PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

aceasta oferă posibilitatea accesului aproape nelimitat,
greu de controlat, la informaţii al grupărilor teroriste, date
ce pot fi folosite în organizarea acţiunilor destabilizatoare;
♦ securitatea nu mai constituie o problemă exclusivă a
statelor, nu se mai limitează doar la război şi pace, ci
cuprinde şi acţiuni atipice, nemilitare, care au un impact
deosebit asupra societăţii, devenind preocuparea majoră a
organizaţiilor şi structurilor de securitate, în colaborare cu
statele implicate;
♦ Statele Unite ale Americii vor continua să joace rolul de
lider al lumii democratice, de forţă politică, militară,
economică, financiară şi culturală, în măsură să rezolve
problemele majore ale mediului de securitate actual;
♦ pentru perioada următoare, Rusia va continua să fie un
partener strategic al SUA şi va dezvolta relaţii speciale cu
Uniunea Europeană şi China.
1.2. Evoluţiile din mediul de securitate şi implicaţiile probabile
pentru România
Deciziile politice luate la Summit-urile de la Istanbul şi Bruxelles
au determinat, în mod pregnant, fizionomia şi evoluţia mediului de
securitate mondial şi, implicit, ale celui european, la aceasta adăugându-se
procesul de extindere a Uniunii Europene, care a căpătat noi dimensionări,
prin primirea în 2004 a încă 10 state, iar din 2007 a altor două, Bulgaria şi
România. Aceste evenimente au confirmat viabilitatea proceselor
integratoare şi trăinicia legăturilor transatlantice şi au dus mai aproape
speranţele construirii unei noi arhitecturi de securitate pe bătrânul continent,
în centrul căreia să se afle statele europene, cu problemele şi speranţele lor,
unite prin idealuri şi valori comune.
În condiţiile actuale, de convergenţă accentuată a intereselor
naţionale cu cele acceptate şi promovate de democraţiile occidentale, sunt
create oportunităţi pentru dezvoltarea şi amplificarea cooperării
internaţionale, în scopul întăririi securităţii, atât la nivel global, cât şi
regional şi subregional.
Conştientă de apartenenţa sa la cultura europeană, împărtăşind
valorile euro-atlantice şi principiile democraţiei occidentale, România,
membră NATO şi cu statut de viitoare membră a Uniunii Europene, îşi
promovează şi protejează interesele naţionale, prin realizarea obiectivelor de
securitate, în strânsă concordanţă cu obligaţiile şi responsabilităţile asumate
în cadrul acestora.
269
Noul statut şi rol pe care NATO îl oferă României, de „punte de
legătură între Vest şi Est”, de „trambulină” a intereselor occidentale peste
Marea Neagră, Caucaz şi Asia şi de „coagulator” al aspiraţiilor de integrare
a statelor din Balcani şi Europa de Est, reprezintă o dimensiune strategică
diferită a ţării noastre, în contextul euro-atlantic. Ca atare, se impune nu
numai o reconsiderare a rolului geopolitic şi geostrategic al României, ci şi o
reevaluare a potenţialului politic, diplomatic, cultural, economic, militar pe
care aceasta îl poate angaja în folosul îndeplinirii obiectivelor comune ale
naţiunilor şi instituţiilor de securitate.
România, ca actor activ pe scena internaţională, este supusă
influenţelor multiple din mediul de securitate şi este conectată la evoluţiile
din sistemul relaţional continental şi global, între care cele mai probabile pot
fi următoarele:
♦ apartenenţa la NATO şi UE atrage asumarea unor riscuri şi
ameninţări cu care se pot confrunta Alianţa şi Uniunea, ca
organisme, şi fiecare stat membru în parte, aceasta
presupunând adoptarea de noi măsuri şi iniţierea de acţiuni
comune care să dea posibilitatea prevenirii şi contracarării
riscurilor şi ameninţărilor la nivel regional şi global;
♦ viitoarea dublă postură a României, de membru NATO şi
UE, implică măsuri premergătoare pentru a face faţă şi
sarcinilor impuse de participarea la identitatea europeană
în domeniul securităţii şi apărării, fără ca aceasta să
afecteze îndeplinirea angajamentelor pe linie NATO;
♦ la orice participare cu efective la misiunile internaţionale
nu sunt excluse pierderile umane şi pagubele materiale,
fapt ce impune asumarea unor asemenea riscuri;
♦ interesul crescând faţă de zona Mării Negre şi rolul în
cadrul NATO determină oportunităţi pentru România de a-
şi asuma unele responsabilităţi privind sprijinul Georgiei şi
Azerbaidjanului în demersurile de aderare la Alianţă şi în
dezvoltarea dialogului Ucrainei atât cu NATO, cât şi cu
Uniunea Europeană;
♦ menţinerea SUA în postura de principal factor dinamizator
al procesului de edificare a noii arhitecturi de securitate va
face ca România să joace în continuare un rol important în
procesul de securitate europeană şi mondială.
1.2.1. Politica de securitate/apărare a României
Complexitatea provocărilor la adresa securităţii indică o nevoie
crescută de modificare, redimensionare şi redirecţionare a politicii de
270