PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

altfel, egale. Totuşi, diferenţele de creştere demografică pot conduce la vaste
deosebiri de structură şi de volum ale forţelor armate.
3) Influenţarea cauzelor conflictelor
Schimbările demografice pot contribui la geneza conflictelor. Vaste
migraţii de populaţie pot crea simultan grave instabilităţi în ţara de origine şi
în ţara de sosire. Se poate ca emigranţii să utilizeze ţara de primire ca punct
de sprijin împotriva ţării de origine, în timp ce infrastructurile din ţara de
primire sunt copleşite de o imigraţie foarte ridicată sau de schimbările
intervenite în echilibrele etnice.
În unele ţări, în special cele care primesc o populaţie numeroasă de
tineri şomeri sau sub-utilizaţi, forţa creşterii demografice poate întări
mişcările revoluţionare. În schimb, reuşita revoluţiei contribuie la naşterea
de conflicte armate, fie că revoluţionarii încearcă să îi exporte mişcarea sau
că vecinilor lor le este teamă.
În fine, factorii demografici pot cauza conflicte în ţările plurietnice,
în special acolo unde etniile sunt integrate (mai degrabă decât separate în
zone net delimitate), mai ales dacă unul sau mai multe dintre grupuri au un
antinaţionalism istoric, când ratele de creştere demografică diverg
semnificativ şi când statul este tot mai slab. Începând cu anii 1990, statul
federal iugoslav era pe cale de destrămare: Bosnia oferă un exemplu frapant
de conflict etnic, în care factorul demografic a jucat un rol important. Între
1961 şi 1991, partea sârbă din populaţia bosniacă a trecut de la 43 la 31%,
atunci când proporţia musulmanilor bosniaci creştea de la 26 la 44%.
Această schimbare de echilibru acompania slăbirea dominaţiei sârbe şi
vigoarea musulmanilor bosniaci.
4) Modificările climatice ale planetei
Aceşti ultimi ani au fost printre cei mai calzi din câţi s-au
înregistrat vreodată. Studii recente lasă să se înţeleagă că aceste dereglări de
temperatură sunt datorate concentraţiei crescânde de gaz cu efect de seră,
care absoarbe radiaţiile solare şi încălzeşte atmosfera. Aceleaşi cercetări
sugerează că cea mai mare parte a schimbărilor atmosferice sunt legate de
om şi de dinamicile demografice. Mai întâi, producţia industrială şi
consumul de energie sunt responsabile de o mare parte din emisiile de
dioxid de carbon ce provin de la utilizarea de carburanţi fosili.
Apoi, schimbările în schema de ocupare a solului, ca despăduririle,
dăunează schimburilor de dioxid de carbon între Terra şi atmosferă. La fel,
cultura de orez nedecorticat şi creşterea animalelor, de exemplu, sunt la
407
originea unor puternice emisii de gaz cu efect de seră în atmosferă, în
special de metan. Conform unei estimări, între 1985 şi 2100, creşterea
demografică va fi responsabilă de 35% din creşterea de emisii de bioxid de
carbon la nivel mondial şi de 48% în ţările în dezvoltare 7 . Astfel, pentru a
putea răspunde problemei de încălzire a planetei, este necesară o concentrare
pe problemele demografice şi o atenţie crescândă acordată dezvoltării de
tehnici de producţie şi de consum durabile.
408
5) Schemele de ocupare a solului
În scopul de a satisface nevoile de resurse ale unei populaţii
ascendente, schimbările în schemele de ocupare a solului sunt impuse de:
creşterea producţiei alimentare prin intermediul despăduririlor,
intensificarea producţiei pe terenurile deja cultivate sau dezvoltarea de
infrastructuri necesare pentru a susţine o asemenea creştere a populaţiei. În
ultimele trei secole, suprafaţa mondială de terenuri cultivate a crescut cu mai
mult de 450% , trecând astfel de la 2,62 milioane de km 2 la 15 milioane km 2 .
În paralel, un proces de despădurire s-a declanşat. Într-adevăr, o scădere
netă cu 720.000 km 2 de zone forestiere a fost observată pe o perioadă de 15
ani (între 1980 şi 1995), chiar dacă aceste zone variază enorm în funcţie de
regiuni: în timp ce ţările în dezvoltare au cunoscut o pierdere netă de
800.000 de km 2 , ţările dezvoltate au cunoscut o creştere a pădurilor lor de
80.000 km 2 .
Aceste tipuri de schimbări în schema de ocupare a solului au o serie
de impacturi ecologice. Amenajarea de noi terenuri agricole poate antrena o
eroziune a solului şi produsele chimice, adesea folosite ca îngrăşământ, pot
deteriora solul. Despăduririle produc eroziunea şi pot reduce capacitatea
solului de a reţine apa, ca şi creşterea frecvenţei şi gravităţii inundaţiilor.
Schimbările provocate prin prezenţa omului în schema de ocupare a
solului determină o fragmentare şi o pierdere a habitaturilor naturale, prima
cauză directă a dispariţiei de specii. De fapt, dacă despădurirea păstrează
ritmul său actual, în următorii 50 de ani un sfert dintre speciile de plante vor
fi dispărut.
IV. Măsuri posibile de diminuare a implicaţiilor negative ale
impactului factorilor demografici asupra securităţii umane globale
Impactul factorilor demografici asupra securităţii umane globale
poate fi atât direct, cât şi mediat. În mod direct, factorii demografici
7 L’ environnement et la securité, în http://www.globalcentres.org/cgcp/french/htmldocuments/publications/security/fre.html