PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Un picior în Consiliu şi unul în Comisie, două caschete pentru un
singur cap: iată, deci, formula găsită pentru a face faţă problemei de
coerenţă. Această soluţie de compromis va fi oare în măsură să pună capăt
dualismului dintre cele două instituţii? În realitate, noile dispoziţii nu
modifică cu nimic distincţia dintre competenţele comunitare ale Comisiei şi
cele interguvernamentale ale Consiliului. Când MAE va interveni în
domeniile cooperării, o va face în cadrul Comisiei Europene, aplicând
proceduri supranaţionale care fac din Uniunea Europeană organizaţia
regională cea mai integrată din lume. Când va acţiona în domeniul politic,
diplomatic şi securitar, ministrul va schimba cascheta, redevenind ceea ce
Domnul PESC este astăzi: un mandatar al Consiliului şi al statelor membre.
Constituţia a stabilit, deci, o punte între cele două sfere de acţiune europene,
dar nu s-a atins de dualismul Comisie-Consiliu ca entităţi. În lumina altor
reforme care vor fi explicate în continuare, acest dualism ar putea chiar să se
aprofundeze.
Modificări la Consiliul European
O modificare importantă o constituie instituirea unui Preşedinte al
Consiliului European, ales şi el în majoritate calificată de către statele
membre, una din reformele majore aduse de Constituţia Europeană.
Preşedinţiile turnante asigurate de guvernele ţărilor Uniunii Europene la
fiecare şase luni au fost considerate ca o cauză a discontinuităţii acţiunii
europene. Noul preşedinte va rămâne în exerciţiu pentru doi ani şi jumătate,
cu posibilitatea de a fi reales încă o dată, şi va garanta urmărirea dosarelor
tratate 1 .
Funcţiunile preşedintelui Consiliului European au evoluat puţin
faţă de cele ale actualei preşedinţii turnante (Cadrul 3). Urmare a creării
unui post de ministru al afacerilor externe al UE, s-ar fi putut să se aştepte la
aceea ca reprezentarea PESC în străinătate să fie sustrasă Preşedintelui
Consiliului European pentru a fi lăsată noului ministru, el însuşi fiind
emanaţia voinţei statelor membre. Ceea ce nu va fi însă cazul. MAE şi
preşedintele Consiliului European vor reprezenta împreună politica externă
şi de securitate a Uniunii Europene, fiecare la nivelul său. Dacă instituţia
ministrului ar trebui să arunce o punte între Consiliu şi Comisie, rolul
reprezentantului PESC atribuit Preşedintelui Consiliului European riscă să
1 Preşedintele Consiliului European va prezida numai Consiliul European. Alte formaţiuni ale
Consiliului de miniştri al UE rămân supuse uneia din preşedenţiile turnante ale statelor membre
via un sistem de rotaţie de 18 luni, cu excepţia CAGRE, care va fi prezidată de ministrul
afacerilor externe.
439
compromită avansările care vizează dualismul Consiliu -Comisie şi să
reducă numărul de actori în politica externă.
440
Noi atribuţii pentru Comisia Europeană
Articolul I-25 al Constituţiei europene statuează că „cu excepţia
politicii externe şi de securitate comună (…), [Comisia] asigură
reprezentarea externă a Uniunii”. Această funcţiune de reprezentare va fi
asumată de noul ministru al afacerilor externe, sub cascheta membrului
Comisiei, ca şi sub aceea a preşedintelui Comisiei.
O chestiune se pune în continuare: care vor fi competenţele
atribuite comisarilor europeni însărcinaţi cu politica externă (dezvoltarea şi
ajutorul umanitar, lărgirea uniunii şi comerţului)? Este puţin probabil ca
prerogativele lor să fie absorbite de noul ministru, executivul european
văzându-se pus în situaţia de a face loc noilor membri. Din contră, ipoteza
ca noul portofoliu în domeniul relaţiilor externe să fie creat în sânul
Comisiei prinde contur din ce în ce mai mult.
Constituţia stipulează, de asemenea, ca MAE să fie însărcinat, de
vreme ce operează în sânul Comisiei, „cu responsabilităţi care includ în
domeniul relaţiilor externe şi a coordonării altor aspecte ale activităţii
externe a Uniunii” 1 . De manieră implicită, părând că vrea să spună că
ministrul, în numele coerenţei acţiunii europene, ar trebui să beneficieze de
o anumită preponderenţă faţă de alţi comisari.
Rolul diminuat al Parlamentului European (PE)
Legitimitatea democratică a politicii externe europene reprezintă o
altă provocare la care „constituanţii” sunt chemaţi să răspundă. Dacă
cooperarea pentru dezvoltare şi politica comercială sunt supuse controlului
Parlamentului European (este cazul, în general, de toate activităţile încadrate
de CE, pentru care PE participă la procesul legislativ), în domeniul
PESC/PESA, Adunarea Europeană nu deţine decât un rol marginal,
nemodificat de noua Constituţie europeană. Aşa cum le prevedeau tratatele
anterioare, Constituţia se limitează a solicita ca Parlamentul European să fie
informat cu regularitate „asupra principalelor aspecte şi decizii
fundamentale” 2 ale PESC şi ale PESA, fără a impune constrângeri în materie
de termeni de regularitate şi de condiţii.
Pe parcursul legislaturii precedente (1999-2004), PE şi Consiliul au
ajuns, într-un fel, la un acord pentru garantarea unei încadrări minime a
1 Art. I-27, Constituţia pentru Europa.
2 Art. III-205, Constituţia pentru Europa.