PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
Share Embed Flag
Download ePaper

PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi

unap.ro
13.09.2015 Views

Teoria complexităţii şi neliniaritatea (viziunea neo-clausewitziană) generatoare de o nouă paradigmă în gândirea strategică – impun o reconstrucţie a mediului de securitate (n.a.); • „Utilizarea forţei în mod eficient, pe o scară mai mare sau mai mică, se face mai mult pentru a preveni escaladarea conflictelor decât pentru o confruntare directă de forţe militare” 7 ; • „Noua cultură a conflictelor contribuie la consolidarea curentului centrat pe filosofia lui Sun Tzu: gândire bazată pe inducerea în eroare şi cunoaşterea minţii (in)amicului” 8 . Principiile lui Sun Tzu, puse în acord cu elementele tehnologice, pun bazele unei noi strategii de competiţie/negociere şi de rezolvare a problemelor de securitate naţională prin O.I. strategice (n.a.). II. Definiţii reprezentative Politica NATO pentru O.I. afirmă: „Operaţiile informaţionale sunt un ansamblu de acţiuni întreprinse pentru a influenţa factorii de decizie, în conformitate cu anumite obiective politice şi militare, prin afectarea informaţiei şi a proceselor care se bazează pe informaţie” 9 . În cuprinsul documentului se precizează că: „Operaţiile informaţionale integrează războiul de comandă şi control cu procesul de consultare politică, cu aparatul de luare a deciziei şi cu operaţiile politicomilitare ale Alianţei (…)”. De asemenea, (…) schimbarea operaţională importantă constă în concentrarea pe rolul informaţiei. Acest lucru include aspectele de percepţie, ca şi pe cele tehnice. Planificarea militară nu necesită numai implicare directă a aparatului politic de luare a deciziei, dar şi o implicare şi o integrare mai largă a unor elemente din conducerea militară” 10 . Definiţia SUA din „Doctrina integrată a operaţiilor informaţionale” - Joint Doctrine for Information Operations - arată că acestea „reprezintă un ansamblu de acţiuni desfăşurate în scopul afectării informaţiilor şi sistemelor informaţionale ale adversarului, concomitent cu protejarea propriilor informaţii şi sisteme informaţionale” 11 . În sinteză, din document rezultă că aceste operaţii necesită o integrare strânsă şi continuă a 7 xxx - Joint Vision 2020, Chairman of the Joint Chiefs of Staff, Director for Strategic Plans and Policy, J5, Strategy Division. Washington, DC: U.S.Government Printing Office, June 2000. 8 James MOFFAT, Complexity Theory and Network Centric Warfare – CCRP, 2003, http://www.dodccrp.org/Publications/pdf/ComplexityTheory.pdf 9 NATO MC-422, Information Operation Policy, 22.01.1999 10 Ibidem 11 xxx - Joint Doctrine for Information Operations - Washington DC, US 523 capabilităţilor şi acţiunilor ofensive şi defensive, proiectarea, integrarea şi interacţiunea eficientă a sistemelor de comandă-control (de tip C4ISR) şi sprijinul asigurat de activitatea de informaţii. Strategii ruşi susţin că operaţiile informaţionale sunt „o cale de rezolvare a unui conflict dintre două părţi. Scopul este ca una dintre părţi să câştige şi să păstreze avantajul informaţional asupra celeilalte. Acest lucru poate fi realizat prin exercitarea unei influenţe informaţionale/psihologice şi tehnice specifice, prin sistemele naţionale de luare a deciziei, prin intermediul populaţiei, prin structurile sale informaţionale, ca şi prin înfrângerea sistemului de control al duşmanului, a structurilor sale informaţionale cu ajutorul unor mijloace suplimentare clasice, precum armele convenţionale sau materialele nucleare” 12 . Cea mai recentă definiţie, din manualul american „FM 3-13 – Information Operations: Doctrine, Tactics, Techniques, and Procedures” (28.11.2003) arată că „Information operations is the employment of the core capabilities of electronic warfare, computer network operation, psychological operations, military deception, and operations security, in concert with specified supporting and related capabilities, to affect or defend information and information system, and to influence decision-making” 13 . Reflectând asupra acestor definiţii, trebuie subliniat faptul că au, cel puţin, trei elemente comune: • informaţia - privită la nivel strategic ca un factor de putere, armă şi ţintă; • sistemele informaţionale - definite 14 ca „totalitatea infrastructurilor, organizaţiilor, personalului, procedurilor şi echipamentelor care realizează culegerea, prelucrarea, stocarea, transmiterea, afişarea şi diseminarea informaţiilor, precum şi procesele care au loc ca urmare a informaţiilor obţinute”; • factorii de decizie - ţinta predilectă a unei O.I. Conceptul de influenţare a factorilor de decizie, direct sau indirect, poartă şi numele de „managementul percepţiei” 15 , „teoria controlului reflexiv” 16 sau „război neocortical” 17 . 12 xxx - A Russian View of Future War: Theory and Direction - The Journal of Slavic Military Studies, nr.3/1996 13 ] xxx - Field Manual (FM) 3-13: Information Operations: Doctrine, Tactics, Techniques, and Procedures - [7 MB] Headquarters, Department of the Army, 28 November 2003, http://www.iwar.org.uk/iwar/resources/doctrine/fm-3-13.pdf 14 Michael S. FRANKEL, Robert H. GORMLEY, Achieving Information Dominance: The Integrated Information Infrastructure – A Vision for the 21 st Century. SRI International Study Report, September 17, 1998 15 xxx - Field Manual (FM) 3-13, op. cit. 524

II. Caracteristici şi taxonomie ‣ După Cramer 18 , „obiectivul strategic urmărit prin O.I. este acela de producere a unei schimbări majore în propriul statut şi în cel al (in)amicului/competitorului, schimbare echivalentă, cel puţin, unei creşteri valorice proprii, şi, eventual, unei diminuări a valorii (in)amicului, astfel încât să se producă o inversiune de roluri, prin intermediul unui câştig/transfer de putere/influenţă”. Rezultă de aici că unul dintre principalele obiective derivate ale O.I. strategice este acela de a dobândi şi menţine apoi superioritatea informaţională, ca primă condiţie ce permite unui decident să exploateze oportunităţile şi să aibă iniţiativă (strategiile şi tacticile utilizate în cadrul operaţiilor informaţionale trebuie adaptate la situaţia socială). ‣ Referinţele doctrinare studiate până în prezent în domeniul operaţiilor informaţionale pun accentul pe operaţionalizarea puterii informaţiei. Cum ţinta O.I. este decizia (in)amicului sau a competitorului, toate eforturile vor fi orientate spre a determina un factor de decizie să facă sau să nu facă un anumit lucru. Acest obiectiv poate fi atins prin diverse modalităţi precum inducerea în eroare, operaţiile psihologice, războiul electronic etc., care definesc spectrul domeniilor şi disciplinelor O.I. O taxonomie a domeniilor şi disciplinelor, care stau la baza capabilităţilor O.I. strategice, este propusă în figura 1, ca adaptare după 19 . Observaţii. Poate cea mai interesantă şi, în egală măsură, cea mai utilizată dintre componentele O.I. este componenta psihologică, cea care vizează influenţarea sistemului de valori şi a emoţiilor, prin manipularea minţii şi a informaţiilor. Din taxonomia propusă rezultă caracterul integrator şi nevoia de abordare holistică a O.I. strategice, deoarece acestea nu vizează doar aspectele informative (culegerea şi analiza de intelligence multi-sursă la nivelul comunităţii de informaţii) sau informatice (acţiuni în spaţiul cyber, atacuri asupra reţelelor). ‣ O.I. strategice contribuie la integrarea elementelor militare ale puterii naţionale cu celelalte elemente (politico-diplomatice, economice, 16 V. PĂUN, A. POPA, O provocare strategică - Războiul Informaţional, Editura UTI, Bucureşti, 2002 17 John ARQUILLA, Cyberwar and Netwar: New Modes, Old Concepts of Conflict - Comparative Strategy, http://www.rand.org/publications/ MR/MR503, 2003 18 Myron CRAMER, Information Warfare : A Consequence of the Information Revolution - http://www.mil/af.infowar. conseq.html 19 xxx - Information Operations: The Hard Reality of Soft Power - Joint Command, Control and Information Warfare School Joint Forces Staff College, NDU, 2002, http://www.iwar.org.uk/iwar/resources/jiopc/io-textbook.pdf 525 mediatice etc.), în scopul atingerii obiectivelor care derivă din interesele naţionale. Consistenţa şi utilitatea O.I. rezidă atât din integrarea şi orchestrarea unor domenii şi discipline mature cu unele noi (prezentate în fig. 1), cât şi din filozofia de abordare a prevenirii şi acţiunii/reacţiei la evenimente. Şcoala americană, atât în Information Operations 20 , cât şi în Joint Information Operations Policy 21 , le consideră ca făcând parte din categoria strategiilor şi instrumentelor asimetrice (indirecte) de acţiune. Perioadele cuprinse între momentele semnalării unui risc la adresa obiectivelor intereselor naţionale, avertizarea asupra pericolului pe baza unor indici de alarmare şi declanşarea efectivă a unei crize, reprezintă zone fertile pentru desfăşurarea unor O.I. de prevenire, descurajare sau limitare a dimensiunilor crizei. Distincţia doctrinară dintre O.I. şi Războiul informaţional (R.I.) – concept prezentat în premieră în mediile guvernamentale 22 - este prezentată în figura 2 23 . O.I. strategice pot reprezenta instrumentul cel mai adecvat care poate fi folosit atât în perioadele de criză şi/sau conflict, cât şi pe timp de pace, în cadrul sau în afara spaţiului tradiţional al confruntării militare. 20 xxx - FM 100-6 - Information Operations - 27 aug., SUA, 1996 21 xxx - I 310.01A - Joint Information Operations Policy - SUA, 1998 22 V. E, M. STAŞ, Spaţiul de conflict informaţional, Ed. Pro Humanitate, 1998, Bucureşti, V. PĂUN, A. POPA, op. cit. 23 xxx - Joint Doctrine for Information Operations - Washington DC, US 526 Fig. 2 - Distincţia doctrinară dintre O.I. şi R.I.

II. Caracteristici şi taxonomie<br />

‣ După Cramer 18 , „obiectivul strategic urmărit prin O.I. este<br />

acela de producere a unei schimbări majore în propriul statut şi în cel al<br />

(in)amicului/competitorului, schimbare echivalentă, cel puţin, unei creşteri<br />

valorice proprii, şi, eventual, unei diminuări a valorii (in)amicului, astfel<br />

încât să se producă o inversiune de roluri, prin intermediul unui<br />

câştig/transfer de putere/influenţă”.<br />

Rezultă de aici că unul dintre principalele obiective derivate ale<br />

O.I. strategice este acela de a dobândi şi menţine apoi superioritatea<br />

informaţională, ca primă condiţie ce permite unui decident să exploateze<br />

oportunităţile şi să aibă iniţiativă (strategiile şi tacticile utilizate în cadrul<br />

operaţiilor informaţionale trebuie adaptate la situaţia socială).<br />

‣ Referinţele doctrinare studiate până în prezent în domeniul<br />

operaţiilor informaţionale pun accentul pe operaţionalizarea puterii<br />

informaţiei. Cum ţinta O.I. este decizia (in)amicului sau a competitorului,<br />

toate eforturile vor fi orientate spre a determina un factor de decizie să facă<br />

sau să nu facă un anumit lucru. Acest obiectiv poate fi atins prin diverse<br />

modalităţi precum inducerea în eroare, operaţiile psihologice, războiul<br />

electronic etc., care definesc spectrul domeniilor şi disciplinelor O.I.<br />

O taxonomie a domeniilor şi disciplinelor, care stau la baza<br />

capabilităţilor O.I. strategice, este propusă în figura 1, ca adaptare după 19 .<br />

Observaţii. Poate cea mai interesantă şi, în egală măsură, cea mai<br />

utilizată dintre componentele O.I. este componenta psihologică, cea care<br />

vizează influenţarea sistemului de valori şi a emoţiilor, prin manipularea<br />

minţii şi a informaţiilor. Din taxonomia propusă rezultă caracterul integrator<br />

şi nevoia de abordare holistică a O.I. strategice, deoarece acestea nu<br />

vizează doar aspectele informative (culegerea şi analiza de intelligence<br />

multi-sursă la nivelul comunităţii de informaţii) sau informatice (acţiuni în<br />

spaţiul cyber, atacuri asupra reţelelor).<br />

‣ O.I. strategice contribuie la integrarea elementelor militare<br />

ale puterii naţionale cu celelalte elemente (politico-diplomatice, economice,<br />

16 V. PĂUN, A. POPA, O provocare strategică - Războiul Informaţional, Editura UTI,<br />

Bucureşti, 2002<br />

17 John ARQUIL<strong>LA</strong>, Cyberwar and Netwar: New Modes, Old Concepts of Conflict -<br />

Comparative Strategy, http://www.rand.org/publications/ MR/MR503, 2003<br />

18 Myron CRAMER, Information Warfare : A Consequence of the Information Revolution -<br />

http://www.mil/af.infowar. conseq.html<br />

19 xxx - Information Operations: The Hard Reality of Soft Power - Joint Command, Control and<br />

Information Warfare School Joint Forces Staff College, NDU, 2002,<br />

http://www.iwar.org.uk/iwar/resources/jiopc/io-textbook.pdf<br />

525<br />

mediatice etc.), în scopul atingerii obiectivelor care derivă din interesele<br />

naţionale.<br />

Consistenţa şi utilitatea O.I. rezidă atât din integrarea şi<br />

orchestrarea unor domenii şi discipline mature cu unele noi (prezentate în<br />

fig. 1), cât şi din filozofia de abordare a prevenirii şi acţiunii/reacţiei la<br />

evenimente. Şcoala americană, atât în Information Operations 20 , cât şi în<br />

Joint Information Operations Policy 21 , le consideră ca făcând parte din<br />

categoria strategiilor şi instrumentelor asimetrice (indirecte) de acţiune.<br />

Perioadele cuprinse între momentele semnalării unui risc la adresa<br />

obiectivelor intereselor naţionale, avertizarea asupra pericolului pe baza<br />

unor indici de alarmare şi declanşarea efectivă a unei crize, reprezintă zone<br />

fertile pentru desfăşurarea unor O.I. de prevenire, descurajare sau limitare a<br />

dimensiunilor crizei. Distincţia doctrinară dintre O.I. şi Războiul<br />

informaţional (R.I.) – concept prezentat în premieră în mediile<br />

guvernamentale 22 - este prezentată în figura 2 23 .<br />

O.I. strategice pot reprezenta instrumentul cel mai adecvat care<br />

poate fi folosit atât în perioadele de criză şi/sau conflict, cât şi pe timp de<br />

pace, în cadrul sau în afara spaţiului tradiţional al confruntării militare.<br />

20 xxx - FM 100-6 - Information Operations - 27 aug., SUA, 1996<br />

21 xxx - I 310.01A - Joint Information Operations Policy - SUA, 1998<br />

22 V. E, M. STAŞ, Spaţiul de conflict informaţional, Ed. Pro Humanitate, 1998, Bucureşti, V.<br />

PĂUN, A. POPA, op. cit.<br />

23 xxx - Joint Doctrine for Information Operations - Washington DC, US<br />

526<br />

Fig. 2 - Distincţia doctrinară dintre O.I. şi R.I.

logo

products

Resources

Company

Terms of service
Privacy policy
Cookie policy
Cookie settings
Imprint
Change language
Made with love in Switzerland
© 2024 Yumpu.com all rights reserved

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!