PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

1. Curente şi dimensiuni ale abordării globalizării culturale
INFLUENŢELE CIVILIZAŢIEI ŞI GLOBALIZĂRII CULTURALE
ASUPRA MEDIULUI DE SECURITATE
Colonel prof. univ. dr. Mircea COSMA *
The building up of the international security environment
represents a particularly complex process, with a contradictory history and
evolution, entailed by the presence and influence power of a wide range of
factors. The main factors - political, economic and military - exercised their
influence together with other factors of high intensity and diversity, among
which the cultural factor plays a special part.
Approaching, in the beginning, the theoretical problems, specific to
the cultural globalization defining, thus developing historical phenomena’s
certain aspects, belonging to the cultural globalization genesis, the article
leads us, in the end, to certain marks within the relation between civilization
and globalization process.
Highlighting the cultural globalization features during the history
of our human society, regarded from a present and a future point of view,
strongly reveals the obvious development of culture and civilization, as well
as their place and role concerning the security environment, not only for the
beginning, but also for the entire 21 st century.
Globalizarea este o idee a cărei prezenţă nu mai poate fi pusă la
îndoială şi o acţiune care îşi manifestă tot mai mult influenţele. Deşi a
devenit bine cunoscută în contextul exprimării şi afirmării specificului
epocii contemporane, sunt foarte multe analize, al căror număr este în
creştere, în care se dezbat cu deosebit interes problemele fundamentale şi
caracteristicile ei definitorii.
Globalizarea poate fi percepută ca o lărgire, adâncire şi accelerare a
intercondiţionărilor şi interconectărilor la scară mondială din toate aspectele
vieţii sociale contemporane, în cadrul căreia cultura se distinge ca una din
dimensiunile cu influenţe şi sfere de cuprindere tot mai variate şi profunde,
mai ales, la începutul acestui secol, ca şi pentru întregul secol XXI.
* Profesor universitar doctor, Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu
415
Grupate în curente de reflecţie teoretică şi şcoli reprezentative,
poziţiile specialiştilor în domeniul globalizării se întind pe o plajă largă a
explicării acestui fenomen, care cuprinde cele trei şcoli reprezentative ale
hiperglobaliştilor, scepticilor şi transformativiştilor. Explicaţiile acestora
vizează aspecte inedite ale globalizării şi ale raportului globalizare-culturăcivilizaţie-securitate
naţională-securitate internaţională, care au ca puncte
terminus fie afirmarea construcţiei unei noi culturi şi civilizaţii globale, fie
adâncirea tot mai accentuată a dificultăţilor generate de diversitatea
culturilor şi civilizaţiilor care nu pot fi rezolvate, omenirea putând deveni
martoră la contradicţiile dintre cultură şi participantă la ciocnirea
civilizaţiilor.
Dacă pentru hiperglobalişti răspândirea globală a democraţiei
liberale întăreşte şi mai mult sentimentul unei civilizaţii globale emergente,
aceasta fiind pentru mulţi neoliberali vestitorul primei civilizaţii cu adevărat
globale, în timp ce pentru radicali ea reprezintă prima „civilizaţie de piaţă”
globală [1], pentru sceptici recunoaşterea pattern-urilor bine înrădăcinate ale
inegalităţii şi ierarhiei în economia mondială aduce cu sine fragmentarea
lumii în blocuri civilizaţionale şi enclave culturale şi etnice [2]. Cel de-al
treilea curent al transformativiştilor recunoscând forţa motrice a globalizării,
la începutul acestui nou mileniu, nu se pronunţă însă asupra traiectoriei
viitoare a globalizării, şi nici nu încearcă să evalueze prezentul prin prisma
„lumii globalizate”, a civilizaţiei globale. „Această precauţie în legătură cu
viitorul exact al globalizării este totuşi însoţită de convingerea că patternurile
contemporane ale fluxurilor globale economice, militare, tehnologice,
ecologice, migratoare, politice şi culturale sunt fără precedent din punct de
vedere istoric.”[3]
În concluzie, putem remarca diversitatea înţelegerii naturii şi
impactului globalizării culturale, concretizată la hiperglobalişti prin
anunţarea omogenizării lumii sub auspiciile culturii populare americane sau
a consumului occidental, în general, la sceptici, prin evidenţierea creşterii
diferenţelor şi conflictelor culturale de-a lungul liniilor de falie geopolitică
ale principalelor civilizaţii ale lumii, iar la transformativişti, prin afirmarea
existenţei şi dezvoltării interrelaţiilor dintre culturi şi popoare, având ca
finalitate generarea unor hibrizi culturali şi noi reţele culturale globale.
Pentru a avea o opinie cât mai apropiată de realitate, plecând şi de
la poziţiile exprimate în cadrul celor trei mari curente de idei, vom prezenta
câteva aspecte ce vizează dimensiunile globalizării culturale.
Ca primă prezenţă, dimensiunea spaţio-temporală a globalizării
culturale reliefează deplasarea obiectelor, simbolurilor şi oamenilor peste
416