PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

sferturi din acest PIB să provină din asemenea surse. Va fi foarte greu să se
schimbe situaţia.
Economia mondială în 2005 cunoaşte un serios factor de dezechilibru
care loveşte pe nedrept ţări precum Brazilia. Deşi urmează cu scrupulozitate
regulile fixate de instituţiile financiare internaţionale, aceste ţări sunt lovite
de neîncrederea pieţelor, ceea ce duce la lipsa stimulării unei creşteri
economice semnificative, aşa cum ar trebui şi cum aceste ţări ar merita-o.
Trebuie spus că o asemenea constatare este valabilă şi pentru România.
În opinia lui Soros, ideea de a se pune o taxă pe capitalurile
speculative pentru a se lupta astfel împotriva sărăciei nu are nici o şansă,
întrucât multe ţări se opun. Guvernele pot fi însă forţate sau stimulate să
contribuie la Fondul global de luptă contra SIDA, malariei şi tuberculozei,
care are nevoie de 3,4 miliarde de dolari pentru a-şi atinge obiectivele. De
asemenea, iniţiative precum instituirea unei taxe pe biletele de avion,
propusă de Jacques Chirac chiar la Davos, par, în opinia lui Soros, mai
realiste şi au mai multe şanse de izbândă.
Desigur, cu improvizaţii şi taxe nu pot fi rezolvate marile probleme
ale lumii cum sunt cele care ţin de sărăcie, boli, securitate şi siguranţă
socială. În Strategia Europeană de Securitate, aprobată în decembrie 2003,
se arată că în jur de 45 de milioane de oameni mor anual pe planetă de
foame şi malnutriţie, în timp ce războaiele desfăşurate din 1990 încoace au
produs peste 4 milioane de victime dintre care 90 % sunt civili, iar peste 8
milioane de oameni şi-au părăsit, din această cauză, căminele şi ţările.
Aspectele prezentate demonstrează că lumea este foarte departe de a
ajunge la o unitate de vedere în ceea ce priveşte folosirea mijloacelor
economico-financiare pentru rezolvarea problemelor grave ale planetei, cum
ar fi combaterea sărăciei, protecţia mediului şi reacţiile la catastrofe şi
dezastre.
Davos 2005, cât şi alte forum-uri cum a fost cel al Asiei-Pacific de la
sfârşitul anului trecut, de la Santiago de Chile, au reliefat, între altele, că
barometrul riscurilor şi şanselor rămâne variabil şi imprevizibil.
Anul 2004 a permis buna funcţionare a societăţilor, îndeosebi a celor
financiare. După explozia bulei tehnologice, întreprinzătorii s-au concentrat
mai întâi asupra reducerii costurilor. Ei încep să considere investiţiile ca o
modalitate de obţinere a unor creşteri pe termen lung. Este o modalitate
destul de prudentă, dar absolut necesară, datorită unei adevărate „săbii a lui
Damocles“ pe care o prezintă „deficitul dublu“ american însoţit de un nivel
503
economic scăzut şi de un risc de bulă imobiliară. Subsecretarul de stat
american Robert Zoellick a subliniat efortul administraţiei Bush pentru
progresul sistemului. El se referea însă la un sistem de securitate socială, nu
la deficitul bugetar. Pentru a umple acest deficit nu au fost luate însă măsuri
fiscale corespunzătoare, de unde rezultă un posibil impact negativ asupra
consumatorilor şi, prin urmare, asupra partenerilor comerciali ai Statelor
Unite. Dolarul va continua să joace rolul său de amortizor, ceea ce se
aşteaptă să sporească credibilitatea şi să prevină creşterea inflaţiei. Acest
lucru va juca un rol de accelerator asupra pieţelor financiare care anticipă,
chiar şi pe termen scurt, efectul pozitiv al reformelor structurale în zona
zero. Europenii se îngrijorează de creşterea prea pronunţată a euro faţă de
dolar, ceea ce ar prejudicia comerţul exterior, japonezii sunt foarte atenţi
asupra evoluţiei monedei chineze, întrucât China a devenit, din 2004,
principalul lor partener comercial, înaintea Statelor Unite. În mod cert,
China constituie o mare oportunitate. În 2004, în jur de 77 % din cele 10.000
de întreprinderi japoneze active au anunţat profit pe această piaţă (în 1998,
procentul era doar de 46 %). Dar ritmul de reevaluare a yenului faţă de dolar
reprezintă un mare risc, după cum afirmă Takatoshi Ito, profesor de
economie la Universitatea din Tokio. Acesta ar putea duce chiar la o creştere
zero. Un alt factor de risc al celei de a doua economii mondiale este de
natură politică şi structurală. În ceea ce priveşte economia chineză, care
produce 4 % din PIB-ul mondial 2 , Forumul de la Davos nu a evocat vreun
risc de natura unei „căderi bruşte“. Guvernul chinez a evocat o politică
ştiinţifică ce va elimina factorii de risc şi va asigura, în 2020, un venit mediu
de 3.000 de dolari pe cap de locuitor (în 2003, acest venit era de 1.000 de
dolari).
Preşedintele de la Credit Suisse, Walter Kielholz, a subliniat
persistenţa unor surse potenţiale de perturbare şi de frânare a creşterii
economice. Prima este de natură geopolitică, constând în aceea că orice
situaţie imprevizibilă pe acest plan va declanşa o creştere imediată şi
semnificativă a ratei de risc. Cea de a doua constă în excesul de
reglementări. Cu cinci ani în urmă, toată lumea vorbea cu entuziasm despre
deregularizare. Astăzi, există pericolul căderii în re-reglementări, adică întrun
exces de reglementări.
2 Uniunea Europeană, care are o populaţie doar de 450 de milioane de locuitori, produce un
sfert din PIB mondial.
504