PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Concomitent cu modernizarea şi dezvoltarea oraşelor, prezenţa
materialelor chimice toxice industriale în complexele urbane creşte în mod
exponenţial.
Nelimitându-se numai la parcurile industriale, acestea reprezintă
pretutindeni un risc. În oraşele mai puţin dezvoltate, riscurile sunt mai mari.
Fără resursele necesare, în condiţiile unei infrastructuri neadecvate, nu este
posibilă aplicarea unui program de monitorizare a materialelor periculoase.
Chiar şi statele dezvoltate au dificultăţi în exercitarea controlului
asupra materialelor periculoase.
2.2 Substanţele biologice toxice industriale (SBTI)
Reprezintă, în general, unii agenţi patogeni şi toxinele acestora. În
urma unor acţiuni deliberate sau a unor accidente/distrugeri colaterale la
obiective de producere, de cercetare sau de depozitare a agenţilor biologici,
se produce contaminarea/îmbolnăvirea oamenilor, animalelor, distrugerea
vegetaţiei. Astfel de obiective pot fi: spitale, laboratoare medicale, institute
de cercetare şi producţie din industria farmaceutică, agricultură.
2.3 Materialele radioactive toxice industriale (MRTI)
Centralele/reactoarele nucleare, institutele de cercetare nucleară,
depozitele de deşeuri radioactive constituie principalele surse posibile de
materiale radioactive toxice industriale. În mediul urban se găsesc materiale
radiologice şi la unităţile medicale (spitale, laboratoare), la unităţi
economice (industriale), în universităţi.
Alte surse posibile de materiale radioactive pot fi armele nucleare
furate sau de contrabandă, comerţul transfrontalier clandestin cu dispozitive
care produc radiaţii.
Mişcarea transfrontalieră a materialelor radioactive periculoase,
neînregistrate, clandestine generează adevărate crize globale.
Statele lumii a treia, ca urmare a mirajului unor avantaje
economice, financiare acceptă aceste materiale, cu toate că nu au capacităţile
necesare de gestionare.
3. Consideraţii asupra materialelor toxice industriale cu riscuri
pe termen lung asupra sănătăţii
Pe plan mondial, sunt cunoscute peste 400 de substanţe chimice
care produc efecte pe termen lung ca urmare a expunerii oamenilor la
acţiunile acestora.
509
Aceşti compuşi chimici provoacă creşterea gradului de îmbolnăviri
de cancer, apariţia malformaţiilor la nou născuţi sau alte afecţiuni medicale.
Agenţii cancerigeni, mutageni genetici şi cromozomiali, toxinele
reproductive şi cronice reprezintă principala grupă a substanţelor chimice cu
un sporit potenţial de risc, cu efecte pe termen lung asupra sănătăţii
oamenilor.
Monitorizarea acestor substanţe chimice presupune o
măsură/valoare de nivel scăzut, stabilită pentru o perioadă de opt ore.
Nivelul de expunere permis pentru majoritatea substanţelor chimice
industriale este foarte mic, în raport cu standardele militare de detectare a
agenţilor chimici de luptă.
În multe cazuri, este posibilă expunerea la o concentraţie
periculoasă, de afectare a stării de sănătate a individului, până să ajungă la
pragul de detectare.
A fost amplu mediatizat sindromul ,,Furtunii în deşert”. Unul
dintre primii factori investigaţi pentru explicarea acestui sindrom l-a
reprezentat eventuala expunere a militarilor la o concentraţie scăzută a unui
agent chimic de luptă.
Forţele coaliţiei au folosit explozivi convenţionali pentru
distrugerea muniţiei chimice capturate de la irakieni. Cercetările ulterioare
au condus la presupunerea existenţei unor arme chimice sau biologice
cauzatoare ale Sindromului ,,Furtunii în deşert”.
O principală temă a investigaţiei au constituit-o limitele
performanţelor tehnico-tactice ale echipamentelor de detecţie din dotarea
forţelor coaliţiei.
Ca urmare a numeroaselor alarme false, detectoarele nu au mai avut
credibilitatea necesară. De asemenea, acestea au fost proiectate pentru a
detecta agenţii chimici în concentraţii relativ mari. Unele detectoare
sesizează prezenţa agenţilor chimici neuroparalitici la nivelul unei
concentraţii care produce efectul miotic. Sarinul (GB) este detectat la
concentraţia de 0,2mg/m 3 . Concentraţiile mai mici nu sunt
detectate/semnalate. Nivelul maxim permis de expunere într-un mediu
contaminat cu sarin, pentru a nu afecta starea de sănătate, este de
0,00003mg/m 3 şi reprezintă o valoare de 10.000 de ori mai mică decât cea a
,,pragului” de semnalizare al detectorului 1 .
Poluarea produsă ca urmare a incendierii de către irakieni a
sondelor de petrol din Kuweit a fost o posibilă cauză a sindromului
,,Furtunii în deşert”.
1 U.S. Army, Department of the Army Pamphlet 50-6, Chemical Accident or Incident Response
and Assistance (CAIRA) Operations.
510