PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

şi Gardieni Publici, Pompierii Civili,Formaţiuni de inspecţie sanitarveterinară
şi de pază a bunurilor şi persoanelor;
- forţele de excepţie: - unităţi ale Armatei care acţionează în
situaţii de criză, la instituirea stării de asediu şi de necesitate, a celei de
urgenţă, la mobilizare, în timp de război şi atunci când instituţiile
democratice sunt în pericol şi toate celelalte măsuri de apărare a acestora au
fost epuizate.
În privinţa exerciţiului de ordine publică, în statul democratic
şi a impactului acestuia asupra drepturilor omului, vom aminti principiile de
bază ce trebuie respectate de către lucrătorii M.A.I.:
a) legalitatea tuturor acţiunilor;
b) umanismul sau principiul respectării şi apărării
demnităţii umane;
c) nonsurprinderea, limitarea, proporţionalitatea şi
gradualitatea în folosirea şi utilizarea forţei;
d) principiul riscului minim;
e) principiul apărării fiinţei umane;
f) principiul confidenţialităţii datelor;
g) principiul transparenţei.
BIBLIOGRAFIE
1. Doctrina naţională a ordinii publice a României.
2. Ordinul M.I. nr. S/837 din 1999 privind executarea unor misiuni
de asigurare a ordinii publice.
3. Tutu PIŞLEAG, Studiu de artă militară - Tactica Jandarmeriei,
Editura Academiei de Poliţie, Bucureşti, 2000.
4. Ing. Adrian ALEXEI, ing. Florin DULGHERU, Sisteme
Informatice Geografice, Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti,
2004.
SECURITATE EUROPEANĂ,
SECURITATE INTERNAŢIONALĂ
ROMÂNIA ÎN NOUA DIMENSIUNE POLITICO-INSTITUŢIONALĂ
A SECURITĂŢII EUROPENE
General maior Florian PINŢĂ *
1. Politica europeană de securitate şi apărare - cerinţă a consacrării
Uniunii Europene drept centru de putere
Uniunea Europeană este în plină evoluţie, se adaptează şi se
transformă în funcţie de noul mediu de securitate. Procesul de dezvoltare a
unui nou profil strategic al UE, inclusiv în domeniul securităţii şi apărării, a
fost impulsionat de adoptarea Strategiei de Securitate a Uniunii şi, ulterior, a
Tratatului Constituţional. Prin acestea, se fundamentează materializarea
obiectivelor majore pe care Uniunea Europeană şi le-a stabilit pentru
începutul de mileniu:
‣ Extinderea zonei de securitate la periferia Europei;
‣ Favorizarea apariţiei unei noi ordini mondiale mai stabile şi mai
echitabile;
‣ Găsirea unor noi mijloace de contracarare a noilor ameninţări.
Diversificarea şi amplificarea ameninţărilor şi provocărilor la
adresa securităţii evidenţiază faptul că doar cooperarea dintre statele
europene nu este suficientă. În aceste condiţii, relaţia transatlantică s-a
dovedit a fi de neînlocuit, în ciuda divergenţelor dintre Europa şi America,
apărute pe timpul intervenţiei din Irak. Prin dialog şi cooperare acestea au
fost depăşite, obţinându-se progrese substanţiale în ceea ce priveşte
implementarea politicii de securitate şi apărare, atât la nivel regional, cât şi
la nivel global.
Consecventă obiectivelor sale, UE a dezvoltat Politica Europeană
de Securitate şi Apărare (PESA) într-o manieră consolidată, permiţând
crearea cadrului instituţional necesar generării de capacităţi militare şi civile
(Comitetul Politico-Militar, Comitetul Militar şi Statul Major) capabile de
angajare în operaţiuni de sprijin al păcii (în perioada 2000-2004, s-au derulat
cinci operaţiuni, atât pe dimensiunea civilă, cât şi militară a PESA, respectiv
* Locţiitorul şefului Statului Major General
251
252