PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

deturnarea avionului Air France şi aterizarea forţată pe Entebbe. Tot la
Paris, în luna octombrie 1980, are loc atentatul asupra sinagogii din Rue
Copernic, soldat cu 4 morţi şi 132 răniţi, iar în august 1982, în restaurantul
Jo Goldberg 6 persoane sunt omorâte şi alte 22 rănite. Urmează atentatele
din Liban, unde îşi pierd viaţa 241 militari americani şi 58 militari francezi.
Atacurile teroriste palestiniene s-au succedat an de an, făcând victime şi
creând emoţie în toată lumea. Chiar atunci când numărul victimelor a fost
scăzut, lumea a urmărit cu sufletul la gură evoluţia evenimentelor.
Pe acest fundal, a intrat în scenă Al-Qaeda şi Osama ben Laden.
Primul atac terorist care poartă amprenta organizaţiei va fi explozia bombei
din Aden, Yemen, din decembrie 1992, când deflagraţia, care viza un grup
de soldaţi americani, a făcut victime doi turişti din Austria. În februarie
1993, a avut loc marea explozie din SUA, la World Trade Center, unde au
murit 6 persoane şi au fost rănite alte 1042 persoane, iar în luna octombrie,
18 soldaţi americani au pierit în atacul de la Mogadiscio. În iunie 1996, la
Cartierul general al aviaţiei americane de la Khobar, Arabia Saudită, un
automobil-capcană face 19 morţi şi 300 răniţi. La 7 august 1998, o bombă
detonată la Dar Es Salaam lasă fără viaţă alţi 11 oameni. În luna octombrie
2000, o barcă cu peste 200 kg de exploziv a avariat contratorpilorul USS-
Cole, în Aden, Yemen, eveniment în urma căruia au murit 17 soldaţi şi au
fost răniţi alţi 39. Totul a fost pus în umbră de incidentele de la 11
septembrie 2001.
Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au dat o nouă dimensiune
terorismului internaţional. Aceste precedente măresc impactul psihologic
asupra omenirii şi continuă să devină oripilante, prin noi procedee care se
extind acum în Irak, cum ar fi răpirile şi tăierea capetelor nemusulmanilor.
Această formă oribilă de ucidere publicitată prin casetele trimise presei de
către terorişti are forţă simbolică şi practică, urmărind un scop bine definit:
alungarea nemusulmanilor din teritoriile unde trăiesc musulmanii. Părăsirea
de către străini a regiunilor din Orientul Mijlociu înseamnă însă punerea în
pericol a stabilităţii întregului sistem mondial, având în vedere că societăţile
actuale sunt dependente mulţi ani de sursele de energie din zonă.
Terorismul de factură etnică şi religiosă este la originea unui număr
mare de incidente care s-au produs în lume în cursul ultimilor ani, fiind
responsabil de evenimentele cu cele mai multe victime. Terorismul de
factură naţionalistă continuă în numeroase state, fiind, în majoritatea
cazurilor, consecinţa tensiunilor politice, atribuite revendicărilor teritoriale,
conflictelor etnice şi religioase sau regimurilor politice nestabile.
Anumite state continuă să finanţeze şi să asigure grupurilor
teroriste susţinerea logistică de care au neapărată nevoie, existând încă
tabere de antrenament în Asia, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.
377
Teroriştii îşi ameliorează constant metodele, atât pe plan tehnic, cât şi în ce
priveşte manipularea opiniei publice şi a canalelor mediatice.
Orientul Mijlociu este cea mai activă şi mai periculoasă sursă de
terorism a lumii. În ultimul timp, ţinta predilectă a terorismului au constituito,
în această regiune, cetăţenii, bunurile şi interesele SUA, dar şi cele ale
Israelului, în acest ultim caz chiar pe propriul teritoriu naţional.
Există şi alte zone cu activitate teroristă intensă, precum Algeria,
unde organizaţiile islamice fundamentaliste folosesc acest procedeu pentru a
lupta împotriva guvernului, fenomen ce se produce la scară redusă şi în
Egipt. În Cecenia, devastată după războiul dus împotriva Rusiei, terorismul
este utilizat de diversele grupări războinice în scopul subminării guvernului
naţionalist, dar şi pentru obţinerea unor foloase materiale, în special din
răscumpărarea ostaticilor – în general cetăţeni străini cu resurse financiare.
Nu se poate uita, de exemplu, tragedia din teatrul moscovit, din 2002,
soldată cu moartea a 120 de ostatici şi criza celor peste 1300 de persoane,
copii şi adulţi ţinuţi ostatici într-o şcoală din Osetia de Nord de către un
comando de terorişti ceceni.
Terorismul este prezent însă şi în alte zone geografice, în America
Latină, în special sub forma guerilelor urbane sau rurale, animate de
doctrine politice de extremă stângă (Sendero Luminoso şi Tupac Amaru), în
Europa, unde terorismul este activ atât în statele dezvoltate din punct de
vedere economic, ca de exemplu în Irlanda de Nord şi în Spania, dar şi în
Bosnia-Hertzegovina, Kosovo, precum şi în Grecia şi Turcia.
Dacă în trecut terorismul era în general menţinut mai mult sau mai
puţin sub control, în secolul al XX-lea el a suferit treptat un proces de
internaţionalizare, favorizat fiind de explozia informaţională, de mijloacele
oferite de cuceririle ştiinţei şi tehnologiilor noi, cât şi de sprijinul direct sau
indirect al unor state interesate.
Pe măsura trecerii în secolul al XXI-lea, s-au putut constata efecte
tot mai primejdioase ale terorismului, alimentat mai ales de fundamentalismul
islamic şi de conflictul menţinut între palestinieni şi ţările arabe
care-i susţin, pe de o parte, şi statul Israel, sprijinit de SUA şi toate ţările
democrate, pe de altă parte.
Este limpede că eradicarea conflictului în cauză reclamă soluţii
politice, aceasta însemnând aplicarea rezoluţiilor ONU, inclusiv în privinţa
Ierusalimului. Este de remarcat că, în ultima vreme, SUA dau semne de
înţelegere a imensei mize pe care o reprezintă soluţionarea conflictului
arabo-israelian, înainte de toate pentru menţinerea coaliţiei internaţionale
antiteroriste.
În prezent, terorismul atacă mecanismele lumii civilizate, fiind un
fenomen mult mai complex chiar decât războiul, care trebuie studiat şi
aprofundat nu doar pentru a-i limita efectele şi a-i pedepsi pe cei vinovaţi,
378