturii şi posibilităţilor
operaţiilor informaţionale şi a propriilor noastre vulnerabilităţi (nu numai
printre specialişti, dar şi printre factorii de decizie);
• O mai bună utilizare a arsenalului ofensiv aflat la
dispoziţie, dar nefolosit, şi o mai clară înţelegere în special a efectelor
directe, indirecte şi colaterale pe care acesta le poate cauza (diplomaţia
publică, operaţiile pe Internet, relaţiile publice etc.);
• Un sistem de preacord pentru alertă, de tipul sistemelor
DEFCON (Defence Condition), ale cărui nivele susţin cunoaşterea şi
înţelegerea proceselor şi acţiunilor practicate;
• Un proces de apreciere a pagubelor corespunzătoare O.I.
(în sensul instituţionalizării managementului riscurilor în activitatea
structurilor specializate).
32 xxx - I 310.01A, op. cit.
33 xxx - Field Manual (FM) 3-13, op. cit.
531
532