PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

acţiune specifice, a căror rezolvare presupune nu numai consens politic, dar
şi suport financiar considerabil.
Astfel, extinderea conceptului „misiunilor tip Petersberg”, prin
abordarea aspectelor referitoare la resurselor militare pe care fiecare ţară le
poate pune la dispoziţie în scopul apărării europene şi includerea noilor
misiuni - prevenirea conflictelor, operaţiuni comune de dezarmare, asistenţa
militară, stabilizare post-conflict, sprijinul acordat autorităţilor ţărilor terţe,
la cererea acestora, în combaterea terorismului - determină în plan militar o
mai bună interoperabilitate şi o cooperare mai strânsă în domeniul pregătirii
şi educaţiei militare.
Aceasta presupune atât perfecţionarea procesului decizional şi a
cadrului constituţional european pentru asigurarea unei mai mari flexibilităţi
şi operativităţi în cadrul PESA, cât şi adaptarea conceptuală şi acţională a
instrumentelor şi mijloacelor acesteia la evoluţiile geopolitice şi
geostrategice. Totodată, PESA va permite utilizarea mai eficientă a tuturor
capacităţilor de care dispune UE, inclusiv a mijloacelor militare şi a
structurilor destinate misiunilor de tip Petersberg, cooperarea poliţienească
şi judiciară, protecţia civilă etc., pentru prevenirea ameninţărilor teroriste,
protejarea populaţiei şi instituţiilor democratice, precum şi acordarea de
asistenţă unui stat membru, pe teritoriul propriu, în gestionarea consecinţelor
unui eventual atac.
Întărirea capacităţilor militare la nivelul Uniunii Europene este
esenţială pentru dezvoltarea PESA. Consecventă opţiunilor politice de
implicare constructivă în materializarea noii arhitecturi de securitate
europene, România a pus la dispoziţie, cu prilejul Conferinţei UE de
Angajament al Capabilităţilor (20-21 noiembrie 2000), primele forţe şi
capacităţi pentru misiuni de tip Petersberg. Ulterior, în urma reconsiderării
raportului între contribuţia României la NATO şi la UE, oferta românească a
fost îmbunătăţită, în sensul realizării convergenţei între capacităţile pentru
Obiective Principale de Forţe pentru UE şi cele pentru operaţiuni NATO.
2. Grupurile de luptă ( battle groups) – o soluţie posibilă în
dinamizarea eforturilor pentru realizarea capacităţilor de răspuns
rapid ale Uniunii Europene
În contextul deficitelor constatate în realizarea capacităţilor de
răspuns rapid ale Uniunii Europene, trei state, Franţa, Germania şi Marea
Britanie, au propus, în baza mandatului Consiliului Europei, constituirea
unor grupuri de luptă „Battle Groups”, care se circumscriu proiectului
Headline Goal 2010, în scopul consolidării elementelor de răspuns rapid în
cadrul UE. În materializarea acestei iniţiative şi pentru a răspunde
255
exigenţelor de credibilitate şi eficienţă, grupurile de luptă proiectate trebuie
să asigure îndeplinirea următoarelor cerinţe:
• necesitatea dezvoltării capabilităţilor militare adecvate cu
nivel ridicat de pregătire;
• dezvoltarea unui mecanism decizional, de planificare şi
consultare, care să asigure desfăşurarea rapidă a forţelor în
teatru.
Aceste capacităţi presupun o dimensionare, structură şi viteză de
desfăşurare în teatru deosebite, precum şi un înalt nivel de pregătire şi
antrenare, încadrare şi echipare. Totodată, trebuie să prezinte o
disponibilitate de 10 zile de la solicitare şi o capacitate de desfăşurare în
teatru de 15 zile. Modelul de bază în constituirea acestor forţe îl reprezintă
structura de comandament (HQ) de nivel batalion de infanterie, cu 3
companii infanterie şi capacităţile de sprijin de luptă şi logistic (în funcţie de
specificul misiunilor, acestea pot cuprinde şi elemente de aviaţie, artilerie,
geniu, comunicaţii, CIMIC, medicale, PSYOPS, poliţie militară etc.),
precum şi de proiectare şi susţinere în teatru.
Aceste structuri vor avea o dimensionare şi putere de luptă
asemănătoare, fiind pregătite să îndeplinească misiuni în condiţii speciale de
mediu şi relief (montan, urban, deşert, junglă), accentul punându-se pe
calitatea şi eficienţa acestora. Compoziţia acestor structuri poate fi naţională,
în situaţia în care un stat constituie pe cont propriu un „BG”, sau multinaţională,
când la constituirea grupului participă mai multe state, pe baza
capacităţilor specializate şi de nişă convenite. De remarcat faptul că statele
furnizoare sau participante la constituirea „BG” trebuie să asigure o
capacitate de susţinere în teatru între 30 şi maximum 120 de zile şi să
dispună de capacităţi de transport strategic preidentificate, disponibile să
proiecteze forţa în cel mult 15 zile în teatrul de operaţii.
Obiectivul principal al acestei iniţiative îl reprezintă identificarea
unui număr de 6-7 „BGs”, cu înalt nivel de pregătire, care să furnizeze
prima opţiune pentru forţele de răspuns rapid ale Uniunii Europene. Statele
contributoare pot stabili o rotaţie internă a formaţiunilor naţionale alocate, în
condiţiile menţinerii standardului de eficacitate militară, iar opţiunile de
întărire a unui „BG” desfăşurat în operaţii de răspuns rapid pot fi stabilite pe
timpul procesului de planificare.
Comitetul Militar al UE (EUMC), în consultare cu ONU, va stabili
standardele de capabilitate militară pentru „BGs” puse la dispoziţia
Catalogului de forţe al UE, ca răspuns la această iniţiativă, împreună cu o
listă de criterii opţionale pentru domenii de specializare. Periodic, EUMC
poate evalua şi certifica standardele operaţionale ale formaţiunilor.
Elementele care îndeplinesc criteriile cerute şi pe care statele membre le pun
256