PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Aceasta este, în linii generale, o posibilă imagine a viitorului. Dar
prezentul? Care sunt, din perspectivă economico-financiară, realităţile şi
cum pot fi ele cunoscute şi influenţate? În ce măsură poate fi controlat
războiul economic? Care este sfera lui de cuprindere în momentul de faţă?
Înainte de toate, ar trebui să identificăm măcar câteva dintre
ameninţările economico-financiare cu care se confruntă societatea actuală,
urmând ca, în măsura posibilului, să încercăm să le regăsim în ceea ce am
numit război economic.
Există cel puţin trei tipuri de pericole şi ameninţări:
- de sistem ;
- de proces ;
- asimetrice.
Pericolele şi ameninţările de sistem rezultă din dinamica evoluţiei
structurilor sistemelor economice şi financiare şi constau, în general, în
incompatibilităţile care se creează (automat sau voit) între acestea. Printre
cele mai semnificative ar putea fi şi următoarele:
- ameninţările de corporaţie;
- ameninţările oligarhice;
- ameninţările de falie.
Acestea sunt, în general, tipuri de pericole şi ameninţări politice şi
strategice, iar sfera lor de cuprindere şi de manifestare se defineşte,
deopotrivă, la nivel planetar şi la nivel regional, dar şi la nivel naţional, de
ramură şi chiar de întreprindere.
Războiul bazat pe Reţea (grila senzorilor, reţeaua centrală de
conducere şi reţeaua platformelor de luptă) îşi are modelul, antecedentul şi
suportul în filozofia economiei dinamice şi concurenţiale. Noua dinamică a
concurenţei, la începutul erei informaţionale, se bazează pe investiţii,
informaţie în timp real, tehnologie de vârf şi nanotehnologie. Tehnologia
informaţiei (IT) se centrează pe fiecare dintre aceste determinări, ca o
determinare a determinărilor, ca un sistem de sisteme. Sectorul tehnologiei
informaţiei ocupa, în 1996, doar 3% din economia americană, dar a
reprezentat 33% din creşterea economică. Pe măsură ce societatea se
dezvoltă are loc o trecere de la economia de tip „A“ la o nouă economie de
tip „B“. Economia de tip „A“ este caracterizată prin masivitate, stabilitate,
echilibru de piaţă şi retururi descrescătoare în ceea ce priveşte investiţiile.
Ea este specifică epocii industrializării şi a fost modelată de determinismul
mecanicist. Economia de tip „B“ este mai mică, mai flexibilă, dar se
caracterizează prin creşteri extraordinare şi generare de bogăţie, absenţa
497
echilibrului de piaţă şi retururi crescătoare asupra investiţiilor. Ea este
modelată de determinismul dinamic complex, având ca suport înalta
tehnologie a informaţiei. Dar, o astfel de economie presupune noi
vulnerabilităţi, rezultate din flexibilitatea şi instabilitatea pieţei, din
dinamismul tehnologiei şi din filosofia concurenţială.
Sensul de manifestare a acestor tipuri de ameninţări este
omnidirecţional. Spre exemplu, ameninţările de corporaţie vizează :
- corporaţiile (de la corporaţie la corporaţie, bătăliile intercorporaţii) ;
- ramurile economice ;
- economiile naţionale ;
- întreprinderile.
Unele dintre aceste ameninţări fac parte din natura evoluţiei
structurilor sistemelor economice, altele sunt efectiv provocate şi reprezintă
modalităţi de înfruntare, confruntare sau de descurajare în veşnica bătălie
pentru resurse, tehnologii şi pieţe.
Ameninţările de oligarhie sunt, de asemenea, omnidirecţionale şi
mult mai periculoase decât cele de corporaţie şi de sistem, întrucât creează
dominanţă în acelaşi spaţiu economic şi financiar.
Ameninţările de falie sunt o consecinţă a rupturilor create între mari
sisteme economice şi politice, cum a fost, spre exemplu, falia dintre
economia de tip socialist şi cea de tip capitalist. Dar şi în interiorul
economiei de tip capitalist se creează numeroase falii. Acestea sunt însă
vremelnice şi alternează cu numeroase zone de confluenţă, creând acel
dinamism dramatic în care rechinul mare îl înghite pe cel mic, atât în apele
foarte tulburi, cât şi în cele foarte liniştite. Dar tot aici, apar o mulţime de
competenţe şi posibilităţi, piaţa reglând atât sistemul financiar, cât şi pe cel
al producţiei şi desfacerii. În aceste condiţii, rechinul mare nu mai are
suficient spaţiu de desfăşurare, întrucât rechinii mai mici sunt mult mai
rapizi, mai agresivi şi mai siguri pe ei.
Pericolele şi ameninţările de proces sunt şi vor rămâne totdeauna cele
mai complexe. Ca şi cele de sistem, ele pot fi atât un produs al evoluţiei
diferitelor procese economice şi financiare, al contradicţiilor şi bătăliilor de
pe piaţa concurenţială, cât şi o consecinţă a unor politici şi strategii de
provocare şi distrugere voită a adversarului. Analistul trebuie să le identifice
şi pe unele, şi pe altele, să facă distincţia cuvenită între ele şi să propună
decidentului politic măsurile care se impun. În acest spaţiu se duce cel mai
crunt şi mai subtil război din câte există pe lumea aceasta. Este un război
care are atât consecinţe dramatice, cât şi consecinţe benefice.
498