PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

- radicalizarea mişcărilor autonomist-separatiste din zona caucaziană,
prin înfiinţarea unor forţe paramilitare, dezvoltări favorizate în
principal de deficitul de autoritate statală în unele regiuni (Nagorno-
Karabah, Transnistria), valorificat de grupări teroriste din interiorul şi
exteriorul acestor zone pentru refugiu şi pregătirea unor noi acţiuni;
- conexiunile dintre evoluţiile din Orientul Mijlociu extins şi
dezvoltarea celulelor teroriste din regiunea Mării Negre.
Traficul cu armament şi produse strategice este componenta cu cel
mai mare grad de risc pentru securitatea şi stabilitatea regiunii, intensificarea
contrabandei cu armament convenţional şi de distrugere în masă fiind
stimulată de schimbările politice şi sociale din ţările zonei şi creşterea
rolului grupărilor de tip mafiot din spaţiul post-sovietic.
O situaţie extrem de periculoasă se întâlneşte în Transnistria,
provincia devenind atractivă pentru grupările teroriste şi ale crimei
organizate, care pot achiziţiona arme de orice tip, inclusiv rachete sau
încărcături radiologice. De asemenea, regiunea transnistreană se află în
vizorul grupărilor fundamentalist-islamice, care urmăresc identificarea unor
locuri de instruire, procurare de armament şi transportul militarilor islamişti
spre zonele fierbinţi din Orientul Mijlociu sau Caucazul de Nord.
Putem concluziona că terorismul, în ultimul deceniu al secolului al
XX-lea şi începutul mileniului al III-lea, a suferit o mutaţie majoră, „noul
terorism” urmărind politici de distrugere sistematică, de curăţire etnică,
soldată cu mii de victime şi migraţii de milioane de dezrădăcinaţi. Această
abordare, practicată în Rwanda, Iugoslavia, Cecenia, Afganistan, unele ţări
din Orientul Mijlociu, poate fi sintetizată în afirmaţia unui expert al Rand
Corporation: „Teroriştii se gândesc în zilele noastre cum să omoare în
masă”, evenimentele teroriste având proporţii apocaliptice.
România, ca aliat strategic al Statelor Unite, s-a angajat activ în
lupta împotriva terorismului, fiind prima ţară care a sprijinit încă de la
început cu trupe coaliţia anglo-americană din Afghanistan şi Irak.
Primirea României în NATO şi negocierile avansate pe care
aceasta le are cu Uniunea Europeană, pentru a deveni membră cu drepturi
depline în 2007, o plasează la poarta lumii civilizate, cu un rol strategic în
lupta împotriva terorismului.
Dimensiunile pe care terorismul le-a dobândit în ultimul timp, dar
mai ales perspectivele acestuia reclamă o analiză atentă şi o combatere
fermă din partea ţărilor democratice.
O inventariere a incidentelor teroriste şi realizarea unor analize
statistice nu sunt suficiente pentru obţinerea unor predicţii care să canalizeze
mijloacele şi resursele cele mai adecvate de prevenire şi contracarare a
acţiunilor teroriste.
În continuare, sunt sintetizate datele obţinute cu privire la acţiunile
teroriste înregistrate în perioada 1991-2003, prin prezentarea unor
histograme şi realizarea unei predicţii pentru perioada următoare a
numărului de incidente teroriste.
Se au în vedere trei probleme: numărul incidentelor teroriste,
numărul de morţi şi răniţi rezultaţi în urma acestora şi tipurile de obiective
vizate de acestea, atât global, cât şi pe zone geografice.
Studiul nu-şi propune să facă aprecieri cu privire la concepte,
clasificări, criterii etc., ci numai să analizeze, din punct de vedere numeric,
cantitativ, datele oficiale obţinute de pe site-ul www.state.gov. Scopul
acestei analize este să formeze o imagine de ansamblu asupra incidentelor
teroriste şi a consecinţelor acestora şi să formuleze o predicţie pe termen
scurt a amplorii acestui fenomen.
Primele două diagrame prezintă numărul incidentelor teroriste
înregistrate în perioada 1991-2003, atât global, cât şi pe zone geografice.
600
500
400
300
200
100
0
565
363
431
322
Total incidente teroriste înregistrate pe glob
440
296
304
274
395
426
355
205 208
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Fig. 1
incidente teroriste
381
382