PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Incendiile de la sonde au împrăştiat în atmosferă un veritabil
,,cocktail” de substanţe poluante. Acestea nu erau detectate de nici un
echipament de monitorizare a spaţiului acţiunilor militare. În Kosovo,
forţele de menţinere a păcii s-au confruntat cu un astfel de pericol. O
instalaţie industrială, localizată în Trepca, emitea în atmosferă cantităţi
semnificative de plumb.
Plumbul este un toxic cu efect cumulativ. Instalaţia producea emisii
într-o concentraţie de 200 de ori mai mare decât limita admisă, având efecte
evidente asupra sănătăţii populaţiei şi a forţelor de menţinere a păcii.
În mediul urban pot avea impact operaţional încă doi factori:
deficitul de oxigen şi atmosfera inflamabilă. Unele substanţe chimice
industriale pot reduce oxigenul din aerul pe care îl respirăm. O mască de
protecţie cu cartuş filtrant nu are nici o valoare într-o atmosferă fără oxigen.
Într-un mediu industrial, acest tip de accident este foarte des întâlnit. Şi în
cazul incendii-lor devastatoare, de mari proporţii, pe arii extinse atmosfera
are deficit de oxigen.
Mediile inflamabile reprezintă un risc major pentru acţiunile
militare în complexele urbane.
Unele gaze pot deveni inflamabile, şi chiar explozive, când
concentraţia acestora ajunge la o anumită stare critică.
Exploziile combustibililor din conducte sau din recipienţi/
rezervoare au efecte specifice armelor de distrugere în masă.
4. Principalele tipuri de risc
Principalele tipuri de risc generatoare de situaţii de urgenţă în
România sunt grupate astfel:
- riscuri naturale;
- riscuri tehnologice (accidente, avarii, explozii, incendii - în
industrie, transporturi şi depozitare produse periculoase; transporturi
terestre, aeriene, navale, metrou, obiective nucleare);
- riscuri biologice (îmbolnăviri în masă - epidemii,
epizootii/zoonoze). Managementul riscurilor generatoare de situaţii de
urgenţă se repartizează pe ministere şi instituţii publice centrale de
specialitate 1 .
4.1. În temeiul art. 108 din Constituţie şi în baza Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 s-a constituit Sistemul Naţional de
1 Monitorul Oficial al României nr. 9/2005, Hotărârea Guvernului României nr. 2.228/2004
pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele,
celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea
situaţiilor de urgenţă.
511
Management al Situaţiilor de Urgenţă, iar prin Hotărârea Guvernului nr.
1489/2004 s-a înfiinţat Consiliul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă este
componentă a SNMSU şi face parte din forţele de protecţie ale Sistemului
de Securitate şi Apărare Naţională.
În cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă
funcţionează Centrul Operaţional Naţional, care îndeplineşte permanent
funcţiile de monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare,
alarmare, alertare, coordonare şi conducere operaţională, la nivel naţional, a
situaţiilor de urgenţă. La nivelul fiecărui judeţ funcţionează Inspectoratul
Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, destinat să execute misiuni de
prevenire, monitorizare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
Din Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă fac parte ca
structuri specializate:
a) Centrul Operaţional Judeţean, care îndeplineşte permanent
funcţiile de monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare,
alertare şi coordonare tehnico-operaţională a intervenţiilor pentru
gestionarea situaţiilor de urgenţă.
b) Inspecţia de prevenire, care, printre alte atribuţii, îndeplineşte
şi funcţiile de informare publică, îndrumare şi control privind prevenirea
situaţiilor de urgenţă, precum şi pregătirea populaţiei pentru comportarea
în situaţii de urgenţă.
Un obiectiv prioritar al acestor instituţii/organe trebuie să-l
reprezinte abordarea într-o nouă viziune, integratoare, a riscurilor pe care le
prezintă materialele toxice industriale.
4.2. În acest sens, considerăm ca fiind necesară colaborarea
I.G.S.U. cu Agenţia Naţională de Mediu, Societatea Naţională de Cruce
Roşie şi cu alte instituţii specializate, organizaţii neguvernamentale, pentru
elaborarea actelor normative care să reglementeze principalele aspecte
pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă de natura riscurilor materialelor
toxice industriale.
Managementul situaţiilor de urgenţă are la bază un proces complex
şi coerent, în cadrul căruia se derulează activităţi semnificative pentru:
identificarea şi evaluarea tipurilor de risc specifice zonelor de competenţă,
precum şi pentru stabilirea măsurilor de răspuns (prevenire/intervenţie);
elaborarea ,,Schemei cu riscurile teritoriale din zona de competenţă” şi a
,,Planului de analiză şi acoperire a riscurilor” la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale; elaborarea concepţiei privind planificarea,
pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de răspuns, precum şi a
concepţiei de acţiune în situaţii de urgenţă; organizarea, actualizarea şi
gestionarea bazei de date referitoare la pericolele materialelor toxice
512