PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi
CONFLUENŢE, INTERFERENŢE ŞI INFLUENŢE ÎN ZONA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE Dr. Grigore ALEXANDRESCU * Numeroase lucrări de specialitate, elaborate de personalităţi recunoscute ale vieţii politice şi ştiinţifice din diferite colţuri ale lumii, evidenţiază că elementele semnificative de planimetrie şi/sau nivelment au influenţat dintotdeauna procesul de evoluţie a locuitorilor zonei. Acestea au creat suportul pe care au fost definite relaţiile inter şi intrastatale de pe eşichierul respectiv, au marcat trăsăturile spirituale şi organizarea socială a celor care au populat spaţiul. Zestrea maritimă a unor ţări, în general, şi a celor situate în jurul Mării Negre, în special, a contribuit din plin la dezvoltarea unor specificităţi socio-economice, care le individualizează în procesul evolutiv al societăţii 1 . Pe parcursul bogatei sale istorii, zona a cunoscut tendinţe de apropiere sau de ostilitate între state, în funcţie de interesele competitorilor. Aceasta a fost sursa macrovulnerabilităţilor specifice eşichierului. Pe ele s- au brodat riscurile, pericolele şi ameninţările la adresa securităţii, generate de băştinaşi sau de actorii statali sau nonstatali, mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi. Mediul de vieţuire comun a uşurat şi dinamizat activităţile transfrontaliere. Dar, alături de schimburile economice şi culturale, s-au perpetuat şi cele de natură criminală. În spaţiul care se particularizează prin existenţa Mării Negre, climatul de securitate poartă amprenta unei multitudini de factori, majoritatea cu caracter asimetric: conflictele interetnice şi interconfesionale, tendinţele separatiste, fragilitatea noilor democraţii şi corupţia generalizată, terorismul şi crima organizată, traficul de carne vie, alături de cel de armament şi materiale strategice. Izbitoarea lor asemănare în modul de manifestare pe teritoriile statelor din zonă i-a determinat pe politicienii şi analiştii militari ai momentului să individualizeze un spaţiu pe care l-au denumit „regiunea extinsă a Mării Negre”. * Cercetător ştiinţific gr.I, şef de secţie, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare 1 Cf. O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre, Editura IRSI, Bucureşti, 2004. 35 Noutatea conceptului şi dinamica accentuată a succesiunii evenimentelor pe spaţiu nu a oferit încă timpul necesar sedimentării unei accepţiuni unanim sau doar majoritar acceptate a delimitării geografice a acestuia. Conform criteriului strict geografic, regiunea Mării Negre include statele care au acces nemijlocit la acvatoriul mării (Turcia, Bulgaria, România, Ucraina, Rusia şi Georgia). Sintagma „extinsă” împinge limitele geografice ale regiunii dincolo de frontierele riveranilor. Conceptul are conotaţii mult mai mari şi mai profunde. El se referă, mai degrabă, la un areal cu trăsături comune politice, economice, culturale, spirituale şi de altă natură, decât la un spaţiu geografic distinct. Zestrea teoretică românească conţine nenumărate mărturii asupra evidenţierii, pe baze fundamentate ştiinţific, a importanţei geopolitice şi geostrategice a spaţiului adiacent Mării Negre, rolul lui de placă turnantă între trei leagăne de civilizaţie: europeană, asiatică şi orientală şi, în acelaşi timp, pasaj de trecere între acestea. Pontul Euxin, zona de confruntare între imperiile de altădată şi suportul de apă al „Drumului mătăsii”, după o perioadă de recul istoric, reintră în forţă în atenţia lumii. Acum, geometria, din totdeauna variabilă a spaţiului, ne înfăţişează o zonă aflată într-o reţea politico-economică ce se întinde din Balcani până la Marea Caspică, din Europa Centrală până în Orientul Apropiat. Fără a avea pretenţia unei definiţii atotcuprinzătoare, sintagma „regiunea extinsă a Mării Negre” incumbă, în primul rând, spaţiul fizicogeografic pe care îl codifică, peste care se calchiază relaţii şi interese specifice ce definesc şi individualizează zona. Din această perspectivă, necesită a fi reliefate: 1. Teritoriile statelor: • Riverane Mării Negre: Turcia, Bulgaria, România, Ucraina, Rusia şi Georgia; • Vecine, implicate nemijlocit în geopolitica subregională: Grecia, F.R.I. Macedonia, Albania, Uniunea Serbia Muntenegru, Ungaria, Slovacia, R. Moldova, Azerbaidjan şi Armenia. Toate aceste state sunt legate printr-un sistem de relaţii economice comune şi aspiraţii sociale apropiate. Eliminarea tarelor comunismului, făurirea şi întărirea statului de drept şi economiei de piaţă constituie suportul destinului lor comun. În evoluţia procesului de globalizare a securităţii se constată, în ultimii ani, o amplificare a eforturilor pentru edificarea stabilităţii la nivel regional, ca o etapă intermediară a acesteia. Strădania comunităţii internaţionale, depusă în direcţia instaurării păcii în Balcani şi Orientul Mijlociu, este concludentă. Deşi unele dintre statele care aparţin spaţiului 36
extins al Mării Negre au fost victimele războaielor fratricide, toate au încercat să joace un rol pe măsură în realizarea stabilităţii zonei. 2. Interesele actorilor internaţionali: 2.1 Statali: 2.1.1 Din regiune: • Federaţia Rusă dezvoltă strategii şi tactici în toate domeniile, pentru a-şi menţine statutul de lider regional. Folosind pârghiile economice, caută să menţină în sfera sa de influenţă statele din fostul spaţiu sovietic. Revoluţiile „de trandafiri” şi „portocalii” au eliminat autoritatea Moscovei din Georgia (2003) şi din Ucraina (2004), pierzând implicit influenţa asupra Caucazului şi controlul asupra celor două conducte americane care traversează teritoriul georgian: oleoductul Baku-Tbilisi- Ceyhan şi gazoductul Baku-Tbilisi-Erzurum. Oleoducte şi gazoducte în Estul Mării Negre Sursa: Adrian V. GHEORGHE, Critical Infrastructures. Risk and Vulnerability in European Context, Simpozionul Protecţia infrastructurii critice, componentă a culturii de securitate în sfera societăţii civile, Bucureşti, 10.03.2005. 37 Pierderea influenţei asupra Ucrainei aduce după sine atât o pagubă directă de zece miliarde dolari, cât se estimează investiţiile economice ruseşti în această ţară 2 , cât şi una potenţială, care constă în încasările valutare obţinute din transportul prin oleoductul şi gazoductul care aprovizionează statele vest-europene. Reculurile resimţite în ultimii doi ani de politica Federaţiei Ruse pot prevesti: - excluderea din Caucaz, prin pierderea războiului din Cecenia şi a bazelor militare pe care se sprijină autoritatea Moscovei în Abhazia şi Osetia de Sud. Analiştii CIA consideră că, după această etapă, „explozia” Federaţiei ar putea continua printr-o mişcare de eliberare a Siberiei 3 , sau transformarea scopului principal al politicii sale externe în restabilirea influenţei în fostele republici sovietice, Europa şi Asia. Totodată, este posibil să acţioneze în direcţia dezvoltării arsenalului nuclear şi mijloacelor strategice de lovire, pentru a-şi recăpăta rolul de jucător de primă mărime în geopolitica mondială. • Ucraina se află la o răscruce de drumuri europene. Dacă va reuşi să iasă substanţial şi în timp scurt de sub tutela Rusiei, va câştiga pariul cu Europa. Desigur, veacul petrecut la ancora Moscovei îi va marca mult timp destinul. Începerea procesului de democratizare a Ucrainei nu reprezintă şi încetarea automată a dependenţei economice a acesteia de Kremlin. Controlul asupra Ucrainei permite, printre altele, şi controlul oleoductelor şi gazoductelor care o străbat. Acum, Kievul se găseşte în mijlocul bătăliei petroliere dintre mai vechii şi mai noii parteneri: Rusia şi Statele Unite. Extinderea conductelor de petrol de la Brodi spre portul polonez Gdansk, decizie aplaudată de consumatorii vest-europeni şi susţinută de Washington, şi apoi, intempestiv, schimbarea sensului de curgere al acesteia, către Odessa, sub presiunea Moscovei, a hotărât soarta alegerilor din 2004 şi, probabil, sensul dezvoltării ulterioare a Ucrainei. Viitorul surâde vecinului nostru de la nord. SUA şi UE îşi vor extinde pe teritoriul acestei ţări sistemele de oleoducte şi gazoducte. Deschiderea de noi exploatări în Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan şi Uzbekistan, aşa cum au stabilit concernele americane, concomitent cu mărirea volumului extracţiei la câmpurile petrolifere caspice şi a necesităţilor energetice ale UE, vor impune o astfel de perspectivă. Prin orientarea Kievului către NATO şi UE şi ruperea totală de Moscova, Rusia va rămâne cu o ieşire limitată la Marea Neagră (de la Azov la Soci), iar rezilierea contractelor de închiriere a porturilor militare din 2 http://www.ziua.ro/prt.php?id=4565&data=2005-02-19 3 Global Trends 2015, http://www.cia.gov/cia/reports/globaltrends 2015/ 38
- Page 1 and 2: UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRA
- Page 3 and 4: INFLUENŢA ARMELOR NELETALE ÎN CON
- Page 5 and 6: GLOBALIZARE ŞI SECURITATE GLOBALIZ
- Page 7 and 8: INSTITUŢIONAL AL UNUI SISTEM DE SE
- Page 9 and 10: eficienţei economice. Ele fac faţ
- Page 11 and 12: Sunt relaţiile Nord-Sud mult mai s
- Page 13 and 14: America a încetat să fie o superp
- Page 15 and 16: MAREA NEAGRĂ - EPICENTRUL ELIPSEI
- Page 17: - Burgas - Alexandropolis (agreat d
- Page 21 and 22: Intenţiile de aderare ale Turciei,
- Page 23 and 24: - diversificarea instrumentelor non
- Page 25 and 26: două inele puternice şi atractive
- Page 27 and 28: aspects becomes blurred 5 . The imp
- Page 29 and 30: due share in the world-wide scienti
- Page 31 and 32: OMUL - SUBIECTUL SECURITĂŢII NAŢ
- Page 33 and 34: 70 60 50 40 30 20 10 0 Mulţumit Sa
- Page 35 and 36: dezvoltare economică atât dintre
- Page 37 and 38: eprezintă, de asemenea, modalită
- Page 39 and 40: caracterizează potenţialul pe car
- Page 41 and 42: • malaria provoacă moartea a 3 m
- Page 43 and 44: apărătorul trusturilor multinaţi
- Page 45 and 46: DINAMICA MODALITĂŢILOR DE MANIFES
- Page 47 and 48: Între 1980-1989, fluxurile de capi
- Page 49 and 50: CONSIDERAŢII PRIVIND DEFINIREA CON
- Page 51 and 52: în cadrul problematicii securită
- Page 53 and 54: Accelerarea este cea care face ca v
- Page 55 and 56: a evoluat şi s-a transformat într
- Page 57 and 58: concentrare impresionantă de forţ
- Page 59 and 60: globalizării 11 , renunţând la a
- Page 61 and 62: predominant al statului în viaţa
- Page 63 and 64: drept fundamental interstatal 41 ,
- Page 65 and 66: prejudicieze unicul său purtător
- Page 67 and 68: • Putem considera că o altă for
CONFLUENŢE, INTERFERENŢE <strong>ŞI</strong> INFLUENŢE ÎN ZONA<br />
EXTINSĂ A MĂRII NEGRE<br />
Dr. Grigore ALEXANDRESCU *<br />
Numeroase lucrări de specialitate, elaborate de personalităţi<br />
recunoscute ale vieţii politice şi ştiinţifice din diferite colţuri ale lumii,<br />
evidenţiază că elementele semnificative de planimetrie şi/sau nivelment au<br />
influenţat dintotdeauna procesul de evoluţie a locuitorilor zonei. Acestea au<br />
creat suportul pe care au fost definite relaţiile inter şi intrastatale de pe<br />
eşichierul respectiv, au marcat trăsăturile spirituale şi organizarea socială a<br />
celor care au populat spaţiul.<br />
Zestrea maritimă a unor ţări, în general, şi a celor situate în jurul<br />
Mării Negre, în special, a contribuit din plin la dezvoltarea unor specificităţi<br />
socio-economice, care le individualizează în procesul evolutiv al societăţii 1 .<br />
Pe parcursul bogatei sale istorii, zona a cunoscut tendinţe de<br />
apropiere sau de ostilitate între state, în funcţie de interesele competitorilor.<br />
Aceasta a fost sursa macrovulnerabilităţilor specifice eşichierului. Pe ele s-<br />
au brodat riscurile, pericolele şi ameninţările la adresa securităţii, generate<br />
de băştinaşi sau de actorii statali sau nonstatali, mai apropiaţi sau mai<br />
îndepărtaţi.<br />
Mediul de vieţuire comun a uşurat şi dinamizat activităţile<br />
transfrontaliere. Dar, alături de schimburile economice şi culturale, s-au<br />
perpetuat şi cele de natură criminală. În spaţiul care se particularizează prin<br />
existenţa Mării Negre, climatul de securitate poartă amprenta unei<br />
multitudini de factori, majoritatea cu caracter asimetric: conflictele<br />
interetnice şi interconfesionale, tendinţele separatiste, fragilitatea noilor<br />
democraţii şi corupţia generalizată, terorismul şi crima organizată, traficul<br />
de carne vie, alături de cel de armament şi materiale strategice. Izbitoarea<br />
lor asemănare în modul de manifestare pe teritoriile statelor din zonă i-a<br />
determinat pe politicienii şi analiştii militari ai momentului să<br />
individualizeze un spaţiu pe care l-au denumit „regiunea extinsă a Mării<br />
Negre”.<br />
* Cercetător ştiinţific gr.I, şef de secţie, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate din<br />
cadrul Universităţii Naţionale de Apărare<br />
1 Cf. O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre, Editura IRSI, Bucureşti,<br />
2004.<br />
35<br />
Noutatea conceptului şi dinamica accentuată a succesiunii<br />
evenimentelor pe spaţiu nu a oferit încă timpul necesar sedimentării unei<br />
accepţiuni unanim sau doar majoritar acceptate a delimitării geografice a<br />
acestuia. Conform criteriului strict geografic, regiunea Mării Negre include<br />
statele care au acces nemijlocit la acvatoriul mării (Turcia, Bulgaria,<br />
România, Ucraina, Rusia şi Georgia). Sintagma „extinsă” împinge limitele<br />
geografice ale regiunii dincolo de frontierele riveranilor.<br />
Conceptul are conotaţii mult mai mari şi mai profunde. El se referă,<br />
mai degrabă, la un areal cu trăsături comune politice, economice, culturale,<br />
spirituale şi de altă natură, decât la un spaţiu geografic distinct.<br />
Zestrea teoretică românească conţine nenumărate mărturii asupra<br />
evidenţierii, pe baze fundamentate ştiinţific, a importanţei geopolitice şi<br />
geostrategice a spaţiului adiacent Mării Negre, rolul lui de placă turnantă<br />
între trei leagăne de civilizaţie: europeană, asiatică şi orientală şi, în acelaşi<br />
timp, pasaj de trecere între acestea.<br />
Pontul Euxin, zona de confruntare între imperiile de altădată şi<br />
suportul de apă al „Drumului mătăsii”, după o perioadă de recul istoric,<br />
reintră în forţă în atenţia lumii. Acum, geometria, din totdeauna variabilă a<br />
spaţiului, ne înfăţişează o zonă aflată într-o reţea politico-economică ce se<br />
întinde din Balcani până la Marea Caspică, din Europa Centrală până în<br />
Orientul Apropiat.<br />
Fără a avea pretenţia unei definiţii atotcuprinzătoare, sintagma<br />
„regiunea extinsă a Mării Negre” incumbă, în primul rând, spaţiul fizicogeografic<br />
pe care îl codifică, peste care se calchiază relaţii şi interese<br />
specifice ce definesc şi individualizează zona. Din această perspectivă,<br />
necesită a fi reliefate:<br />
1. Teritoriile statelor:<br />
• Riverane Mării Negre: Turcia, Bulgaria, România,<br />
Ucraina, Rusia şi Georgia;<br />
• Vecine, implicate nemijlocit în geopolitica subregională:<br />
Grecia, F.R.I. Macedonia, Albania, Uniunea Serbia Muntenegru, Ungaria,<br />
Slovacia, R. Moldova, Azerbaidjan şi Armenia.<br />
Toate aceste state sunt legate printr-un sistem de relaţii economice<br />
comune şi aspiraţii sociale apropiate. Eliminarea tarelor comunismului,<br />
făurirea şi întărirea statului de drept şi economiei de piaţă constituie suportul<br />
destinului lor comun.<br />
În evoluţia procesului de globalizare a securităţii se constată, în<br />
ultimii ani, o amplificare a eforturilor pentru edificarea stabilităţii la nivel<br />
regional, ca o etapă intermediară a acesteia. Strădania comunităţii<br />
internaţionale, depusă în direcţia instaurării păcii în Balcani şi Orientul<br />
Mijlociu, este concludentă. Deşi unele dintre statele care aparţin spaţiului<br />
36