PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

astfel de spaţiu, în funcţie nu doar de interese (care nu pot fi în nici un caz
neglijate sau neglijabile), ci şi în strânsă legătură cu complexitatea
realităţilor. Această „complexitate a realităţilor“ pare a fi confuză sau, în
orice caz, ambiguă. Ea ascunde neclarităţi şi include incertitudini. De aceea,
aici trebuie adusă în discuţie o întrebare-cheie în legătură cu tematica de
care ne ocupăm: ce înseamnă, de fapt, Marele Orient Mijlociu? Şi, de aici, o
a doua chestiune, la fel de importantă: la ce foloseşte o astfel de
identificare?
Evident, Marele Orient Mijlociu (MOM) cuprinde o serie de
ţinuturi şi de ţări care au anumite trăsături comune sau ce se înscriu în
anumiţi parametri. Dar cine, de ce şi pe ce criterii stabileşte aceşti
parametri? Cum sunt ei definiţi? În funcţie de realităţi? În funcţie de
interese? În funcţie de maniera în care sunt percepute noile dimensiuni
geopolitice şi, de aici, noile ameninţări?
Harold F. Mackinder considera această zonă ca fiind marginală
pivotului eurasiatic (heartalnd), iar Nicolas Spykman o definea (cel puţin
referitor la o parte din ea) în termeni de rimland, care înseamnă cam acelaşi
lucru. Numai că, spre deosebire de britanicul Mackinder, americanul
Spykman acordă acestei zone de rimland un rol esenţial. După el, pentru a
controla sau dezamorsa forţa pivotului eurasiatic, este nevoie ca zonele
marginale să fie întărite. Fiecare dintre aceste puncte tari de pe rimland
contribuie la diminuarea puterii heartland-ului. Această viziune geopolitică
va fi fost folosită de americani pentru realizarea acelui cordon de îndiguire a
puterii sovietice şi, în final, de distrugere a nucleului sovietic al regimurilor
comuniste.
Politica de îndiguire şi, respectiv, strategia de îndiguire au avut ca
suport geopolitica rimland-ului, iar o parte din această zonă a cuprins şi
câteva ţări islamice. Unele dintre ele se folosesc şi acum pentru aplicarea
unui nou concept politic şi strategic, acela de distrugere a regimurilor
totalitare, care generează dictatură, sărăcie, extremism, ameninţări asimetrice
şi terorism sau favorizează generarea acestora. Întregul Orient Mijlociu
Extins, cu mici excepţii, se caratcerizează prin existenţa unor societăţi
dominate de integrism religios şi nepotism politic 1 .
De altfel, după cum arată Georges Corm 2 , această zonă a
civilizaţiei islamice a fost definită, de-a lungul timpurilor, în funcţie de
interesele marilor puteri dominante. Ele sunt cele care au conturat frontierele
cu geometrie variabile ale Orientului Mijlociu. Conceptul american Greater
1 http://www.lefigaro.fr/debats/20050328.FIG0328.html, Mezri Haddad şi Antoine Sfeir,
«GRAND MOYEN-ORIENT» Une réflexion sur la façon de faire progresser la démocratie, Le
Figaro, 28 martie 2005
2 Georges Corm, LE PROCHE ORIENT ECLATE, 1956-2003, Gallimard, Paris, 2003.
391
Middle East continuă noţiunea britanică Middle East, iar împărţirea zonei în
Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat aparţine tot marilor puteri
occidentale. Astfel, întreaga fâşie care se delimitează, în principiu, de
Sahara, Marea Mediterană, Marea Neagră, Nordul Mării Caspice, nordul
Manciuriei, China, India şi Oceanul Indian formează acest Orient, împărţit
de către puterile occidentale în Orient Îndepărtat (Extremul Orient), Orient
Mijlociu şi Orient Apropiat.
Evident, această împărţire este relativă şi s-a făcut în raport de
poziţia ţărilor care aparţin civilizaţiei occidentale faţă de această zonă, de
interesele lor, dar şi de configuraţia geopolitică a spaţiului la care ne
referim. Raţiunile pentru care s-au operat astfel de identificări sunt diferite.
Ele se învârtesc însă în jurul principalelor caracteristici ale acestui imens
spaţiu, dintre care fac parte şi următoarele:
- reprezintă zona cea mai dinamică din cursul întregii istorii a
planetei;
- acoperă, în mare măsură, în partea sa asiatică, vechiul ţinut al
foaierului perturbator, care se întindea între nordul Mării Caspice şi
Manciuria;
- constituie cea mai dinamică zonă demografică a planetei, cu cele
mai neaşteptate mişcări de populaţii;
- se identifică, aproape pe toată întinderea ei, cu cea mai bogată
zonă a lumii în resurse energetice;
- se identifică, în parte, cu vechiul drum al mătăsii;
- aparţine civilizaţiei islamice, caracterizată prin diversitate,
conservatorism şi respectarea dogmelor Coranului, a principiilor (direcţiilor
de acţiune) sharia, de unde şi înclinarea unor componente ale acestei
civilizaţii spre fundamentalism şi intoleranţă;
- dialog scăzut, pe alocuri, chiar inexistent, cu celelalte civilizaţii;
- relativă izolare;
- reticenţă la modernizare;
- fiefuri puternice, ancorate în tradiţii îndelungate şi extrem de
durabile;
- efecte radiale surprinzătoare în celelalte civilizaţii;
- populaţie cu inteligenţă superioară şi capacitate intelectuală
deosebită;
- zonă conflictuală.
Această conflictualitate are un grup de cauze majore şi de
dimensiuni felurite, însă interdependente, dintre care cele mai importante ar
putea fi:
392