PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

PROXIMA - în Macedonia, CONCORDIA - Macedonia, THESIS -
Georgia, misiunea de poliţie militară EUPM - Bosnia-Herţegovina,
ARTEMIS - Congo). De asemenea, începând cu decembrie 2004, Uniunea
Europeană este angajată cu forţe militare, prin operaţiunea ALTHEA în
Bosnia-Herţegovina.
ALTHEA este prima operaţiune militară UE de anvergură
(aproximativ 7000 militari din 22 de state membre şi 11 state terţe), fiind o
continuare a operaţiunii NATO – SFOR, de la care a preluat, la 1 decembrie
2004, rolul de stabilizator principal - "main peace stabilization role"), în
timp ce NATO HQ Sarajevo (aproximativ 150 militari) a rămas cu
misiuni de sprijin operaţional (monitorizarea aplicării Acordului cadru
general de pace/GFAP, sprijinirea autorităţilor bosniace în războiul
împotriva terorismului) şi oferirea de expertiză pentru reforma structurilor
de apărare centrale ale BiH. Misiunea este preponderent militară, având însă
şi o componentă civilă de poliţie internaţională.
Operaţiunea ALTHEA a fost organizată şi se desfăşoară cu
capabilităţi şi mijloace comune ale NATO, în cadrul oferit de Parteneriatul
strategic dintre NATO şi UE şi de Aranjamentele „Berlin +”. Astfel,
operaţia a permis accesul UE la capabilităţile de planificare operaţională ale
NATO; disponibilizarea mijloacelor militare colective ale NATO; noi
opţiuni pentru o comandă europeană a operaţiunilor UE desfăşurate cu
recurs la mijloacele NATO; adoptarea de către UE a sistemului de
planificare NATO.
Obiectivul politic al UE în BiH: realizarea unui „stat multietnic
stabil, viabil şi sigur, implicat în relaţii de cooperare cu vecinii săi şi înscris
ireversibil pe calea integrării în UE.
Obiectivul politico-militar: contribuţia la menţinerea unui mediu
sigur şi stabil pentru realizarea reformelor politice şi economice, prin
desfăşurarea unei operaţii militare de preluare a responsabilităţilor prevăzute
în Acordul cadru general de pace şi prin asigurarea sprijinului pentru Înaltul
Reprezentant al UE în BiH.
Obiectivul final îl constituie realizarea capacităţii de autosusţinere
a stabilităţii ţării. Strategia de ieşire se bazează pe realizarea acelor progrese
în domeniul securităţii şi apărării (crearea unor instituţii viabile ale statului),
astfel încât să nu mai fie necesară prezenţa forţelor UE.
Pe măsură ce situaţia de securitate din BiH se va îmbunătăţi, UE
intenţionează să reducă progresiv caracterul militar al operaţiunii,
concomitent cu creşterea implicării componentelor civile de management al
crizelor.
EUFOR dispune de propria rezervă tactică, cu asigurarea sprijinului
reciproc între aceasta şi rezerva tactică a NATO, iar la nivel operativ şi
253
strategic va face apel la rezerva NATO. Mecanismul de solicitare şi alocare
a rezervei strategice şi operative a NATO, atât pentru EUFOR, cât şi pentru
KFOR, are la bază principiul apelului la rezervă în funcţie de necesitaţi (”the
organisation which needs, takes the reserve” ).
254
Cooperare militară - Sprijinul militar în cadrul PESA
Odată cu adoptarea unui Plan de Acţiune pentru lupta împotriva
terorismului şi împotriva proliferării armelor de distrugere în masă şi a unui
proiect de concept strategic unitar, Uniunea Europeană dobândeşte o
identitate strategică specifică, ceea ce era greu de imaginat cu un an în urmă.
Această evoluţie pozitivă este, fără îndoială, rezultatul crizei din Irak, în
urma căreia, la fel ca şi după tragicele evenimente din 11 septembrie, relaţia
transatlantică s-a dezvoltat şi s-a consolidat.
În acest context, SUA au acordat un sprijin constant dezvoltării UE
ca un puternic pilon european în cadrul Alianţei Nord-Atlantice. Acesta este
strâns legat de constituirea unor capacităţi militare care să fie „separabile,
dar nu separate” de Alianţă. Partea militară a UE ar putea folosi capacităţile
NATO, fiind capabilă să preia rezolvarea misiunilor de tip Petersberg
(operaţiuni comune de dezarmare, misiuni de salvare şi umanitare, servicii
de asistenţă şi consultanţă militare, misiuni de prevenire a conflictelor şi
de menţinere a păcii, misiuni ale forţelor combatante de management al
crizelor, incluzând impunerea păcii şi stabilizarea post-conflict), în cazul în
care NATO (SUA) nu doresc să se implice.
Armonizarea Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA) cu
noua filozofie a NATO privind gestionarea crizelor, precum şi cu aşteptările
şi speranţele cetăţenilor în materie de securitate şi protecţie, reclamă
dezvoltarea apărării europene. Acest proces trebuie să se desfăşoare de o
manieră complementară cu procesul de adaptare al NATO la noul context de
securitate 1 .
Demersurile întreprinse în cadrul structurilor politice ale Uniunii
Europene urmăresc cu deosebire optimizarea structurii şi definirea cadrului
PESA în contextul internaţional actual, ca şi asigurarea unei capacităţi reale
de gestionare şi soluţionare a problemelor de securitate specifice
continentului european.
Un prim aspect în aceste demersuri îl constituie multiplicarea
tipurilor de misiuni pe care Uniunea trebuie să le gestioneze, concomitent cu
extinderea ariei de responsabilitate. Pornind de la aceasta, se constată unele
dificultăţi în materializarea elementelor de organizare, de concepţie şi
1 Guvernul României, Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004.