PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi

13.09.2015 Views

EVOLUŢIA CONCEPTELOR DE SECURITATE Maior Gheorghe IORDACHE * Maior Stan ANTON * The Far East region has been changing since 1949, but in the last 55 years the changes have been radical. The positive changes are focusing now on: subregional and pan-regional dialogue; liberal democracy; open markets; individualism and rationalism. Also, there are some negative trends that appear at continental level, affecting the region’s stability and security conventional and unconventional military threats, international terrorism, illicit trade of narcotics; slave trade; sea roving; economic, social, political, and ethno-religious internal threats to the states’ internal stability. 1. Definiri conceptuale Dincolo de curentele de gândire, unde întâlnim definiţii mai mult sau mai puţin complexe, securitatea rămâne o problemă esenţială a umanităţii, iar definirea sa este subiectul cel mai important în aproape toate documentele oficiale ale organizaţiilor internaţionale. De-a lungul anilor, disputa de idei a scos în evidenţă divergenţa de opinii atât între membrii aceleiaşi organizaţii, cât şi între organizaţii. Pentru a înţelege mai bine şi a pune în practică măsurile de securitate, vă propunem să analizăm, pe scurt, definiţia securităţii în articolele Cartei ONU şi la nivelul NATO. De exemplu, Carta ONU 1 stipulează, în cap. I, art.2, că „... toţi membrii trebuie să se abţină în relaţiile lor internaţionale de la ameninţarea cu forţa sau folosirea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau independenţei politice a oricărui stat sau în orice altă manieră care contravine scopurilor ONU”. Evoluţia mediului de securitate a evidenţiat un anumit grad de percepere asupra definiţiei în sine, şi mai cu seamă asupra mediului de analiză, pe principii fundamentale ale păcii, cum ar fi: - prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă; - combaterea terorismului; - accesul neîngrădit la resurse etc. În aceste condiţii, marea majoritate a specialiştilor vor căuta o definiţie care să întrunească criterii de aplicabilitate în toate mediile sociale. Pentru a putea face o paralelă, iată ce doreşte NATO 1 şi, mai ales, cum defineşte securitatea în art.2 al Tratatului de la Washington: „Părţile vor contribui la dezvoltarea continuă a relaţiilor internaţionale de pace şi prietenie, prin consolidarea instituţiilor libere, prin facilitarea unei mai bune înţelegeri a principiilor pe baza cărora sunt fondate aceste instituţii şi prin promovarea condiţiilor de asigurare a stabilităţii şi bunăstării. Ele vor căuta să elimine conflictele din politicile lor economice internaţionale şi vor încuraja colaborarea economică bilaterală sau multilaterală”. Iată de ce securitatea europeană şi euro-atlantică urmăreşte aceleaşi principii de aplicabilitate în mediul internaţional, dezvoltând, până la nivel de ideologie, definiţia securităţii 2 : „sfera de definire a conceptului de securitate al NATO a fost actualizată în cadrul lucrărilor summit-ului de la Istanbul (iunie 2004)”, fiind subliniate următoarele obiective: - apărarea colectivă; - aplicarea principiului indivizibilităţii securităţii aliate; - crearea unui „pod multilateral” peste Atlantic; - contracararea ameninţărilor la adresa teritoriului aliaţilor, oricare ar fi sursa acestora 3 . În concluzie, cele două organizaţii optează, în formularea definiţiei securităţii, pentru păstrarea în parametri a tuturor elementelor care fac obiectul de studiu al proliferării păcii la nivel global. Evoluţia evenimentelor şi, implicit, a nevoilor de implementare a teoriilor a dus la apariţia unor noi organizaţii constituite din vechii actori politici şi, bineînţeles, cei noi, pentru controlul regional al intereselor de grup nou apărute. Aceste noi organizaţii şi/sau trilaterale nu fac rabat de la vechile principii, ci doar întăresc măsurile enunţate şi promulgate în comun cu vechile organizaţii. Studiile de securitate însă nu se vor opri aici, vor evolua şi se vor dezvolta odată cu apariţia unor noi ameninţări sau interese. Dezbaterile pe această temă includ concepte precum: interes naţional, integritate naţională, bunăstare prezentă şi viitoare, pericole şi ameninţări. Dincolo de latura obiectivă, riscurile, pericolele şi ameninţările la adresa securităţii naţionale, zonale, regionale şi globale sunt în mare măsură definite subiectiv. 2. Securitatea europeană în schimbare, cooperarea NATO - UE Unul dintre cei mai importanţi parteneri ai NATO este în prezent Uniunea Europeană 1 . * Universitatea Naţională de Apărare ** Universitatea Naţională de Apărare 1 Carta Naţiunilor Unite, http/www.un.org/aboutan/charter/index.html 411 1 Manual NATO. 2 Dicţionarul explicativ al limbii române. 3 Heads of State and Government, The Istanbul Declaration Our Security in a New Era, The Meeting of The North Atlantic Council in Istanbul on June 28, 2004. 412

În ultimul deceniu, Uniunea Europeană s-a confruntat cu necesitatea de a completa, printr-o strategie de securitate proprie, obiectivele Tratatului de la Maastricht 2 , astfel: - stabilirea unei pieţe şi politici comune, a unei uniuni monetare; - promovarea dezvoltării armonioase, echilibrate şi durabile a activităţilor economice în ansamblul comunităţii. După compararea şi analiza mai multor soluţii de securitate, la sfârşitul anului 2003 a fost adoptată Strategia Europeană de Securitate, document ce are ca punct de plecare premisa care afirmă că răspunsurile la riscurile, pericolele şi ameninţările la adresa securităţii europene trebuie adaptate fiecărui tip al acestora, aplicându-se o strategie care poate fi transpusă pe mai multe planuri. Strategia identifică unele ameninţări, dar şi unele vulnerabilităţi, pe care le enumeră, însă fără a le explica. Problemele majore pe care le consideră a fi vulnerabilităţi şi ameninţări nu fac referire strictă la un stat sau naţiune, ci înglobează teorii la nivel general, identificând mai degrabă riscuri şi pericole precum sărăcia, foametea, creşterea haotică a ramurilor economice etc. Ameninţările însă pot fi identificate în prezentări mult mai obiective: - proliferarea armelor de distrugere în masă; - terorismul internaţional; - crima organizată; - atitudinea ostilă faţă de expatriaţii europeni; - atacurile împotriva forţelor europene de menţinere şi/sau reconstrucţie a păcii. Conform precizărilor făcute în Strategia Europeană de Securitate, unele vulnerabilităţi şi ameninţări pot afecta întregul sistem internaţional, altele vizează doar nivelurile zonal şi regional, însă apar unele probleme nerezolvate precum cea a riscurilor care pot deveni ameninţări. Concepţia europeană asupra securităţii este precizată şi în „Declaraţia Comună pentru Integrarea Apărării Europene 2004 3 ” ce subliniază rolul cooperării şi consensului asupra rolurilor şi responsabilităţilor din cadrul structurilor NATO şi UE şi al unor planuri comune de dezvoltare a capacităţilor necesare implementării Forţei de Răspuns a NATO şi a grupărilor de luptă interarme ale UE. În noua arhitectură europeană, OSCE joacă un rol din ce în ce mai important, urmărind să realizeze următoarele obiective 1 : - prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor; - controlul armamentelor şi dezarmarea; - sporirea încrederii şi a securităţii; - cooperarea în plan economic, cultural, umanitar şi ecologic; - conceptualizarea unui nou model de securitate în zona sa de responsabilitate. Concepţia de securitate OSCE este prezentată în Carta pentru Securitate Europeană 2 . Art.8 „Fiecare stat participant are drept egal la securitate. Reafirmăm dreptul inalienabil al fiecărui stat participant şi al tuturor statelor participante la securitate, incluzând tratatele de alianţă aşa cum sunt emise. De asemenea, fiecare stat are dreptul la neutralitate. Fiecare stat va respecta drepturilor tuturor celorlalte în aceste privinţe. Ele nu-şi vor întări securitatea în detrimentul securităţii altor state ” [ . . .] Art.9 „. . . Securitatea fiecărui stat participant este inseparabil legată de securitatea celorlalte state” [ . . .] Toate aceste exemple oglindesc un construct alternativ de securitate. Deoarece intervenţia militară a statelor-naţiune puternice nu mai este suficientă sau necesară pentru menţinerea păcii şi stabilităţii, s-a considerat că este nevoie de o reţea de aranjamente regionale de securitate colectivă. ONU, NATO, UE şi OSCE sunt instituţii partizane unui astfel de tip de securitate. Securitatea colectivă are la bază premisa conform căreia ameninţările pot apărea din interior, nu neapărat din exterior, iar evitarea pericolului este cel puţin la fel de critică precum răspunsul la ameninţări cu capacităţile proprii 3 . Opiniile majorităţii sunt centrate pe ideea că investirea în mecanisme colective non-statale de restabilire şi menţinere a securităţii va crea parteneri puternici pentru state şi alianţe, în această perioadă de căutări pentru securitatea post-hegemonică. 1 Alexandra SARCINSCHI, Elemente noi în studiul securităţii naţionale şi internaţionale, Editura UNAp, 2005, p.18. 2 Obiectivul Tratatului de la Maastricht. 3 Initiative for a Renewed Transatlantic Partnership, Joint Declaration on European Defense Integration, August, 19, 2004. 413 1 Actul Final de la Helsinki. 2 Carta pentru Securitate Europeană, http://www.osce.org*/docs/english/1990-1997 summits/istachart 99 c.htm 3 Alexandra SARCINSCHI, op. cit., p.20. 414

EVOLUŢIA CONCEPTELOR DE SECURITATE<br />

Maior Gheorghe IORDACHE *<br />

Maior Stan ANTON *<br />

The Far East region has been changing since 1949, but in the last 55 years<br />

the changes have been radical. The positive changes are focusing now on:<br />

subregional and pan-regional dialogue; liberal democracy; open markets;<br />

individualism and rationalism. Also, there are some negative trends that appear at<br />

continental level, affecting the region’s stability and security conventional and<br />

unconventional military threats, international terrorism, illicit trade of narcotics;<br />

slave trade; sea roving; economic, social, political, and ethno-religious internal<br />

threats to the states’ internal stability.<br />

1. Definiri conceptuale<br />

Dincolo de curentele de gândire, unde întâlnim definiţii mai mult<br />

sau mai puţin complexe, securitatea rămâne o problemă esenţială a<br />

umanităţii, iar definirea sa este subiectul cel mai important în aproape toate<br />

documentele oficiale ale organizaţiilor internaţionale. De-a lungul anilor,<br />

disputa de idei a scos în evidenţă divergenţa de opinii atât între membrii<br />

aceleiaşi organizaţii, cât şi între organizaţii. Pentru a înţelege mai bine şi a<br />

pune în practică măsurile de securitate, vă propunem să analizăm, pe scurt,<br />

definiţia securităţii în articolele Cartei ONU şi la nivelul NATO.<br />

De exemplu, Carta ONU 1 stipulează, în cap. I, art.2, că „... toţi<br />

membrii trebuie să se abţină în relaţiile lor internaţionale de la ameninţarea<br />

cu forţa sau folosirea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau<br />

independenţei politice a oricărui stat sau în orice altă manieră care<br />

contravine scopurilor ONU”.<br />

Evoluţia mediului de securitate a evidenţiat un anumit grad de<br />

percepere asupra definiţiei în sine, şi mai cu seamă asupra mediului de<br />

analiză, pe principii fundamentale ale păcii, cum ar fi:<br />

- prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă;<br />

- combaterea terorismului;<br />

- accesul neîngrădit la resurse etc.<br />

În aceste condiţii, marea majoritate a specialiştilor vor căuta o<br />

definiţie care să întrunească criterii de aplicabilitate în toate mediile sociale.<br />

Pentru a putea face o paralelă, iată ce doreşte NATO 1 şi, mai ales,<br />

cum defineşte securitatea în art.2 al Tratatului de la Washington: „Părţile<br />

vor contribui la dezvoltarea continuă a relaţiilor internaţionale de pace şi<br />

prietenie, prin consolidarea instituţiilor libere, prin facilitarea unei mai bune<br />

înţelegeri a principiilor pe baza cărora sunt fondate aceste instituţii şi prin<br />

promovarea condiţiilor de asigurare a stabilităţii şi bunăstării. Ele vor căuta<br />

să elimine conflictele din politicile lor economice internaţionale şi vor<br />

încuraja colaborarea economică bilaterală sau multilaterală”.<br />

Iată de ce securitatea europeană şi euro-atlantică urmăreşte aceleaşi<br />

principii de aplicabilitate în mediul internaţional, dezvoltând, până la nivel<br />

de ideologie, definiţia securităţii 2 : „sfera de definire a conceptului de<br />

securitate al NATO a fost actualizată în cadrul lucrărilor summit-ului de la<br />

Istanbul (iunie 2004)”, fiind subliniate următoarele obiective:<br />

- apărarea colectivă;<br />

- aplicarea principiului indivizibilităţii securităţii aliate;<br />

- crearea unui „pod multilateral” peste Atlantic;<br />

- contracararea ameninţărilor la adresa teritoriului<br />

aliaţilor, oricare ar fi sursa acestora 3 .<br />

În concluzie, cele două organizaţii optează, în formularea definiţiei<br />

securităţii, pentru păstrarea în parametri a tuturor elementelor care fac<br />

obiectul de studiu al proliferării păcii la nivel global.<br />

Evoluţia evenimentelor şi, implicit, a nevoilor de implementare a<br />

teoriilor a dus la apariţia unor noi organizaţii constituite din vechii actori<br />

politici şi, bineînţeles, cei noi, pentru controlul regional al intereselor de<br />

grup nou apărute. Aceste noi organizaţii şi/sau trilaterale nu fac rabat de la<br />

vechile principii, ci doar întăresc măsurile enunţate şi promulgate în comun<br />

cu vechile organizaţii. Studiile de securitate însă nu se vor opri aici, vor<br />

evolua şi se vor dezvolta odată cu apariţia unor noi ameninţări sau interese.<br />

Dezbaterile pe această temă includ concepte precum: interes<br />

naţional, integritate naţională, bunăstare prezentă şi viitoare, pericole şi<br />

ameninţări. Dincolo de latura obiectivă, riscurile, pericolele şi ameninţările<br />

la adresa securităţii naţionale, zonale, regionale şi globale sunt în mare<br />

măsură definite subiectiv.<br />

2. Securitatea europeană în schimbare, cooperarea NATO - UE<br />

Unul dintre cei mai importanţi parteneri ai NATO este în prezent<br />

Uniunea Europeană 1 .<br />

* Universitatea Naţională de Apărare<br />

** Universitatea Naţională de Apărare<br />

1 Carta Naţiunilor Unite, http/www.un.org/aboutan/charter/index.html<br />

411<br />

1 Manual NATO.<br />

2 Dicţionarul explicativ al limbii române.<br />

3 Heads of State and Government, The Istanbul Declaration Our Security in a New Era, The<br />

Meeting of The North Atlantic Council in Istanbul on June 28, 2004.<br />

412

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!