PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Între 1960 şi 1999, populaţia mondială a trecut de la 3 miliarde la 6
miliarde de locuitori. Această creştere a fost însoţită de o puternică scădere a
mortalităţii infantile şi de o creştere a speranţei de viaţă.
În 2003, populaţia mondială număra 6,4 miliarde de locuitori, iar
estimările pentru 2025 şi 2050 erau de 7,3 miliarde de persoane şi respectiv
9,2 miliarde de suflete 2 .
2) Compoziţia populaţiei pe grupe de vârstă
Comportamentul populaţiei este diferit de la o grupă de vârstă la
alta. De exemplu, populaţia mondială este constituită, în cea mai mare parte
(30%), astăzi, din persoane tinere (24 de ani şi mai puţin) şi din persoane în
vârstă (15%, 65 de ani şi peste). Or, tendinţele migratoare variază în funcţie
de vârstă: tinerii emigrează mai mult decât cei mai mari ca ei, pentru că ei
trebuie să părăsească căminul părintesc în căutarea de noi oportunităţi. Dat
fiind că noua generaţie este relativ mai numeroasă, trebuie, deci, să se
prevadă creşterea nivelului de migraţie şi de urbanizare, pentru a putea astfel
anticipa consecinţele grave pe care aceasta le poate reprezenta pentru
securitatea umană globală.
3)Repartiţia populaţiei
Modul în care populaţia este repartizată pe planetă, de asemenea,
are un impact semnificativ asupra securităţii umane globale. Dacă se
asociază constanţa nivelului de fecunditate a numeroase regiuni în
dezvoltare cu rata de fecunditate puţin ridicată din regiunile industrializate,
se constată că 80% din populaţia mondială trăieşte astăzi în ţările mai puţin
dezvoltate. În plus, migraţiile de populaţii au atins nivelul cel mai înalt,
fluxul net de emigranţi pe plan internaţional era aproximativ de 2 la 4
milioane pe an în 1996 3 .
Datele actuale atestă că 175 de milioane de oameni trăiesc în afara
ţării de naştere. Această migraţiune, în mod esenţial, urmează o schemă de
tipul rural-urban, din cauza faptului că populaţia planetară este din ce în ce
mai urbanizată: în 1960, o treime din populaţia mondială trăia în oraşe, în
2003, populaţia urbană reprezenta aproape jumătate (48%) din populaţia
mondială. Şi această tendinţă ar trebui să se menţină la un ritm similar în
actualul secol.
2
Cf: Fiche des donnes sur la populaţion mondiale, în
http://www.prb.org/FrenchTemplate.cfm?Section =Donnes
3 Ibidem.
401
Repartiţia populaţiei pe Planetă are un impact puternic asupra
securităţii globale prin cele trei efecte majore asupra mediului ambiant. Mai
întâi, cum ţările mai puţin dezvoltate fac faţă unei creşteri a populaţiei lor,
presiunile se intensifică asupra resurselor, deja limitate, din aceste regiuni.
Apoi, mişcările migratoare exercită presiuni relative asupra
mediilor locale, această tendinţă se relaxează în unele zone şi creşte în
altele. În fine, urbanizarea, şi în special în ţările cele mai puţin dezvoltate,
depăşeşte frecvent ritmul de dezvoltare a infrastructurilor şi a reglementărilor
asupra mediului, ceea ce antrenează, în cele mai multe cazuri, un grad
înalt de poluare.
402
4) Populaţia din ţările dezvoltate tinde să îmbătrânească
Astfel, în ţările dezvoltate populaţia din grupa de vârstă 0-15 ani
este puţin numeroasă (18% din populaţia totală) decât în ţările în curs de
dezvoltare (36% din populaţia totală), ia cea din grupa 65 de ani şi peste este
mai numeroasă (15% din total) ca cea din ţările în curs de dezvoltare (4%
din populaţia totală). Impactul acestei tendinţe asupra securităţii umane
globale este unul mediat, dar important. Pe de o parte, în timp, se reduce
numărul celor apţi de procreere şi de muncă, dar, pe de altă parte, creşte
numărul persoanelor vârstnice, care au nevoie de o îngrijire mai atentă sub
toate aspectele şi nici nu mai participă la crearea de bunuri şi servicii. De
aici, se pot ivi atât tensiuni şi conflicte între diferitele subgrupe de populaţie,
cât şi diminuarea numărului celor activi socio-economic.
II. Securitatea umană a individului şi securitatea globală
Domeniul de studiu al securităţii este confruntat, în prezent, cu o
proliferare a conceptelor referitoare la securitate. În acest sens, se pot
menţiona: „securitate transnaţională”, „securitate lărgită”, „securitate
umană”, „securitate globală”, „securitate cooperativă”, „securitate internaţională”,
„securitate economică” etc.
În cazul în care se alege ca obiect al securităţii individul uman, sau
populaţia din care acesta face parte, atunci securitatea globală priveşte starea
de calm, de siguranţă şi de absenţă a sentimentului de teamă al oamenilor,
precum şi controlul adecvat şi eficient al riscurilor şi ameninţărilor care ar
putea aduce atingere integrităţii fizice, psihice şi bunurilor materiale ale
persoanelor de pretutindeni.
În conformitate cu această concepţie, accentul este pus pe individ,
indiferent de statul al cărui cetăţean este, de etnia căreia aparţine, de religia
pe care o împărtăşeşte etc. O asemenea concepţie şi, bineînţeles, opţiune