PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

industriale posibil prezente în zonele monitorizate; elaborarea şi aplicarea
planurilor pentru pregătirea autorităţilor, serviciilor de urgenţă voluntare şi
private, precum şi a cetăţenilor; primirea şi acordarea asistenţei
internaţionale etc.
Metodologii, norme, tehnici şi proceduri concrete de desfăşurare a
acestor activităţi, de aplicare a măsurilor specifice sunt stipulate şi în
Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi în planurile de
intervenţie/cooperare pentru diferite tipuri de riscuri.
Întrucât riscurile generate de materialele toxice industriale
reprezintă un domeniu insuficient dezvoltat în cadrul situaţiilor de urgenţă,
sugerăm ca fiind minim necesare următoarele demersuri prioritare:
pregătirea muncitorilor/salariaţilor care lucrează în medii cu materiale
periculoase, atât pentru cunoaşterea caracteristicilor acestora şi a măsurilor
de prevenire a accidentelor, pe de o parte, şi formarea abilităţilor de operare
pentru limitarea efectelor în cazul producerii acestora, pe de altă parte.
Prin urmare, putem defini un nivel de pregătire pentru
conştientizare, de recunoaştere a naturii incidentului produs şi de
identificare a emisiilor de substanţe toxice, care să alarmeze în privinţa
pericolului şi să ceară intervenţia pentru răspuns de urgenţă. Al doilea nivel
presupune o pregătire suplimentară pentru a face posibilă limitarea emisiilor
de substanţe toxice şi prevenirea expunerii personalului.
Nivelul de conştientizare şi nivelul operaţional de pregătire nu sunt
suficiente ca acţiuni de răspuns pentru intrarea în zona de pericol în vederea
stopării emisiilor.
Pentru astfel de operaţiuni sunt necesare structuri (echipe/echipaje)
specializate şi autorizate pe tipuri de intervenţii şi competenţe adecvate.
Formarea, calificarea, specializarea personalului serviciilor de
urgenţă, de specialitate, pregătirea celor cu funcţii de conducere cu atribuţii
pe linia protecţiei civile se realizează în Centrul Naţional de Pregătire
pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă sau în instituţii de
învăţământ de profil ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, ale
Ministerului Apărării Naţionale şi în alte unităţi abilitate din ţară şi
străinătate 1 .
4.3. Conducerea activităţilor de monitorizare şi a intervenţiilor se
realizează de către Centrul Operaţional Naţional, centrele operaţionale
judeţene şi centrele operative.
Centrele operaţionale elaborează concepţia privind planificarea,
pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de răspuns, precum şi
concepţia de acţiune în situaţii de urgenţă, potrivit reglementărilor interne,
emise în baza răspunderilor privind tipurile de risc gestionate şi funcţiile de
sprijin îndeplinite.
Dintre principalele atribuţii ale unui centru menţionăm
următoarele: face propuneri comitetului pentru situaţii de urgenţă, respectiv
Comitetului Naţional, privind activitatea preventivă şi de intervenţie în
situaţii de urgenţă; asigură transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor,
ordinelor şi urmăreşte menţinerea legăturilor de comunicaţii cu Centrul
Operaţional Naţional, centrele operative, cu alte structuri abilitate în
gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi cu forţele (detaşamente/ secţii/
staţii/ pichete/ echipe) aflate în îndeplinirea misiunilor; centralizează
solicitările privind necesarul de resurse pentru îndeplinirea funcţiilor de
sprijin şi le prezintă eşaloanelor abilitate pentru soluţionare; asigură
transmiterea mesajelor de înştiinţare 1 .
Acţiunile de intervenţie sunt autorizate în baza prevederilor
legislative referitoare la îndeplinirea unor condiţii specifice înainte de
începerea eforturilor pentru răspuns la situaţiile de urgenţă.
Printre altele, se precizează modalităţile concrete de cooperare ale
structurilor de sprijin, ale medicinii de urgenţă la dezastre, ale echipelor de
decontaminare.
Un rol foarte important îl constituie valorificarea ,,lecţiilor
învăţate”.
Principalele funcţii de sprijin pe care le asigură Ministerul
Apărării Naţionale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă
sunt următoarele: monitorizarea riscurilor specifice, şi a efectelor negative
ale acestora; căutarea, descarcerarea, salvarea persoanelor; evacuarea
persoanelor şi a bunurilor periclitate; acordarea asistenţei medicale de
urgenţă; localizarea şi stingerea incendiilor; neutralizarea efectelor
materialelor periculoase; efectuarea depoluării şi decontaminării;
reabilitarea zonei afectate.
5. Modalităţi de abordare a riscurilor materialelor toxice
industriale în acţiunile militare
5.1. Studierea impactului materialelor toxice industriale asupra
acţiunilor militare este o prioritate care trebuie luată în considerare de către
specialiştii NBC.
Materialele toxice industriale reprezintă sursa unor pericole
semnificative din punct de vedere operaţional în spaţiul de luptă.
1 Monitorul Oficial al României nr. 1094/2004, Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă.
513
1 Monitorul Oficial al României nr. 885/2004, Hotărârea Guvernului României nr. 1492 privind
principiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.
514