PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

SECURITATEA ÎN GLOBALIZARE
General de brigadă (r.) dr. Constantin ONIŞOR *
Această nouă sintagmă, al cărei conţinut îl identificăm începând cu
secolul al XXI-lea, a apărut şi s-a cimentat datorită a două realităţi în
dinamică:
- nevoia de securitate a statelor, zonelor, comunităţilor şi a unor
spaţii mult mai întinse, bazată pe dezvoltarea durabilă, integrare şi
cooperare largă;
- procesul ireversibil al globalizării, de o complexitate şi amploare
deosebite, cu nivelul cel mai înalt greu de decriptat, iar în plan zonal şi
regional nu chiar atât de concludentă şi convingătoare.
Demersul nostru ştiinţific pleacă de la analiza globalizării şi a
efectelor ei, pentru a evidenţia apoi impactul asupra securităţii
internaţionale şi, de aici, necesitatea proiectării stabilităţii în globalizare.
Aprofundăm investigaţiile noastre prin studiul şi prezentarea legăturii
integrării europene cu globalizarea, în strânsă legătură cu securitatea prin
cooperare versus ameninţările globale.
1. Globalizarea la început de secol XXI
Din dezbaterile de idei privind globalizarea au rezultat două opinii,
desigur una pro, bazată pe efectele benefice în plan politic, economic,
tehnologic, educativ, securitate etc., şi alta critică, vizând corporaţiile
transnaţionale ahtiate după profituri mari, în detrimentul dezvoltării statelor
şi naţiunilor. Cu toate acestea, aducem în atenţia dumneavoastră o definiţie a
globalizării. Aşadar, prin globalizare se înţelege un proces continuu,
dinamic şi complex, amplu şi pe termen lung, în care forţe, mai mult sau mai
puţin specializate, globale, zonale, regionale, locale, naţionale şi individuale
acţionează cu fermitate, simultan şi în multiple forme (economice, politice,
tehnologice, culturale, juridice, administrative, informaţionale etc.), pentru
integrarea succesivă supranaţională, cuprinzătoare şi durabilă, instituţională,
pluralistă şi bazată pe norme (valori, interese, determinări) recunoscute şi
acceptate în relaţiile internaţionale.
Această definiţie evidenţiază trei aspecte fundamentale:
* Este profesor universitar consultant în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare
43
- procesul este unic şi îndreptat către globalitate, aceasta fiind
privită ca sistem mondial puternic şi interconectat tot mai mult;
- cerinţa unei mai mari şi garantate responsabilităţi colective
privind formele şi modelele de securitate;
- caracterul unitar al spiritului şi spiritualităţii umane, exprimat de
acum înainte prin interese globale.
Aşa se face că, în momentul de faţă, caracteristica definitorie a
globalizării este mişcarea permanentă şi ireversibilă spre integrare a
proceselor economice, a pieţelor, statelor şi popoarelor, a tehnologiilor,
activităţilor şi acţiunilor majore politice, culturale, juridice, militare etc.
Modul de realizare a integrării în următorii ani este opţional, dintre
următoarele posibilităţi: contact permanent, extins şi intensificabil între
actorii mondializării; identitate separată, dar nu separabilă pentru
participanţii la mondializare; comunitate pluralistă democratică, în care se
respectă normele comune recunoscute, acceptate şi validate în practica
relaţiilor internaţionale. Securitatea în globalizare este dependentă şi
determinată de strategia globalizării, bazată pe gândirea holistică a actorilor
mondiali, şi nu numai, dar şi pe o analiză mai cuprinzătoare şi
interdisciplinară a proceselor pe care ea le presupune. În felul acesta, vor fi
aduse într-un singur mecanism toate problemele şi aspectele actuale ale
globalizării, dar mai ales cele de perspectivă, cum ar fi cele culturale, etnicoreligioase,
psihologice, educaţionale, istorice etc.
Scopul unei astfel de strategii este acela de a modela noua ordine
mondială într-o manieră care să protejeze şi să armonizeze mai bine şi mai
mult obiectivele deja constatate ale globalizării şi care trebuie pe deplin
implementate:
- normele generale ale globalizării pentru adaptarea paşnică la
schimbare/integrare;
- dezvoltarea instituţiilor, sistemelor şi modelelor globale/globalizante;
- protejarea autonomiei de la individ/grup până la suprastatal,
bazată pe diversitate şi liberă alegere;
- modernizarea/transformarea instituţiilor şi instrumentelor de
securitate colectivă.
Succesul garantat al determinării strategiei de globalizare asupra
securităţii este dat de:
- compromisurile (sau care ar trebui făcute) între actorii mondiali,
zonali şi regionali privind armonizarea intereselor tot mai globale;
- coaliţiile între state şi înţelegerile acestora cu organizaţiile
neguvernamentale şi de afaceri private transfrontaliere, supranaţionale,
multinaţionale etc.;
44