PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi

13.09.2015 Views

În cadrul strategiei globale de luptă împotriva terorismului, prevenirea se manifestă prin acţiuni ce vizează reducerea dezechilibrelor funcţionale, menţinerea echilibrului de forţe şi lupta împotriva proliferării fenomenului terorist. Ministerul Apărării Naţionale desfăşoară activităţi specifice, prin structurile sale specializate şi cele ale structurilor subordonate, în scopul prevenirii tuturor categoriilor de manifestări teroriste şi activităţi de natură să le genereze, alimenteze ori favorizeze. Aceste activităţi de prevenire constau în: ‣ activităţi informativ-operative, în special de monitorizare şi control al elementelor teroriste care afectează obiectivele proprii; ‣ activităţi de pază, protecţie şi alte forme speciale de descurajare, îndrumate şi monitorizate de structurile specializate din cadrul Statului Major General, pentru asigurarea securităţii personalului şi a obiectivelor autohtone şi străine de pe teritoriul naţional, precum şi a principalelor obiective militare române din străinătate, potenţial vizate de terorişti; ‣ activităţi de pregătire a intervenţiei pentru crize/urgenţe generate de acţiuni teroriste, în vederea limitării/combaterii efectelor acestora; ‣ activităţi de informare şi relaţii publice; ‣ activităţi de cooperare internaţională; ‣ activităţi de instruire şi perfecţionare profesională; ‣ activităţi destinate optimizării continue a cadrului legislativ, aplicabil categoriilor de misiuni ce revin Ministerului Apărării Naţionale. Pornind de la analiza obiectivă a activităţii de prevenire a terorismului, se pot distinge trei forme ale acesteia: prevenirea pe termen lung; prevenirea pe termen mediu şi prevenirea pe termen scurt. Prevenirea pe termen lung este destinată să împiedice apariţia unei ameninţări majore şi este, în principal, apanajul domeniului politic şi diplomatic. Rolul armatei este de a conferi consistenţă acţiunilor politice, prin punerea lor în practică, şi a contribui la acţiunea de ansamblu, cu misiuni particulare. Deschiderea armatei spre valorile occidentale, întâlnirile responsabililor militari la nivel zonal sau internaţional, efectuarea de stagii de pregătire în străinătate, schimburile de experienţă cu ocazia exerciţiilor comune, precum şi participarea armatei la diferite operaţiuni externe, în cadrul războiului global împotriva terorismului, reprezintă acţiuni care se înscriu în această formă de prevenire. Prevenirea pe termen mediu acoperă zona de interes a domeniului strategic, se exercită în scopul prevenirii actului terorist şi se referă la punerea în practică a programelor de reformă: înfiinţarea şi operaţionalizarea Forţelor pentru Operaţii Speciale; achiziţionarea de mijloace de intervenţie, acţiune şi culegere de informaţii; achiziţionarea unor sisteme de detecţie pentru securitatea fizică a obiectivelor militare; crearea cadrului instituţionalizat de acţiune al Forţelor pentru Operaţii Speciale; adaptarea strategiilor şi tacticilor de acţiune, în funcţie de tipul ameninţărilor. În cadrul aceloraşi măsuri se înscrie şi crearea, la nivelul Statului Major General, a unor structuri de specialitate, organe de conducere şi coordonare a capacităţii operaţionale specializate, destinate prevenirii şi combaterii acţiunilor teroriste. Prevenirea pe termen scurt se referă la punerea în practică a măsurilor necesare în cazul unei situaţii de criză. Acestea permit să se acţioneze în regim de urgenţă şi presupun: activarea progresivă a forţelor şi mijloacelor abilitate să acţioneze pentru asistenţă operaţională; punerea în practică a unor acţiuni de descurajare, prezenţa demonstrativă a unor mijloace aeriene, navale sau terestre; desfăşurarea de acţiuni punctuale de culegere de informaţii; acţiuni de luptă preventive duse de elemente ale forţelor pentru operaţii speciale, ca ultimă posibilitate de prevenire înainte de angajarea efectivă a forţelor. Combaterea acţiunilor teroriste, în cele mai multe cazuri, se desfăşoară sub forma acţiunilor de intervenţie antiteroristă şi/sau a celor de intervenţie/ripostă contrateroristă. Intervenţia antiteroristă reprezintă ansamblul măsurilor defensive realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea vulnerabilităţii factorilor umani, specifice şi nespecifice, şi a factorilor materiali. Acestea se execută de către structurile specializate care acţionează, de regulă, independent, în sprijinul protecţiei obiectivelor Ministerului Apărării Naţionale la care există posibilitatea materializării unor potenţiali factori de risc, în scopul prevenirii, blocării şi respingerii acţiunilor elementelor/grupărilor teroriste sau ostile, interzicerii pătrunderii acestora şi ocupării obiectivelor, precum şi al menţinerii ordinii interioare. Intervenţia contrateroristă reprezintă ansamblul măsurilor ofensive realizate în scopul capturării sau anihilării teroriştilor, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii, în cazul desfăşurării ori producerii unui atac terorist. Aceasta se execută de structuri specializate, independent sau în cooperare cu alte forţe specializate ale organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, la obiectivele militare ale Ministerului Apărării Naţionale care sunt efectiv atacate sau ocupate de elemente/grupări teroriste, în scopul capturării sau anihilării acestora, eliberării eventualilor ostatici şi restabilirii ordinii legale. Aceasta este acţiunea cea mai dinamică şi impredictibilă. Modul de acţiune al teroriştilor sau grupărilor teroriste este de cele mai multe ori necunoscut, sau dacă este vorba de o grupare al cărui mod de operare este cunoscut, nu se poate prevedea modul de reacţie al acesteia la anumite forme de intervenţie. 459 460

Pregătirea forţelor care acţionează în cazul intervenţiei contrateroriste trebuie să fie complexă, cu o înaltă specializare şi o disponibilitate permanentă. Pentru succesul misiunii forţelor, trebuie să se deţină: informaţii; armament performant, adaptat misiunilor; echipament uşor, rezistent, adaptabil la timp, anotimp şi tip de operaţiune; tehnică militară şi de comunicaţii de ultimă generaţie. Subordonarea trebuie să fie strictă, iar conducerea flexibilă. Ministerul Apărării Naţionale asigură intervenţia antiteroristă şi contrateroristă la propriile obiective şi, la cerere, protecţia altor obiective, potrivit dispoziţiilor legale. Obiectivele militare sunt, după caz, personalul Ministerului Apărării Naţionale, suprafeţele de teren aflate în administraţia instituţiilor militare, în interiorul cărora se află instalaţii şi/sau mijloace fixe/mobile ori îşi desfăşoară activitatea efective militare, precum şi mijloacele mobile aparţinând armatei, indiferent dacă se găsesc în interiorul acestor suprafeţe sau pe drumurile publice, în spaţiul aerian sau cel maritim. Obiectivele militare sunt permanente sau temporare, fixe sau mobile şi sunt reprezentate, în general, de: unităţi militare; cămine militare de garnizoană; depozite militare de orice fel; aeroporturile aviaţiei militare şi pasagerii care le tranzitează; porturile militare şi persoanele care le tranzitează; mijloacele de transport aparţinând Ministerului Apărării Naţionale sau care sunt în responsabilitatea acestuia; instalaţii şi tehnică militară; personalul armatei; personalităţi militare sau civile din cadrul Ministerului Apărării Naţionale; personalul militar NATO sau al delegaţiilor militare străine aflate în misiuni sau vizite oficiale în România; obiective stabilite în cadrul Alianţei şi pentru care organele abilitate ale României şiau dat acordul. Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii pentru combaterea terorismului: ‣ identificarea persoanelor care iniţiază, pregătesc, comit ori favorizează acte de terorism; ‣ intervenţia antiteroristă, în situaţia iminenţei producerii unui atac terorist, respectiv, intervenţia contrateroristă, când se derulează ori s-au produs atacuri teroriste asupra unor obiective militare; ‣ participarea la operaţiuni militare de combatere a terorismului prin cooperare internaţională, în concordanţă cu obligaţiile asumate în acest sens. Potrivit Protocolului general, Ministerul Apărării Naţionale este abilitat să execute, prin structurile specializate, următoarele activităţi de intervenţie antiteroristă/contrateroristă: ‣ participarea, în cadrul SNPCT, la intervenţia antiteroristă, în sprijinul protecţiei personalităţilor şi obiectivelor militare care presupun existenţa unor potenţiali factori de risc; ‣ executarea intervenţiei contrateroriste la obiective militare atacate sau efectiv ocupate de terorişti, capturarea sau anihilarea acestora, eliberarea ostaticilor şi restabilirea ordinii legale; ‣ executarea intervenţiei pirotehnice la obiectivele militare atacate sau efectiv ocupate de terorişti, în sprijinul acţiunii contrateroriste la obiectivele militare în care s-au identificat mijloace de atac de orice natură, standardizate ori improvizate, precum şi asanarea acestora; ‣ participarea, independent sau în cooperare, la executarea intervenţiei pirotehnice în obiective civile aflate temporar în responsabilitate; ‣ pregătirea şi ducerea acţiunilor de intervenţie antiteroristă specifice, cu obiectiv limitat, la obiectivele aflate în răspundere; ‣ asigurarea controlului tehnic antiterorist, în sprijinul misiunilor de protecţie, pază şi intervenţie antiteroristă la obiectivele militare, în situaţia identificării unor potenţiali factori de risc la adresa acestora. Referitor la promovarea şi apărarea intereselor naţionale, România va acţiona atât prin mijloace proprii, de natură politică, juridică, diplomatică, economică, socială, militară şi de informaţii, cât şi prin cooperarea cu alte state şi participarea la procese multinaţionale şi în organizaţii internaţionale. Asigurarea prin mijloace politice a intereselor României, a aliaţilor şi partenerilor săi este esenţială pentru politica de securitate a ţării noastre, iar utilizarea forţei armate reprezintă o opţiune de ultimă instanţă. În calitate de stat membru al Alianţei Nord-Atlantice, România participă la efortul de apărare colectivă, dezvoltându-şi capacităţile proprii de acţiune politică şi militară, pentru a îndeplini întreaga gamă de misiuni specifice NATO şi angajamentele internaţionale asumate. Politica de apărare a României este adaptată la tipologia ameninţărilor, provocărilor şi crizelor specifice începutului de mileniu, încorporând, alături de diplomaţia preventivă, noile misiuni ale armatei, în contextul definirii parametrilor de adaptare a organismului militar la acestea. Statutul României de membru NATO şi aliat fidel al SUA în cadrul coaliţiei antiteroriste impune o abordare pragmatică a fenomenului terorist, prin adecvarea strategiilor pe termen mediu şi lung la evoluţiile acestei ameninţări. Existenţa pe teritoriul naţional a unor simpatizanţi ai organizaţiilor teroriste acţionează ca multiplicator al factorilor de risc, pericolul unui atac terorist în România fiind apreciat la nivelul NATO şi al serviciilor naţionale de informaţii ca MEDIU, ceea ce corespunde, potrivit Sistemului Naţional 461 462

În cadrul strategiei globale de luptă împotriva terorismului,<br />

prevenirea se manifestă prin acţiuni ce vizează reducerea dezechilibrelor<br />

funcţionale, menţinerea echilibrului de forţe şi lupta împotriva proliferării<br />

fenomenului terorist.<br />

Ministerul Apărării Naţionale desfăşoară activităţi specifice, prin<br />

structurile sale specializate şi cele ale structurilor subordonate, în scopul<br />

prevenirii tuturor categoriilor de manifestări teroriste şi activităţi de natură<br />

să le genereze, alimenteze ori favorizeze. Aceste activităţi de prevenire<br />

constau în:<br />

‣ activităţi informativ-operative, în special de monitorizare şi<br />

control al elementelor teroriste care afectează obiectivele proprii;<br />

‣ activităţi de pază, protecţie şi alte forme speciale de descurajare,<br />

îndrumate şi monitorizate de structurile specializate din cadrul Statului<br />

Major General, pentru asigurarea securităţii personalului şi a obiectivelor<br />

autohtone şi străine de pe teritoriul naţional, precum şi a principalelor<br />

obiective militare române din străinătate, potenţial vizate de terorişti;<br />

‣ activităţi de pregătire a intervenţiei pentru crize/urgenţe generate<br />

de acţiuni teroriste, în vederea limitării/combaterii efectelor acestora;<br />

‣ activităţi de informare şi relaţii publice;<br />

‣ activităţi de cooperare internaţională;<br />

‣ activităţi de instruire şi perfecţionare profesională;<br />

‣ activităţi destinate optimizării continue a cadrului legislativ, aplicabil<br />

categoriilor de misiuni ce revin Ministerului Apărării Naţionale.<br />

Pornind de la analiza obiectivă a activităţii de prevenire a<br />

terorismului, se pot distinge trei forme ale acesteia: prevenirea pe termen<br />

lung; prevenirea pe termen mediu şi prevenirea pe termen scurt.<br />

Prevenirea pe termen lung este destinată să împiedice apariţia unei<br />

ameninţări majore şi este, în principal, apanajul domeniului politic şi<br />

diplomatic. Rolul armatei este de a conferi consistenţă acţiunilor politice,<br />

prin punerea lor în practică, şi a contribui la acţiunea de ansamblu, cu<br />

misiuni particulare. Deschiderea armatei spre valorile occidentale, întâlnirile<br />

responsabililor militari la nivel zonal sau internaţional, efectuarea de stagii<br />

de pregătire în străinătate, schimburile de experienţă cu ocazia exerciţiilor<br />

comune, precum şi participarea armatei la diferite operaţiuni externe, în<br />

cadrul războiului global împotriva terorismului, reprezintă acţiuni care se<br />

înscriu în această formă de prevenire.<br />

Prevenirea pe termen mediu acoperă zona de interes a domeniului<br />

strategic, se exercită în scopul prevenirii actului terorist şi se referă la<br />

punerea în practică a programelor de reformă: înfiinţarea şi<br />

operaţionalizarea Forţelor pentru Operaţii Speciale; achiziţionarea de<br />

mijloace de intervenţie, acţiune şi culegere de informaţii; achiziţionarea<br />

unor sisteme de detecţie pentru securitatea fizică a obiectivelor militare;<br />

crearea cadrului instituţionalizat de acţiune al Forţelor pentru Operaţii<br />

Speciale; adaptarea strategiilor şi tacticilor de acţiune, în funcţie de tipul<br />

ameninţărilor. În cadrul aceloraşi măsuri se înscrie şi crearea, la nivelul<br />

Statului Major General, a unor structuri de specialitate, organe de conducere<br />

şi coordonare a capacităţii operaţionale specializate, destinate prevenirii şi<br />

combaterii acţiunilor teroriste.<br />

Prevenirea pe termen scurt se referă la punerea în practică a<br />

măsurilor necesare în cazul unei situaţii de criză. Acestea permit să se<br />

acţioneze în regim de urgenţă şi presupun: activarea progresivă a forţelor şi<br />

mijloacelor abilitate să acţioneze pentru asistenţă operaţională; punerea în<br />

practică a unor acţiuni de descurajare, prezenţa demonstrativă a unor<br />

mijloace aeriene, navale sau terestre; desfăşurarea de acţiuni punctuale de<br />

culegere de informaţii; acţiuni de luptă preventive duse de elemente ale<br />

forţelor pentru operaţii speciale, ca ultimă posibilitate de prevenire înainte<br />

de angajarea efectivă a forţelor.<br />

Combaterea acţiunilor teroriste, în cele mai multe cazuri, se<br />

desfăşoară sub forma acţiunilor de intervenţie antiteroristă şi/sau a celor de<br />

intervenţie/ripostă contrateroristă.<br />

Intervenţia antiteroristă reprezintă ansamblul măsurilor defensive<br />

realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru<br />

reducerea vulnerabilităţii factorilor umani, specifice şi nespecifice, şi a<br />

factorilor materiali. Acestea se execută de către structurile specializate care<br />

acţionează, de regulă, independent, în sprijinul protecţiei obiectivelor<br />

Ministerului Apărării Naţionale la care există posibilitatea materializării<br />

unor potenţiali factori de risc, în scopul prevenirii, blocării şi respingerii<br />

acţiunilor elementelor/grupărilor teroriste sau ostile, interzicerii pătrunderii<br />

acestora şi ocupării obiectivelor, precum şi al menţinerii ordinii interioare.<br />

Intervenţia contrateroristă reprezintă ansamblul măsurilor ofensive<br />

realizate în scopul capturării sau anihilării teroriştilor, eliberării ostaticilor şi<br />

restabilirii ordinii, în cazul desfăşurării ori producerii unui atac terorist.<br />

Aceasta se execută de structuri specializate, independent sau în cooperare cu<br />

alte forţe specializate ale organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei<br />

naţionale, la obiectivele militare ale Ministerului Apărării Naţionale care<br />

sunt efectiv atacate sau ocupate de elemente/grupări teroriste, în scopul<br />

capturării sau anihilării acestora, eliberării eventualilor ostatici şi restabilirii<br />

ordinii legale. Aceasta este acţiunea cea mai dinamică şi impredictibilă.<br />

Modul de acţiune al teroriştilor sau grupărilor teroriste este de cele mai<br />

multe ori necunoscut, sau dacă este vorba de o grupare al cărui mod de<br />

operare este cunoscut, nu se poate prevedea modul de reacţie al acesteia la<br />

anumite forme de intervenţie.<br />

459<br />

460

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!