PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi
SECURITATEA ÎN GLOBALIZARE General de brigadă (r.) dr. Constantin ONIŞOR * Această nouă sintagmă, al cărei conţinut îl identificăm începând cu secolul al XXI-lea, a apărut şi s-a cimentat datorită a două realităţi în dinamică: - nevoia de securitate a statelor, zonelor, comunităţilor şi a unor spaţii mult mai întinse, bazată pe dezvoltarea durabilă, integrare şi cooperare largă; - procesul ireversibil al globalizării, de o complexitate şi amploare deosebite, cu nivelul cel mai înalt greu de decriptat, iar în plan zonal şi regional nu chiar atât de concludentă şi convingătoare. Demersul nostru ştiinţific pleacă de la analiza globalizării şi a efectelor ei, pentru a evidenţia apoi impactul asupra securităţii internaţionale şi, de aici, necesitatea proiectării stabilităţii în globalizare. Aprofundăm investigaţiile noastre prin studiul şi prezentarea legăturii integrării europene cu globalizarea, în strânsă legătură cu securitatea prin cooperare versus ameninţările globale. 1. Globalizarea la început de secol XXI Din dezbaterile de idei privind globalizarea au rezultat două opinii, desigur una pro, bazată pe efectele benefice în plan politic, economic, tehnologic, educativ, securitate etc., şi alta critică, vizând corporaţiile transnaţionale ahtiate după profituri mari, în detrimentul dezvoltării statelor şi naţiunilor. Cu toate acestea, aducem în atenţia dumneavoastră o definiţie a globalizării. Aşadar, prin globalizare se înţelege un proces continuu, dinamic şi complex, amplu şi pe termen lung, în care forţe, mai mult sau mai puţin specializate, globale, zonale, regionale, locale, naţionale şi individuale acţionează cu fermitate, simultan şi în multiple forme (economice, politice, tehnologice, culturale, juridice, administrative, informaţionale etc.), pentru integrarea succesivă supranaţională, cuprinzătoare şi durabilă, instituţională, pluralistă şi bazată pe norme (valori, interese, determinări) recunoscute şi acceptate în relaţiile internaţionale. Această definiţie evidenţiază trei aspecte fundamentale: * Este profesor universitar consultant în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare 43 - procesul este unic şi îndreptat către globalitate, aceasta fiind privită ca sistem mondial puternic şi interconectat tot mai mult; - cerinţa unei mai mari şi garantate responsabilităţi colective privind formele şi modelele de securitate; - caracterul unitar al spiritului şi spiritualităţii umane, exprimat de acum înainte prin interese globale. Aşa se face că, în momentul de faţă, caracteristica definitorie a globalizării este mişcarea permanentă şi ireversibilă spre integrare a proceselor economice, a pieţelor, statelor şi popoarelor, a tehnologiilor, activităţilor şi acţiunilor majore politice, culturale, juridice, militare etc. Modul de realizare a integrării în următorii ani este opţional, dintre următoarele posibilităţi: contact permanent, extins şi intensificabil între actorii mondializării; identitate separată, dar nu separabilă pentru participanţii la mondializare; comunitate pluralistă democratică, în care se respectă normele comune recunoscute, acceptate şi validate în practica relaţiilor internaţionale. Securitatea în globalizare este dependentă şi determinată de strategia globalizării, bazată pe gândirea holistică a actorilor mondiali, şi nu numai, dar şi pe o analiză mai cuprinzătoare şi interdisciplinară a proceselor pe care ea le presupune. În felul acesta, vor fi aduse într-un singur mecanism toate problemele şi aspectele actuale ale globalizării, dar mai ales cele de perspectivă, cum ar fi cele culturale, etnicoreligioase, psihologice, educaţionale, istorice etc. Scopul unei astfel de strategii este acela de a modela noua ordine mondială într-o manieră care să protejeze şi să armonizeze mai bine şi mai mult obiectivele deja constatate ale globalizării şi care trebuie pe deplin implementate: - normele generale ale globalizării pentru adaptarea paşnică la schimbare/integrare; - dezvoltarea instituţiilor, sistemelor şi modelelor globale/globalizante; - protejarea autonomiei de la individ/grup până la suprastatal, bazată pe diversitate şi liberă alegere; - modernizarea/transformarea instituţiilor şi instrumentelor de securitate colectivă. Succesul garantat al determinării strategiei de globalizare asupra securităţii este dat de: - compromisurile (sau care ar trebui făcute) între actorii mondiali, zonali şi regionali privind armonizarea intereselor tot mai globale; - coaliţiile între state şi înţelegerile acestora cu organizaţiile neguvernamentale şi de afaceri private transfrontaliere, supranaţionale, multinaţionale etc.; 44
- diversificarea instrumentelor non-militare adecvate politicii externe; - accelerarea, coordonarea şi flexibilitatea proceselor infodecizionale naţionale şi multinaţionale (de alianţă şi coaliţie), care să răspundă rapid şi ferm la situaţii şi cazuri de criză. Se poate concluziona că, din perspectiva politicilor şi strategiilor de securitate ale statelor, globalizarea este şi va putea fi o cauză/catalizator a ceea ce se întâmplă acum în lume, de care beneficiază din plin ţările democratice şi pe care nimeni, cu nimic nu o mai poate opri, doar că, prin eforturi colective susţinute, trebuie canalizată în direcţii mai productive şi cu finalitate către eliminarea lumii slab dezvoltate. 2. Efectele globalizării asupra securităţii Actorii relaţiilor internaţionale simt tot mai mult implicaţiile globalizării asupra securităţii, sub forma unor efecte multiple, exigenţe majore şi etape/faze ale realizării ei. Din multitudinea efectelor globalizării, cele contradictorii sunt mai relevante pentru securitatea individuală şi colectivă, şi le enumerăm: - izolarea regimurilor totalitare, prin dezvoltarea clubului statelor democratice, ce ar putea crea o reacţie/rezistenţă suprastatală sau supranaţională; - dezvoltarea legăturilor între state, naţiuni, comunităţi etc. ar putea slăbi în perspectivă poziţia statului-naţiune ca actor principal în relaţiile internaţionale şi, astfel, ar spori naţionalismul individual şi colectiv; - nerealizarea în toate statele a dezvoltării durabile creează aspecte contrastante, prin persistenţa în alte locuri a sărăciei şi subdezvoltării ceea ce generează provocări şi sfidări atipice, asimetrice la adresa securităţii naţionale şi colective. Instituţionalizarea globalizării creează forme organizate de tip „axa răului”. Aceste efecte de tip antiteză ale globalizării îşi au sorgintea în paradigma şi concepţia globalizării şi, poate, cel mai mult în modalităţile şi sensul de realizare ale acesteia, care sunt tratate de câteva exigenţe: fragmentarea şi disoluţia pentru o altă reintegrare, regionalizarea şi zonarea după criterii de geopolitică a globalizării şi descentralizarea pentru o puternică coeziune a construcţiei noii ordini pe care actualele entităţi politico-administrative (state, federaţii, uniuni, comunităţi statale, confederaţii etc.) cu greu trebuie să le suporte. Ca atare, aşa cum rezultă ori transpare din geopolitici şi geostrategiile lumii actuale, globalizarea se realizează succesiv, pe patru paliere: - cel al indivizilor, localităţilor mari şi actorilor nonstatali (organizaţiile neguvernamentale), care sunt grupaţi într-o sub-globalizare, ca suport pentru mobilizarea de resurse, cu sau fără accepţiunea autorităţilor naţionale şi locale; - unul superior, al statelor şi naţiunilor, care are ca rezultat producerea de noi forme de putere colectivă, printr-un transfer al puterii către instituţii internaţionale; - altul mai înalt, prin care actorii relaţiilor internaţionale se integrează sub forma zonelor şi regiunilor de dezvoltare, acestea dobândind multiple şi extinse semnificaţii şi valori geostrategice, cu propriile aranjamente şi structuri de securitate; - nivelul cel mai înalt, al instituţionalizării globalizării şi armonizării dezvoltării relaţiilor în interiorul şi între zonele şi regiune de dezvoltare. Rezultă că, pentru conţinutul şi fizionomia securităţii la început de secol XXI, sunt evidente câteva elemente definitorii, cum ar fi, bunăoară: simularea de alternative, socializarea frontierelor, trasnaţionalismul, ascendentul factorului economic faţă de cel politic, cooperarea constructivă etc. În aceste condiţii, este lesne de înţeles că paradigma securităţii în globalizare devine o realitate şi o necesitate dinamică şi într-o permanentă modelare şi remodelare, adică tot mai flexibilă şi prospectivă într-o variantă multipolară. 3. Impactul globalizării asupra securităţii internaţionale Specialiştii în domeniul politic susţin că, în secolul XXI, globalizarea va fi dominanta conţinutului şi evoluţiei relaţiilor internaţionale. În consecinţă, impactul asupra securităţii internaţionale va fi determinat de efectele (pozitive şi negative) ale globalizării, care vor fi optimizate şi de a reacţia generală a statelor. În această privinţă, în momentul de faţă se manifestă trei tendinţe simultane: - efectele globalizării fiind benefice pentru stabilitatea şi armonia internaţională, statele îşi diminuează succesiv cheltuielile pentru securitate şi apărare, ceea ce va conduce la reorientarea politicii lor externe către concertul integrării; - efectele seismice ale globalizării pot genera reacţii violente din partea unor state, ceea ce impune sporirea preocupărilor pentru securitate naţională şi, uneori, colectivă; - încercarea de divizare a comunităţii mondiale, datorită reacţiei diferite faţă de globalizare, impune formarea unei gândiri holistice şi, apoi, angajarea de acţiuni şi a unei colaborări extinse, ca imperativ al comunităţii, 45 46
- Page 1 and 2: UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRA
- Page 3 and 4: INFLUENŢA ARMELOR NELETALE ÎN CON
- Page 5 and 6: GLOBALIZARE ŞI SECURITATE GLOBALIZ
- Page 7 and 8: INSTITUŢIONAL AL UNUI SISTEM DE SE
- Page 9 and 10: eficienţei economice. Ele fac faţ
- Page 11 and 12: Sunt relaţiile Nord-Sud mult mai s
- Page 13 and 14: America a încetat să fie o superp
- Page 15 and 16: MAREA NEAGRĂ - EPICENTRUL ELIPSEI
- Page 17 and 18: - Burgas - Alexandropolis (agreat d
- Page 19 and 20: extins al Mării Negre au fost vict
- Page 21: Intenţiile de aderare ale Turciei,
- Page 25 and 26: două inele puternice şi atractive
- Page 27 and 28: aspects becomes blurred 5 . The imp
- Page 29 and 30: due share in the world-wide scienti
- Page 31 and 32: OMUL - SUBIECTUL SECURITĂŢII NAŢ
- Page 33 and 34: 70 60 50 40 30 20 10 0 Mulţumit Sa
- Page 35 and 36: dezvoltare economică atât dintre
- Page 37 and 38: eprezintă, de asemenea, modalită
- Page 39 and 40: caracterizează potenţialul pe car
- Page 41 and 42: • malaria provoacă moartea a 3 m
- Page 43 and 44: apărătorul trusturilor multinaţi
- Page 45 and 46: DINAMICA MODALITĂŢILOR DE MANIFES
- Page 47 and 48: Între 1980-1989, fluxurile de capi
- Page 49 and 50: CONSIDERAŢII PRIVIND DEFINIREA CON
- Page 51 and 52: în cadrul problematicii securită
- Page 53 and 54: Accelerarea este cea care face ca v
- Page 55 and 56: a evoluat şi s-a transformat într
- Page 57 and 58: concentrare impresionantă de forţ
- Page 59 and 60: globalizării 11 , renunţând la a
- Page 61 and 62: predominant al statului în viaţa
- Page 63 and 64: drept fundamental interstatal 41 ,
- Page 65 and 66: prejudicieze unicul său purtător
- Page 67 and 68: • Putem considera că o altă for
- Page 69 and 70: controlul raţional şi participati
- Page 71 and 72: globului, globalizarea a promovat d
- diversificarea instrumentelor non-militare adecvate politicii<br />
externe;<br />
- accelerarea, coordonarea şi flexibilitatea proceselor infodecizionale<br />
naţionale şi multinaţionale (de alianţă şi coaliţie), care să<br />
răspundă rapid şi ferm la situaţii şi cazuri de criză.<br />
Se poate concluziona că, din perspectiva politicilor şi strategiilor de<br />
securitate ale statelor, globalizarea este şi va putea fi o cauză/catalizator a<br />
ceea ce se întâmplă acum în lume, de care beneficiază din plin ţările<br />
democratice şi pe care nimeni, cu nimic nu o mai poate opri, doar că, prin<br />
eforturi colective susţinute, trebuie canalizată în direcţii mai productive şi cu<br />
finalitate către eliminarea lumii slab dezvoltate.<br />
2. Efectele globalizării asupra securităţii<br />
Actorii relaţiilor internaţionale simt tot mai mult implicaţiile<br />
globalizării asupra securităţii, sub forma unor efecte multiple, exigenţe<br />
majore şi etape/faze ale realizării ei.<br />
Din multitudinea efectelor globalizării, cele contradictorii sunt mai<br />
relevante pentru securitatea individuală şi colectivă, şi le enumerăm:<br />
- izolarea regimurilor totalitare, prin dezvoltarea clubului statelor<br />
democratice, ce ar putea crea o reacţie/rezistenţă suprastatală sau<br />
supranaţională;<br />
- dezvoltarea legăturilor între state, naţiuni, comunităţi etc. ar putea<br />
slăbi în perspectivă poziţia statului-naţiune ca actor principal în relaţiile<br />
internaţionale şi, astfel, ar spori naţionalismul individual şi colectiv;<br />
- nerealizarea în toate statele a dezvoltării durabile creează aspecte<br />
contrastante, prin persistenţa în alte locuri a sărăciei şi subdezvoltării ceea<br />
ce generează provocări şi sfidări atipice, asimetrice la adresa securităţii<br />
naţionale şi colective.<br />
Instituţionalizarea globalizării creează forme organizate de tip „axa<br />
răului”.<br />
Aceste efecte de tip antiteză ale globalizării îşi au sorgintea în<br />
paradigma şi concepţia globalizării şi, poate, cel mai mult în modalităţile şi<br />
sensul de realizare ale acesteia, care sunt tratate de câteva exigenţe:<br />
fragmentarea şi disoluţia pentru o altă reintegrare, regionalizarea şi zonarea<br />
după criterii de geopolitică a globalizării şi descentralizarea pentru o<br />
puternică coeziune a construcţiei noii ordini pe care actualele entităţi<br />
politico-administrative (state, federaţii, uniuni, comunităţi statale,<br />
confederaţii etc.) cu greu trebuie să le suporte. Ca atare, aşa cum rezultă ori<br />
transpare din geopolitici şi geostrategiile lumii actuale, globalizarea se<br />
realizează succesiv, pe patru paliere:<br />
- cel al indivizilor, localităţilor mari şi actorilor nonstatali<br />
(organizaţiile neguvernamentale), care sunt grupaţi într-o sub-globalizare, ca<br />
suport pentru mobilizarea de resurse, cu sau fără accepţiunea autorităţilor<br />
naţionale şi locale;<br />
- unul superior, al statelor şi naţiunilor, care are ca rezultat<br />
producerea de noi forme de putere colectivă, printr-un transfer al puterii<br />
către instituţii internaţionale;<br />
- altul mai înalt, prin care actorii relaţiilor internaţionale se<br />
integrează sub forma zonelor şi regiunilor de dezvoltare, acestea dobândind<br />
multiple şi extinse semnificaţii şi valori geostrategice, cu propriile<br />
aranjamente şi structuri de securitate;<br />
- nivelul cel mai înalt, al instituţionalizării globalizării şi<br />
armonizării dezvoltării relaţiilor în interiorul şi între zonele şi regiune de<br />
dezvoltare.<br />
Rezultă că, pentru conţinutul şi fizionomia securităţii la început de<br />
secol <strong>XXI</strong>, sunt evidente câteva elemente definitorii, cum ar fi, bunăoară:<br />
simularea de alternative, socializarea frontierelor, trasnaţionalismul,<br />
ascendentul factorului economic faţă de cel politic, cooperarea constructivă<br />
etc. În aceste condiţii, este lesne de înţeles că paradigma securităţii în<br />
globalizare devine o realitate şi o necesitate dinamică şi într-o permanentă<br />
modelare şi remodelare, adică tot mai flexibilă şi prospectivă într-o variantă<br />
multipolară.<br />
3. Impactul globalizării asupra securităţii internaţionale<br />
Specialiştii în domeniul politic susţin că, în secolul <strong>XXI</strong>,<br />
globalizarea va fi dominanta conţinutului şi evoluţiei relaţiilor<br />
internaţionale. În consecinţă, impactul asupra securităţii internaţionale va fi<br />
determinat de efectele (pozitive şi negative) ale globalizării, care vor fi<br />
optimizate şi de a reacţia generală a statelor. În această privinţă, în<br />
momentul de faţă se manifestă trei tendinţe simultane:<br />
- efectele globalizării fiind benefice pentru stabilitatea şi armonia<br />
internaţională, statele îşi diminuează succesiv cheltuielile pentru securitate şi<br />
apărare, ceea ce va conduce la reorientarea politicii lor externe către<br />
concertul integrării;<br />
- efectele seismice ale globalizării pot genera reacţii violente din<br />
partea unor state, ceea ce impune sporirea preocupărilor pentru securitate<br />
naţională şi, uneori, colectivă;<br />
- încercarea de divizare a comunităţii mondiale, datorită reacţiei<br />
diferite faţă de globalizare, impune formarea unei gândiri holistice şi, apoi,<br />
angajarea de acţiuni şi a unei colaborări extinse, ca imperativ al comunităţii,<br />
45<br />
46