PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

persoane organizate pe diferite criterii, statul român pot să se dezvolte liber
şi îşi pot promova propriile interese în condiţiile respectării unui sistem de
norme aflat în evoluţie.
Odată cu admiterea României ca stat membru cu drepturi depline în
NATO, politica de apărare naţională dobândeşte un caracter proactiv mai
pronunţat. Pe cale de consecinţă, responsabilităţile României nu se mai
limitează la politici care asigură apărarea teritoriului naţional ori la
diplomaţia preventivă, ci şi la politici care promovează ofensiv interesele
României şi care sprijină stabilitatea globală în orice regiune în care NATO
are misiuni.
3. Mediul internaţional de securitate
Mediul de securitate al secolului XXI este caracterizat de
transformări substanţiale, care necesită adaptarea criteriilor clasice de
analiză a securităţii internaţionale. Noile provocări la adresa securităţii,
generate de suprapunerea unor fenomene precum globalizarea şi
fragmentarea, se adaugă unor forme clasice de riscuri şi vulnerabilităţi
regionale. Se menţin focare de tensiune tradiţionale, dar modul lor de
dezvoltare este influenţat în mod intrinsec de apariţia unor riscuri neconvenţionale
şi transfrontaliere, ca terorismul, crima organizată şi proliferarea
armelor de distrugere în masă. Unele grupuri de state au intrat într-o etapă
post-industrială de dezvoltare, în vreme ce altele se află într-o perioadă de
tranziţie politică şi economică spre modernitate. În anumite regiuni a crescut
numărul „societăţilor fragile” şi, implicit, inabilitatea acestora de a controla
evoluţiile de pe teritoriile lor naţionale.
Abordarea riscurilor neconvenţionale, după încheierea
antagonismului bipolar, impune necesitatea dezvoltării unor noi tipuri de
solidaritate internaţională. Transformările profunde ale începutului de secol
se află într-o relaţie de proporţionalitate directă, atât cu creşterea rolului
comunităţii internaţionale în prevenirea conflictelor, managementul şi
soluţionarea crizelor, cât şi cu extinderea geografică a procesului de
democratizare.
Evoluţiile post-11 septembrie 2001 au accentuat faptul că abordarea
securităţii prin prisma strictă a factorului militar nu mai este suficientă.
Condiţia sine qua non pentru un management cooperativ al securităţii nu
este reprezentată doar de reformele instituţionale, ci şi de principiile
indivizibilităţii securităţii, transparenţei şi angajamentului global şi regional
al comunităţii internaţionale.
Principalele procese generatoare de securitate, în plan continental,
sunt lărgirea NATO şi a Uniunii Europene. La acestea se adaugă dezvoltarea
formelor de cooperare subregională, precum şi tendinţele de dezvoltare a
unor sisteme de management al crizelor, prin coordonarea organizaţiilor cu
responsabilităţi în domeniu (ONU, NATO, UE, OSCE).
De asemenea, în noul context de securitate, adaptarea şi
transformarea NATO vor conduce la configurarea unor noi parteneriate şi
forme de cooperare, precum şi la crearea unor instrumente specifice de
contracarare a riscurilor neconvenţionale.
II. Modelul şi strategia de securitate naţională a României
Strategia de securitate naţională reflectă opţiunea puterii politice
referitoare la securitate şi cuprinde interesele naţionale de securitate,
obiectivele politicii de securitate naţională, factorii de risc la adresa
securităţii României, direcţiile de acţiune şi resursele politicii de securitate.
Instrumentul prin care se realizează securitatea este Sistemul
Securităţii Naţionale, care se defineşte prin ansamblul reglementărilor,
instituţiilor şi mijloacelor care au rolul de a realiza, proteja şi afirma
interesele fundamentale ale României.
1. Interesele naţionale de securitate ale României
Interesele naţionale sunt acele stări şi procese, bazate pe valorile
asumate şi promovate de societatea românească, prin care se asigură
prosperitatea, protecţia şi securitatea membrilor ei, stabilitatea şi continuitatea
statului (Interesul = stimulentul fundamental al activităţii omenirii).
Interesele naţionale pe termen mediu sunt:
• menţinerea integrităţii, unităţii, suveranităţii şi independenţei
statului român;
• garantarea drepturilor şi libertăţilor democratice fundamentale,
asigurarea bunăstării, siguranţei şi protecţiei cetăţenilor;
• dezvoltarea economică şi socială a ţării, în pas cu dezvoltarea
contemporană, reducerea susţinută a marilor decalaje care despart
România de ţările dezvoltate europene;
• integrarea deplină a României în NATO şi realizarea condiţiilor
pentru aderarea la UE, singurele în măsură să-i garanteze interesele
fundamentale;
• afirmarea identităţii naţionale şi promovarea acesteia ca parte a
comunităţii de valori democratice, valorificarea şi dezvoltarea
patrimoniului cultural naţional şi a capacităţii de creaţie a poporului
român;
349
350