PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi

13.09.2015 Views

acţiune specifice, a căror rezolvare presupune nu numai consens politic, dar şi suport financiar considerabil. Astfel, extinderea conceptului „misiunilor tip Petersberg”, prin abordarea aspectelor referitoare la resurselor militare pe care fiecare ţară le poate pune la dispoziţie în scopul apărării europene şi includerea noilor misiuni - prevenirea conflictelor, operaţiuni comune de dezarmare, asistenţa militară, stabilizare post-conflict, sprijinul acordat autorităţilor ţărilor terţe, la cererea acestora, în combaterea terorismului - determină în plan militar o mai bună interoperabilitate şi o cooperare mai strânsă în domeniul pregătirii şi educaţiei militare. Aceasta presupune atât perfecţionarea procesului decizional şi a cadrului constituţional european pentru asigurarea unei mai mari flexibilităţi şi operativităţi în cadrul PESA, cât şi adaptarea conceptuală şi acţională a instrumentelor şi mijloacelor acesteia la evoluţiile geopolitice şi geostrategice. Totodată, PESA va permite utilizarea mai eficientă a tuturor capacităţilor de care dispune UE, inclusiv a mijloacelor militare şi a structurilor destinate misiunilor de tip Petersberg, cooperarea poliţienească şi judiciară, protecţia civilă etc., pentru prevenirea ameninţărilor teroriste, protejarea populaţiei şi instituţiilor democratice, precum şi acordarea de asistenţă unui stat membru, pe teritoriul propriu, în gestionarea consecinţelor unui eventual atac. Întărirea capacităţilor militare la nivelul Uniunii Europene este esenţială pentru dezvoltarea PESA. Consecventă opţiunilor politice de implicare constructivă în materializarea noii arhitecturi de securitate europene, România a pus la dispoziţie, cu prilejul Conferinţei UE de Angajament al Capabilităţilor (20-21 noiembrie 2000), primele forţe şi capacităţi pentru misiuni de tip Petersberg. Ulterior, în urma reconsiderării raportului între contribuţia României la NATO şi la UE, oferta românească a fost îmbunătăţită, în sensul realizării convergenţei între capacităţile pentru Obiective Principale de Forţe pentru UE şi cele pentru operaţiuni NATO. 2. Grupurile de luptă ( battle groups) – o soluţie posibilă în dinamizarea eforturilor pentru realizarea capacităţilor de răspuns rapid ale Uniunii Europene În contextul deficitelor constatate în realizarea capacităţilor de răspuns rapid ale Uniunii Europene, trei state, Franţa, Germania şi Marea Britanie, au propus, în baza mandatului Consiliului Europei, constituirea unor grupuri de luptă „Battle Groups”, care se circumscriu proiectului Headline Goal 2010, în scopul consolidării elementelor de răspuns rapid în cadrul UE. În materializarea acestei iniţiative şi pentru a răspunde 255 exigenţelor de credibilitate şi eficienţă, grupurile de luptă proiectate trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor cerinţe: • necesitatea dezvoltării capabilităţilor militare adecvate cu nivel ridicat de pregătire; • dezvoltarea unui mecanism decizional, de planificare şi consultare, care să asigure desfăşurarea rapidă a forţelor în teatru. Aceste capacităţi presupun o dimensionare, structură şi viteză de desfăşurare în teatru deosebite, precum şi un înalt nivel de pregătire şi antrenare, încadrare şi echipare. Totodată, trebuie să prezinte o disponibilitate de 10 zile de la solicitare şi o capacitate de desfăşurare în teatru de 15 zile. Modelul de bază în constituirea acestor forţe îl reprezintă structura de comandament (HQ) de nivel batalion de infanterie, cu 3 companii infanterie şi capacităţile de sprijin de luptă şi logistic (în funcţie de specificul misiunilor, acestea pot cuprinde şi elemente de aviaţie, artilerie, geniu, comunicaţii, CIMIC, medicale, PSYOPS, poliţie militară etc.), precum şi de proiectare şi susţinere în teatru. Aceste structuri vor avea o dimensionare şi putere de luptă asemănătoare, fiind pregătite să îndeplinească misiuni în condiţii speciale de mediu şi relief (montan, urban, deşert, junglă), accentul punându-se pe calitatea şi eficienţa acestora. Compoziţia acestor structuri poate fi naţională, în situaţia în care un stat constituie pe cont propriu un „BG”, sau multinaţională, când la constituirea grupului participă mai multe state, pe baza capacităţilor specializate şi de nişă convenite. De remarcat faptul că statele furnizoare sau participante la constituirea „BG” trebuie să asigure o capacitate de susţinere în teatru între 30 şi maximum 120 de zile şi să dispună de capacităţi de transport strategic preidentificate, disponibile să proiecteze forţa în cel mult 15 zile în teatrul de operaţii. Obiectivul principal al acestei iniţiative îl reprezintă identificarea unui număr de 6-7 „BGs”, cu înalt nivel de pregătire, care să furnizeze prima opţiune pentru forţele de răspuns rapid ale Uniunii Europene. Statele contributoare pot stabili o rotaţie internă a formaţiunilor naţionale alocate, în condiţiile menţinerii standardului de eficacitate militară, iar opţiunile de întărire a unui „BG” desfăşurat în operaţii de răspuns rapid pot fi stabilite pe timpul procesului de planificare. Comitetul Militar al UE (EUMC), în consultare cu ONU, va stabili standardele de capabilitate militară pentru „BGs” puse la dispoziţia Catalogului de forţe al UE, ca răspuns la această iniţiativă, împreună cu o listă de criterii opţionale pentru domenii de specializare. Periodic, EUMC poate evalua şi certifica standardele operaţionale ale formaţiunilor. Elementele care îndeplinesc criteriile cerute şi pe care statele membre le pun 256

la dispoziţia „BGs” vor putea fi utilizate drept contribuţie prin rotaţie la NRF şi vor fi disponibile pentru forţele comune alocate atât NATO, cât şi la UE. Iniţiativa celor trei ţări a fost bine primită de celelalte state membre, care şi-au exprimat sprijinul pentru dezvoltarea acesteia. Ca atare, Comitetul Militar al UE a prezentat Comitetului Politic şi de Securitate al UE propuneri detaliate de dezvoltare „BGs”, urmând ca, ulterior, acestea să fie propuse spre aprobare Consiliului. În ceea ce priveşte atitudinea SUA, acestea au avut o primă reacţie mai degrabă reticentă faţă de noua iniţiativă europeană, aşteptând evoluţiile din cadrul acesteia pentru a adopta o poziţie oficială. În acest context, se aşteaptă ca Marea Britanie, Franţa şi Germania să dezvolte fiecare „BG” proprii, primele două ţări având posibilitatea să-şi operaţionalizeze structurile chiar în cursul acestui an (2005). Restul de 3 - 4 grupuri ar urma să fie constituite cu participare multinaţională de către restul statelor Uniunii. Efectivul total al „BGs” este proiectat să atingă 9000 - 10500 luptători până în 2007, când este prevăzută operaţionalizarea noilor structuri. În domeniul dezvoltării capabilităţilor militare este în plină derulare procesul de elaborare a Catalogului de Cerinţe 2005 şi s-au avizat opţiunile militare pentru scenariul de Stabilizare, Reconstrucţie şi Consiliere Militară pentru state terţe. Scenariile elaborate până în prezent pentru principalele tipuri de operaţiuni prevăzute (de evacuare, de asistenţă umanitară, destinate prevenirii conflictelor şi cele destinate stabilizării, reconstrucţiei şi asistenţei umanitare pentru statele terţe în dificultate) au stat la baza conferinţelor de planificare integrată a capabilităţilor (decembrie 2004 - ianuarie 2005), care au generat cadrul general de planificare şi lista detaliată a capabilităţilor necesare şi a pachetelor generice de forţe pentru fiecare opţiune militară. În scopul creşterii eficienţei şi credibilităţii întregului proces de planificare a capabilităţilor militare, va fi aplicat un program de analiză pe calculator, prin folosirea de către UE a experienţei Agenţiei specializate NATO în domeniu (NCSA). Principalele acţiuni viitoare în implementarea conceptului sunt: dezvoltarea şi adoptarea standardelor şi criteriilor detaliate (în curs de desfăşurare); dezvoltarea elementelor de comandă-control, în special a structurii de comandă asociate procesului de dislocare a „BGs” (martie 2005); adoptarea Conceptului logistic vizând problemele mobilităţii strategice şi a capacităţii de desfăşurare a „BGs” (mai 2005). 257 Statele central europene recent integrate în NATO şi UE şi-au exprimat susţinerea pentru proiectul „BGs”, cu menţiunea ca acesta să fie complementar cu NRF. 3. Direcţiile de acţiune ale României la politica de apărare a Uniunii Europene Statutul României de stat membru NATO şi viitor membru UE, experienţa dobândită în misiunile internaţionale la care am luat parte, precum şi importantele avantaje geostrategice pe care ni le conferă situarea în vecinătatea spaţiului estic şi sud-estic european constituie premise importante ale unei contribuţii de esenţă la securitatea europeană, în contextul PESA. 258 Direcţii de acţiune pentru România: 1. Conectarea României la formulele de dezvoltare a PESA iniţiate prin intermediul Tratatului Constituţional • Participarea la clauza de solidaritate, prin utilizarea potenţialului de cooperare bilaterală cu statele membre; • Realizarea unui inventar al capabilităţilor militare ce pot fi puse la dispoziţia UE, din perspectiva contribuţiei PESA la combaterea terorismului; • Identificarea opţiunilor de participare la cooperarea europeană în domeniul informaţiilor militare; • Conectarea la potenţiale aranjamente multinaţionale de dezvoltare a capabilităţilor pentru operaţiunile UE. 2. Promovarea complementarităţii NATO-UE • Susţinerea procesului de împărţire a responsabilităţilor între NATO şi UE, cu menţinerea rolului fundamental al NATO în apărarea colectivă, conform principiilor Acordurilor „Berlin+"; • Evitarea duplicărilor instituţionale, prin consolidarea formulelor de dialog şi cooperare existente la nivelul celor două organizaţii: ‣ Consiliul Nord Atlantic (NAC) - Comitetul Politic şi de Securitate (COPS); ‣ Comitetele Militare NATO şi UE; ‣ Grupul de lucru NATO-UE pentru Capabilităţi. Conform prevederilor Tratatului de la Nisa (decembrie 2000), la nivelul Uniunii Europene s-au înfiinţat un număr de structuri responsabile pentru dezvoltarea dimensiunii de securitate şi apărare la nivelul UE. În

la dispoziţia „BGs” vor putea fi utilizate drept contribuţie prin rotaţie la<br />

NRF şi vor fi disponibile pentru forţele comune alocate atât NATO, cât şi la<br />

UE.<br />

Iniţiativa celor trei ţări a fost bine primită de celelalte state membre,<br />

care şi-au exprimat sprijinul pentru dezvoltarea acesteia. Ca atare, Comitetul<br />

Militar al UE a prezentat Comitetului Politic şi de Securitate al UE<br />

propuneri detaliate de dezvoltare „BGs”, urmând ca, ulterior, acestea să fie<br />

propuse spre aprobare Consiliului.<br />

În ceea ce priveşte atitudinea SUA, acestea au avut o primă reacţie<br />

mai degrabă reticentă faţă de noua iniţiativă europeană, aşteptând evoluţiile<br />

din cadrul acesteia pentru a adopta o poziţie oficială.<br />

În acest context, se aşteaptă ca Marea Britanie, Franţa şi Germania<br />

să dezvolte fiecare „BG” proprii, primele două ţări având posibilitatea să-şi<br />

operaţionalizeze structurile chiar în cursul acestui an (2005). Restul de 3 - 4<br />

grupuri ar urma să fie constituite cu participare multinaţională de către restul<br />

statelor Uniunii. Efectivul total al „BGs” este proiectat să atingă 9000 -<br />

10500 luptători până în 2007, când este prevăzută operaţionalizarea noilor<br />

structuri. În domeniul dezvoltării capabilităţilor militare este în plină<br />

derulare procesul de elaborare a Catalogului de Cerinţe 2005 şi s-au avizat<br />

opţiunile militare pentru scenariul de Stabilizare, Reconstrucţie şi Consiliere<br />

Militară pentru state terţe.<br />

Scenariile elaborate până în prezent pentru principalele tipuri de<br />

operaţiuni prevăzute (de evacuare, de asistenţă umanitară, destinate<br />

prevenirii conflictelor şi cele destinate stabilizării, reconstrucţiei şi asistenţei<br />

umanitare pentru statele terţe în dificultate) au stat la baza conferinţelor de<br />

planificare integrată a capabilităţilor (decembrie 2004 - ianuarie 2005), care<br />

au generat cadrul general de planificare şi lista detaliată a capabilităţilor<br />

necesare şi a pachetelor generice de forţe pentru fiecare opţiune militară. În<br />

scopul creşterii eficienţei şi credibilităţii întregului proces de planificare a<br />

capabilităţilor militare, va fi aplicat un program de analiză pe calculator,<br />

prin folosirea de către UE a experienţei Agenţiei specializate NATO în<br />

domeniu (NCSA).<br />

Principalele acţiuni viitoare în implementarea conceptului sunt:<br />

dezvoltarea şi adoptarea standardelor şi criteriilor detaliate<br />

(în curs de desfăşurare);<br />

dezvoltarea elementelor de comandă-control, în special a<br />

structurii de comandă asociate procesului de dislocare a<br />

„BGs” (martie 2005);<br />

adoptarea Conceptului logistic vizând problemele<br />

mobilităţii strategice şi a capacităţii de desfăşurare a<br />

„BGs” (mai 2005).<br />

257<br />

Statele central europene recent integrate în NATO şi UE şi-au<br />

exprimat susţinerea pentru proiectul „BGs”, cu menţiunea ca acesta să fie<br />

complementar cu NRF.<br />

3. Direcţiile de acţiune ale României la politica de apărare a<br />

Uniunii Europene<br />

Statutul României de stat membru NATO şi viitor membru UE,<br />

experienţa dobândită în misiunile internaţionale la care am luat parte,<br />

precum şi importantele avantaje geostrategice pe care ni le conferă situarea<br />

în vecinătatea spaţiului estic şi sud-estic european constituie premise<br />

importante ale unei contribuţii de esenţă la securitatea europeană, în<br />

contextul PESA.<br />

258<br />

Direcţii de acţiune pentru România:<br />

1. Conectarea României la formulele de dezvoltare a PESA<br />

iniţiate prin intermediul Tratatului Constituţional<br />

• Participarea la clauza de solidaritate, prin utilizarea<br />

potenţialului de cooperare bilaterală cu statele membre;<br />

• Realizarea unui inventar al capabilităţilor militare ce pot fi<br />

puse la dispoziţia UE, din perspectiva contribuţiei PESA la<br />

combaterea terorismului;<br />

• Identificarea opţiunilor de participare la cooperarea europeană<br />

în domeniul informaţiilor militare;<br />

• Conectarea la potenţiale aranjamente multinaţionale de<br />

dezvoltare a capabilităţilor pentru operaţiunile UE.<br />

2. Promovarea complementarităţii NATO-UE<br />

• Susţinerea procesului de împărţire a responsabilităţilor între<br />

NATO şi UE, cu menţinerea rolului fundamental al NATO în<br />

apărarea colectivă, conform principiilor Acordurilor „Berlin+";<br />

• Evitarea duplicărilor instituţionale, prin consolidarea<br />

formulelor de dialog şi cooperare existente la nivelul celor două<br />

organizaţii:<br />

‣ Consiliul Nord Atlantic (NAC) - Comitetul Politic şi de<br />

Securitate (COPS);<br />

‣ Comitetele Militare NATO şi UE;<br />

‣ Grupul de lucru NATO-UE pentru Capabilităţi.<br />

Conform prevederilor Tratatului de la Nisa (decembrie 2000), la<br />

nivelul Uniunii Europene s-au înfiinţat un număr de structuri responsabile<br />

pentru dezvoltarea dimensiunii de securitate şi apărare la nivelul UE. În

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!