PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Astfel, ca factori de risc la adresa securităţii României putem
menţiona:
- Posibile evoluţii negative în plan subregional, în domeniul
democratizării, al respectării drepturilor omului şi al dezvoltării
economice, ce ar putea genera crize acute cu efecte
destabilizatoare;
- Proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor şi a
materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale
neconvenţionale;
- Expansiunea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnaţionale, a
traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţii,
tehnologii sensibile, materiale radioactive şi strategice;
- Creşterea fluxurilor de emigranţi ilegali din ţările subdezvoltate sau
în curs de dezvoltare;
- Acţiuni care pot afecta statul român şi promovarea valorilor
democratice, prin incitarea la intoleranţă, separatism sau
xenofobie;
- Decalaje în asigurarea securităţii şi stabilităţii statelor din spaţiul de
interes pentru România;
- Diminuarea accesului statului român la unele resurse vitale pentru
realizarea intereselor naţionale;
- Acţiuni individuale sau colective de accesare ilegală a sistemelor
informaţionale, de dezinformare şi manipulare a informaţiilor;
- Riscuri generate de producerea unor dezastre ecologice în regiune şi
de efectele potenţiale ale unor procese naturale la nivel global.
4. Direcţii principale de acţiune în politica de securitate naţională
Pentru realizarea securităţii naţionale, se va acţiona primordial pe
următoarele domenii: apărare naţională; politică externă; afaceri interne.
4.1. În domeniul apărării naţionale
Pentru acest prim deceniu al secolului al XXI-lea obiectivele
politicii de apărare ale României trebuie axate pe următoarele segmente:
- consolidarea statutului României ca stat membru NATO,
integrarea în UE şi dezvoltarea unui profil strategic adecvat în cadrul acestor
organizaţii;
- continuarea reformei organismului militar, pentru dezvoltarea
unei capacităţi de apărare credibile, moderne şi eficiente;
- întărirea controlului civil şi democratic asupra armatei şi
perfecţionarea mecanismelor de realizare a acestuia, în conformitate cu
principiile şi valorile democraţiei constituţionale;
-consolidarea statutului României de contributor la securitatea
regională şi globală.
În concordanţă cu poziţia geostrategică a României în spaţiul sudest
european, ţară de frontieră a NATO şi a Uniunii Europene, politica de
apărare naţională trebuie să aibă ca obiectiv apărarea şi promovarea
intereselor vitale ale României, precum şi participarea activă a ţării noastre
la asigurarea securităţii zonelor de interes ale NATO, UE şi SUA. În acest
sens, Sistemul Securităţii Naţionale trebuie să aibă în vedere realizarea
următoarelor ţinte:
- dezvoltarea capacităţii instituţionale şi combative a structurilor
militare;
- înzestrarea armatei şi logistică în raport cu misiunile de securitate
şi apărare colectivă;
- participarea la Politica Europeană de Securitate şi Apărare;
- participarea la realizarea obiectivelor Pactului de Stabilitate în
Europa de Sud-Est, menţinerea stabilităţii în zona caucazo-caspică a Mării
Negre şi a Balcanilor;
- lupta împotriva terorismului;
- continuarea programelor de reconversie şi de perfecţionare a
managementului resurselor umane;
- desfiinţarea stagiului militar obligatoriu şi revizuirea structurii de
forţe a armatei;
- dezvoltarea relaţiilor civili-militari.
4.2. În domeniul politicii externe
Politica externă trebuie să se focalizeze asupra protejării intereselor
sociale şi economice ale cetăţenilor români, precum şi promovării şi
protejării intereselor economice, politice şi militare ale României, în
concordanţă cu poziţia sa geostrategică. De asemenea, politica externă
trebuie să ia în considerare participarea activă la construcţia instituţională şi
culturală a Marii Europe.
În raport cu interesele economice, politice şi militare ale României
pe termen lung, politica externă trebuie să se concentreze asupra realizării
următoarelor obiective:
- dezvoltarea relaţiilor bi şi multilaterale;
- buna vecinătate şi cooperarea regională;
- dezvoltarea diplomaţiei parlamentare;
353
354