PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Bosnia, Kosovo etc. Astfel, în cadrul misiunii „Althea”, a UE, armata
română participă cu genişti, care, în perspectivă, vor fi înlocuiţi cu
specialişti în informaţii militare 2 . Pentru desfăşurarea acestor operaţiuni,
cetăţenii români plătesc, chiar dacă majoritatea au lefuri sub standardele
europene. Este deci un sacrificiu al poporului român, al celor mulţi, al celor
anonimi.
Trimiterea şi menţinerea militarilor români în Kosovo, Bosnia etc.
costă zeci de milioane de dolari. Celor care nu ştiu ce căutăm în afara
graniţelor, le răspundem că noi, aşa cum arătam încă din primele rânduri ale
lucrării, am apărat întotdeauna Europa. Au existat vremuri când geto-dacii,
care apărau spaţiul carpato-danubiano-pontic, nu percepeau decât că îşi
apără ţara, dar azi, noi, strănepoţii lor, ştim că România este poarta Europei
şi, dacă o apărăm, înseamnă că ne facem un titlu de glorie, căci apărăm UE
şi ne apărăm pe noi înşine, ca români şi europeni. Fără îndoială, ne bucurăm
ori de câtre ori UE recunoaşte că o apărăm. Acum va trebui s-o facem,
împreună cu toate statele democratice, şi împotriva terorismului care nu are
frontiere.
Prin asumarea misiunilor multinaţionale la care a luat parte, Armata
României a luptat pentru afirmarea imaginii pozitive a României şi a
contribuit la convingerea comunităţii europene de profesionalismul
militarilor români, care merită să facă parte din sistemul militar al UE.
Prin urmare, dacă armata noastră a fost vârful de lance al integrării
României în NATO, se poate afirma cu certitudine că este unul dintre acele
subsisteme active ale societăţii româneşti care merită deja să facă parte, în
acelaşi timp, şi din sistemul militar al Uniunii Europene.
2 Mihai DIAC, NATO va finanţa construcţia unor capabilităţi militare în România, Adevărul
nr. 4577 din 22 martie 2005, p. 14
431
432
CONSTITUŢIA EUROPEANĂ ŞI POLITICA EUROPEANĂ DE
SECURITATE ŞI APĂRARE
Colonel Vasile PIRNEA *
Noting that the European Union was coming to a turning point in
its existence, the European Council which met in Laeken, Belgium, on
December, 14-15, 2001 convened the European Convention on the Future of
Europe.
The Convention was asked to draw up proposals on three subjects:
how to bring citizens closer to the European design and European
Institutions; how to organize politics and the European political area in an
enlarged Union and how to develop the Union into a stabilizing factor and a
model in the new world order.
The role of the military politics in the new treaty is the subjects of
this study.
Introducere
Studiind rolul politicii militare în noua Constituţie europeană,
constatăm că se acordă o mare atenţie Politicii Externe şi de Securitate
Comună (PESC), dar şi unei politici comune de apărare. Referinţele
normative ale politicii militare sunt concrete şi presărate cu numeroase
constrângeri. Tratatul constituţional va înlocui toate tratatele actuale pe linie
de PESC, prin refondarea dispoziţiilor referitoare la spaţiul de libertate,
securitate şi justiţie, şi va permite statelor membre să-şi amelioreze
capacităţile de acţiune într-un cadru comun. O apărare comună este
prefigurată în articolul I-40, în cazul în care Consiliul European o va decide
în unanimitate. Au fost gândite şi situaţiile în care nu există această
unanimitate – când se poate stabili o cooperare structurată în cadrul Uniunii.
Ceea ce e mai mult ca sigur este faptul că, după adoptarea
Constituţiei, nici un stat membru nu va putea împiedica dezvoltarea unei
politici militare comune.
Europa a găsit motivările necesare unei politici externe a Uniunii
Europene după inerţia manifestată faţă de criza balcanică şi imposibilitatea
de a se impune în recenta criză din Golf. În faţa unor provocări majore,
Europa nu are politică externă. Marile puteri, Franţa, Marea Britanie şi
* Ofiţer în Ministerul Apărării Naţionale