PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Intenţiile de aderare ale Turciei, Ucrainei şi Georgiei, precum şi ale
unor state ex-sovietice din Asia Centrală adâncesc şi alimentează discuţia
despre raportul dintre lărgimea şi adâncimea integrării şi cea referitoare la
„cât de mare este Europa?”. Interesele economice ale membrilor UE (materii
prime, produse energetice, piaţă de desfacere etc.) orientează atenţia
acestora asupra Mării Negre şi spaţiilor adiacente.
Reţeaua de gazoducte din Europa
statelor din zonă de eliberare de influenţele Moscovei şi accedere în NATO
şi UE.
Din această perspectivă, s-a constatat o creştere a interesului NATO
şi UE pentru stabilizarea şi sporirea securităţii zonei. Iniţiativele, programele
şi politicile adoptate în ultimii ani pentru fortificarea mediului de securitate,
de cele mai multe ori, şi-au demonstrat utilitatea, chiar dacă, în unele
situaţii, finalităţile se mai lasă încă aşteptate.
Studiul prezentat nu este decât un început, în care încercarea de
definire a conceptului „regiunea Mării Negre extinse” trebuie privită cu
înţelegere, dar şi cu interes, ca şi cea de evidenţiere şi decelare a
numeroaselor şi bulversatelor confluenţe, interferenţe şi influenţe care se
manifestă pe acest eşichier. Nenumăratele lucrări apărute în ultima vreme în
domeniu demonstrează clar dorinţa de dezvoltare a acestor subiecte până la
nivelul importanţei acordate nu numai de România, dar şi de actorii cei mai
importanţi ai momentului.
: linia continuă – gazoducte existente
linia întreruptă – gazoducte planificate sau în construcţie
Sursa: Eurogas, 2001
Procesul de extindere a NATO şi UE a adus comunitatea euroatlantică
pe coasta de vest a Mării Negre şi, în curând, va aduce aici şi
Uniunea Europeană, iar recentele evoluţii din Ucraina, Georgia sau chiar din
Republica Moldova creează premise pentru extinderea procesului de
democratizare a regiunii.
În concluzie, confluenţele, interferenţele şi influenţele care se
manifestă în regiunea extinsă a Mării Negre conduc la imaginea existenţei a
două curente contradictorii: eforturile Federaţiei Ruse de a-şi conserva
vechile privilegii asupra spaţiului, printre care şi menţinerea unei prezenţe
militare semnificative în baze terestre înaintate (Transnistria, Abhazia,
Osetia de Sud) şi în cele navale din Marea Neagră, concomitent cu dorinţa
41
42