PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

II. Doctrina Forţelor Terestre - motorul realizării, în fapt, a
corelaţiei Apărarea Naţională - Apărarea Colectivă
Apreciem că actuala concepţie doctrinară a Forţelor Terestre,
înţeleasă ca un ansamblu de idei, opţiuni şi obiective ce se constituie într-o
largă expresie formală a cunoaşterii militare, considerată relevantă la
începutul secolului XXI, acoperă identitatea, structura, pregătirea, rolul,
principiile generale şi modul de acţiune pentru îndeplinirea misiunilor ce le
revin şi se va materializa în final în doctrine, manuale, instrucţiuni şi alte
publicaţii doctrinare, ce vor asigura atât elementele comune NATO, cât şi
elementele cu specific românesc, dar armonizate cu prevederile doctrinare
aliate. În acest fel, concepţia doctrinară pune bazele unităţii de acţiune cu
forţele Alianţei în cadrul operaţiilor comune, constituind sursa comunităţii
de limbaj, principii generale, tactici, tehnici şi proceduri, din care derivă atât
structura organizatorică şi cerinţele de înzestrare, cât şi nevoile de formareperfecţionare
a personalului şi de instruire a forţelor.
Aşadar, necesara clasificare doctrinară a Forţelor Terestre, care se
înscrie, la rândul ei, în procesul general al corelaţiei dintre Apărarea
Naţională şi cea Colectivă, îşi face deja simţită efectul în planul realităţii,
fiind aproape de finalizare. Ceea ce este încă de aşteptat de la viitor este
însuşirea temeinică, aprofundarea noilor prevederi de către întregul personal
şi introducerea lor în activitatea de zi cu zi, în special, în instruirea forţelor
şi în operaţii, astfel încât corelaţia dintre Apărarea Naţională şi Apărarea
Colectivă să fie transformată tot mai mult din ceea ce a fost - un deziderat -
în ceea ce se doreşte a fi - o realitate palpabilă, măsurabilă în capabilităţi şi
rezultate concrete.
III. Elemente ale modernizării Forţelor Terestre ce potenţează
corelaţia dintre Apărarea Naţională şi Apărarea Colectivă
1. Structura de forţe 2007 pentru Forţele Terestre răspunde
dezideratelor impuse de integrarea Apărării Naţionale în Apărarea
Colectivă. Pentru a argumenta această afirmaţie, vom enumera câteva
elemente aferente acestei structuri, evidenţiind legătura dintre ele şi aspectul
vizat al binomului în discuţie.
Clasificarea forţelor existente la pace în Forţe cu grade diferite de
operaţionalizare, precum şi numărul de mari unităţi operaţionalizate 100%
au fost determinate de o serie de factori, dintre care amintim:
a) imperativul satisfacerii cerinţelor Alianţei de contribuţie cu
forţe (AC), pe baza cerinţelor minime de forţe dislocabile NATO, pentru
Forţele Terestre, după cum urmează:
• să fie capabile să susţină până la un cadru de divizie
sau două brigăzi, dislocate, în acelaşi timp, în operaţii în afara teritoriului
României, cu sprijin de luptă şi logistic în cadrul unei grupări de forţe mai
mari, multinaţionale;
• să poată fi dislocate şi susţinute pe o perioadă de timp
de maxim doi ani (minim 6 luni);
• să respecte criteriile de operativitate NATO pentru
conducere, echipare şi instrucţie, pentru participarea la operaţii de luptă,
conform articolului 5 al Tratatului, sau la operaţii de stabilitate.
b) existenţa unei forţe de descurajare credibile pentru
prevenirea acţiunilor destabilizatoare (AN);
c) constituirea unor structuri gata de luptă în timp scurt
pentru prima ripostă în caz de atac prin surprindere, până la intervenţia
forţelor Alianţei (AN);
d) asigurarea timpului efectiv şi a capabilităţilor necesare
pentru generarea şi regenerarea forţelor;
e) existenţa unor forţe în teritoriu, pentru apărarea naţională
sau colectivă, în interiorul graniţelor statului român sau în apropierea
acestuia (AN + AC), pe baza cerinţelor NATO pentru acest tip de forţe,
care, în principal, sunt:
• menţinerea lor la nivelurile de operativitate solicitate,
fără a fi imperios necesar să fie pe deplin dislocabile;
• asigurarea unei reacţii iniţiale la o ameninţare la adresa
teritoriului Alianţei, care ar putea apărea la un moment dat;
• deţinerea unui anumit grad de mobilitate, pentru a putea
contribui la operaţii de stabilitate de tipul non-articol 5, în general, în
vecinătate.
Constituirea unităţilor de forţe speciale şi a celor de infanterie
uşoară răspunde unui deziderat al conflictelor asimetrice moderne
(AN+AC) şi corespunde atât tradiţiilor de luptă ale Armatei României (AN),
cât şi unei cerinţe impuse de nevoile Alianţei (AC).
Operaţionalizarea unei mari unităţi de vânători de munte răspunde
nevoii determinate de specificul naţional (AN), dar şi unei cerinţe NATO
(AC) pentru acest tip de forţe specializate în ducerea acţiunilor în teren
muntos.
Înfiinţarea unităţilor de elicoptere de atac şi introducerea lor, în
perspectivă, în organica Forţelor Terestre răspunde dezideratului unei forţe
449
450