PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului xxi
perioadei de război rece, au dispărut şi vom avea o altă viaţă şi o altă evoluţie. Puncte-cheie: • Unii analişti se întreabă dacă există vreo bază reală pentru noua ordine internaţională. • Alţi analişti afirmă că sunt mai multe ordini separat,e nu doar una dominantă. • Pentru a rezolva aceste enigme, este nevoie să stabilim ce s-a schimbat de la sfârşitul războiului rece. Există elemente importante ale continuităţii ordinii anterioare? IV. Globalizarea şi sfârşitul războiului rece Există tendinţa de a privi globalizarea ca o consecinţă a sfârşitului războiului rece, dacă ne gândim la extinderea geografică a globalizării. Zone ale lumii care, cândva, au fost lipsite de concentrarea (influenţa) capitalismului mondial şi culturii universale sunt acum mai integrate în aceste sisteme. Astfel, cel mai important efect al sfârşitului războiului rece îl reprezintă, cu siguranţă, dărâmarea barierelor care au stagnat globalizarea, au ţinut-o departe de lumea a doua. Nu surprinzător, mulţi comentatori au caracterizat anul 1990 ca fiind anul intensificării globalizării, referindu-se în particular la integrarea financiară. Ordinea financiară la care s-a ajuns se bazează, de fapt, pe influenţa unor instituţii cum ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Din aceste motive, sfârşitul războiului rece a permis continuarea procesului de globalizare şi putem aprecia globalizarea ca fiind momentul de diferenţiere dintre războiul rece şi lumea post-război rece. Din nefericire, există un pericol în asemenea analize. Dacă ne referim la globalizare ca la o simplă consecinţă a războiului rece, neglijăm influenţa procesului de globalizare asupra ordinii mondiale, cum sprijină sau perturbă ea această ordine. În acest fel, globalizarea poate constitui un punct de continuitate, dar şi de discontinuitate dintre două perioade. În consecinţă, a face astfel de deducţii este periculos, pentru că neglijăm alte aspecte ale continuităţii, cum ar fi structura puterii sau politica externă americană. Primele exemple sunt date pentru a ne relata despre centrele de putere actuale 6 sau, mai pe larg, despre construcţia societăţii liber capitaliste 7 . 6 I. CLARK, Globalization and Fragmentation: International Relations in the Twentieth Century, Oxford University Press, Oxford, 1997. 23 Care sunt dovezile istorice pentru acest tip de discuţii? Elementul principal este imaginea dezvoltării globalizării în afara sferei de influenţă a statelor capitaliste occidentale, a acelor state care s-au format în timpul războiului rece şi au devenit centre de putere şi protagoniste ale războiului rece - fostele state ale Uniunii Sovietice a căror poziţie s-a întărit în timpul războiului rece. Referitor la Uniunea Sovietică, ceea ce a prejudiciat şi erodat eficacitatea Uniunii ca putere militară a fost, cu siguranţă, faptul că aceasta nu s-a integrat în sistemul financiar şi tehnologic al capitalismului mondial. Referitor la logica războiului rece, existenţa blocului sovietic ostil a constituit un element crucial în integrarea sistemului social din Vest. Din anii 1980, acest sistem nu s-a mai putut susţine singur pentru a se dezvolta şi a solicitat sprijinul extern. Astfel, Uniunea Sovietică a devenit dependentă de sprijinul statelor occidentale. Deoarece globalizarea a fost un element ce a existat înainte de războiul rece, dar continuă şi acum, în forme mai intense şi extinse, este necesar să o privim ca un punct al continuităţii între cele două perioade. Logica ne cere să recunoaştem că ordinea actuală nu este întrutotul continuarea ordinii din perioada războiului rece. Aceasta ne sugerează că ordinea contemporană nu trebuie văzută separat de cea pe care o precede. Dar dacă globalizarea este elementul care le uneşte, este aceasta cheia înţelegerii ordinii actuale? Defineşte ea aspectul lumii actuale? Ideea că globalizarea defineşte calitatea principală a ordinii actuale este negată, din diferite motive. La modul general, dacă globalizarea - ca un lung proces istoric - a avut numeroase oscilaţii, atunci interpretarea ordinii actuale în termenii globalizării nu furnizează elementele specifice necesare. Dincolo de aceasta, globalizarea este descrisă ca o lipsă de ordine, aspectele negative sunt evidenţiate din abundenţă, dar fără aparentă coerenţă. Cel mai clar exemplu este oferit de descrierea pe care o face Falk globalizării, ca fiind o „constelaţie a dezvoltării pieţelor, tehnologiilor, ideologiilor şi civilizaţiilor care nu au nimic în comun”. Nu există aproape deloc norme pentru reglementarea acestei ordini mondiale, nu există un designer, este o structură constituită spontan. Chiar la nivelul de bază, globalizarea nu pare să constituie o ordine minimă, aşezată la temelia societăţii tradiţionale internaţionale. 24 Interpretarea globalizării şi sfârşitul războiului rece Sfârşitul războiului rece a declanşat o competiţie în ordinea mondială, marcând un moment crucial şi trecerea directă la lumea economică, culturală şi politică actuală. 7 G. John IKENBERRY, International Order and the Future of World Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1999.
America a încetat să fie o superputere, pentru că şi-a realizat scopul: globalizarea – o globalizare care, mai mult decât atât, o ajută o să promoveze deşi noţiunea nu e pe deplin înţeleasă. Globalizarea este cea mai semnificativă transformare şi subiect al epocii contemporane şi, în acelaşi timp, o teorie socială apărută odată cu decăderea sistemului marxist. Globalizarea şi globalismul sunt produsul condiţiilor istorice specifice ultimilor 30 de ani ai secolului 20 8 . Globaliştii continuă să susţină că există mari transformări la sfârşit de secol în întreaga lume ce pot fi incluse în globalizare. Această nouă eră – denumită lumea fără frontiere şi simbolizată de căderea zidului Berlinului – a devenit evidentă în momentul încheierii războiului rece. Nu sunt instituţii comune cu rol global care să îndeplinească funcţii minime într-o societate. Ideea de bază se referă la globalizare ca stat şi ca înţeles (Laidi 1998). Alte versiuni sunt evaluările sociologice ale dezordinii rezultate din absenţa controlului universal, asociat cu globalizarea. În general, este drept că nu există o entitate globală care să deţină controlul general 9 . Globalizarea nu este ceea ce noi toţi dorim şi sperăm, ce zicem şi ce facem. Este ceea ce se întâmplă cu noi toţi 10 . Situaţia prezentă este lipsită de ordine, pentru că este lipsită de scopurile unui organizaţii sau agenţii responsabile. Toate aceste argumente ne sugerează că globalizarea este necorespunzătoare în sens conceptual pentru înţelegerea ordinii contemporane. Ea este variată în efecte, lipsită de scopuri şi obiective, iar noi nu putem observa ridicarea unei ordini pe această bază. Într-adevăr, cele mai importante referiri la globalizare atrag atenţia asupra dezorganizării acestui proces. Puncte-cheie: • Globalizarea este prezentată ca efect al sfârşitului războiului rece, care a condus la dezvoltare în diferite zone geografice. • Globalizarea trebuie înţeleasă ca factor care a cauzat sfârşitul războiului rece. A fost procesul de marginalizare a Uniunii Sovietice, a fost procesul care i-a accentuat slăbiciunile. 8 M. COX, Globalization: Critical Reflections, 1996. 9 Z. BAUMAN, Globalization: The Human Consequences, Polity Press, Cambridge, 1998, p. 58. 10 Ibidem, p. 60. 25 • Globalizarea este un element de continuitate dintre perioada războiului rece şi perioada de după războiul rece, aceasta din urmă fiind, sub o formă sau alta, o continuare a vechii ordini. • Un număr important de autori sunt sceptici în a afirma că globalizarea este o caracteristică de bază a societăţii contemporane, unul din motive fiind că, o lungă perioadă de timp, acest curent istoric nu a fost specific sfârşitului de secol XX. • Globalizarea nu mai poate fi controlată şi dirijată în privinţa formei şi ordinii. Suntem mai degrabă obiectul globalizării decât subiectul său. 26 V. O nouă ordine internaţională prin globalizarea statelor Toate aceste posibile obiecţii la definirea globalizării sunt elemente ale ordinii contemporane. Globalizarea nu poate defini în totalitate condiţiile ordinii internaţionale. Globalizarea poate fi interpretată ca reprezentând stâlpul de rezistenţă al acestei ordini internaţionale, numai dacă înlocuieşte celelalte elemente tradiţionale. Dar dacă globalizarea este ceva adiţional şi nu un substitut al ordinii, atunci nu este surprinzător că ea devine cheia noilor condiţii în ordinea post-război rece. Ideea poate fi susţinută mai departe. Dacă globalizarea nu este un proces în afara şi deasupra activităţii statelor, ci este un element în transformarea acestora, nu e raţional să dezvoltăm pe aceste deducţii concepţia de globalizare a statelor. Globalizarea nu face ca statele să dispară, dar este calea de a gândi forma lor. Dezvoltând o asemenea logică, globalizarea nu respinge ideea de ordine internaţională, ci din contra. Este necesar ca ideea de ordine internaţională să se poate baza pe globalizarea statelor, şi numai când aceste procese se vor definitiva vom putea evalua ordinea spre care tindem. În dezbaterile referitoare la globalizare sunt făcute o serie de confuzii, mergându-se până la tendinţa de a vedea acest fenomen ca ceva particular, aparţinând mediului în care evoluează fiecare stat. Globalizarea defineşte gradul de interacţiune dintre state, semnificaţia graniţelor şi realitatea care desparte actorii naţionali. Nu există îndoială că aceasta este o parte a globalizării. O altă semnificaţie a globalizării este aceea de fenomen al dezvoltării, ca proces natural intern de schimbare a statelor. Prin urmare, globalizarea poate fi înţeleasă ca o expresie a profundelor transformări în interiorul statelor, în relaţiile sociale dintre state din ultimul deceniu. Acestea ne fac să gândim nu la dispariţia sau la retragerea statului, ci la schimbarea funcţionalităţii sale: statele încă există, deşi fac lucruri diferite,
- Page 1 and 2: UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRA
- Page 3 and 4: INFLUENŢA ARMELOR NELETALE ÎN CON
- Page 5 and 6: GLOBALIZARE ŞI SECURITATE GLOBALIZ
- Page 7 and 8: INSTITUŢIONAL AL UNUI SISTEM DE SE
- Page 9 and 10: eficienţei economice. Ele fac faţ
- Page 11: Sunt relaţiile Nord-Sud mult mai s
- Page 15 and 16: MAREA NEAGRĂ - EPICENTRUL ELIPSEI
- Page 17 and 18: - Burgas - Alexandropolis (agreat d
- Page 19 and 20: extins al Mării Negre au fost vict
- Page 21 and 22: Intenţiile de aderare ale Turciei,
- Page 23 and 24: - diversificarea instrumentelor non
- Page 25 and 26: două inele puternice şi atractive
- Page 27 and 28: aspects becomes blurred 5 . The imp
- Page 29 and 30: due share in the world-wide scienti
- Page 31 and 32: OMUL - SUBIECTUL SECURITĂŢII NAŢ
- Page 33 and 34: 70 60 50 40 30 20 10 0 Mulţumit Sa
- Page 35 and 36: dezvoltare economică atât dintre
- Page 37 and 38: eprezintă, de asemenea, modalită
- Page 39 and 40: caracterizează potenţialul pe car
- Page 41 and 42: • malaria provoacă moartea a 3 m
- Page 43 and 44: apărătorul trusturilor multinaţi
- Page 45 and 46: DINAMICA MODALITĂŢILOR DE MANIFES
- Page 47 and 48: Între 1980-1989, fluxurile de capi
- Page 49 and 50: CONSIDERAŢII PRIVIND DEFINIREA CON
- Page 51 and 52: în cadrul problematicii securită
- Page 53 and 54: Accelerarea este cea care face ca v
- Page 55 and 56: a evoluat şi s-a transformat într
- Page 57 and 58: concentrare impresionantă de forţ
- Page 59 and 60: globalizării 11 , renunţând la a
- Page 61 and 62: predominant al statului în viaţa
perioadei de război rece, au dispărut şi vom avea o altă viaţă şi o altă<br />
evoluţie.<br />
Puncte-cheie:<br />
• Unii analişti se întreabă dacă există vreo bază reală pentru<br />
noua ordine internaţională.<br />
• Alţi analişti afirmă că sunt mai multe ordini separat,e nu doar<br />
una dominantă.<br />
• Pentru a rezolva aceste enigme, este nevoie să stabilim ce s-a<br />
schimbat de la sfârşitul războiului rece. Există elemente importante ale<br />
continuităţii ordinii anterioare?<br />
IV. Globalizarea şi sfârşitul războiului rece<br />
Există tendinţa de a privi globalizarea ca o consecinţă a sfârşitului<br />
războiului rece, dacă ne gândim la extinderea geografică a globalizării. Zone<br />
ale lumii care, cândva, au fost lipsite de concentrarea (influenţa)<br />
capitalismului mondial şi culturii universale sunt acum mai integrate în<br />
aceste sisteme. Astfel, cel mai important efect al sfârşitului războiului rece îl<br />
reprezintă, cu siguranţă, dărâmarea barierelor care au stagnat globalizarea,<br />
au ţinut-o departe de lumea a doua.<br />
Nu surprinzător, mulţi comentatori au caracterizat anul 1990 ca<br />
fiind anul intensificării globalizării, referindu-se în particular la integrarea<br />
financiară. Ordinea financiară la care s-a ajuns se bazează, de fapt, pe<br />
influenţa unor instituţii cum ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar<br />
Internaţional.<br />
Din aceste motive, sfârşitul războiului rece a permis continuarea<br />
procesului de globalizare şi putem aprecia globalizarea ca fiind momentul<br />
de diferenţiere dintre războiul rece şi lumea post-război rece.<br />
Din nefericire, există un pericol în asemenea analize. Dacă ne<br />
referim la globalizare ca la o simplă consecinţă a războiului rece, neglijăm<br />
influenţa procesului de globalizare asupra ordinii mondiale, cum sprijină sau<br />
perturbă ea această ordine. În acest fel, globalizarea poate constitui un punct<br />
de continuitate, dar şi de discontinuitate dintre două perioade. În consecinţă,<br />
a face astfel de deducţii este periculos, pentru că neglijăm alte aspecte ale<br />
continuităţii, cum ar fi structura puterii sau politica externă americană.<br />
Primele exemple sunt date pentru a ne relata despre centrele de putere<br />
actuale 6 sau, mai pe larg, despre construcţia societăţii liber capitaliste 7 .<br />
6 I. C<strong>LA</strong>RK, Globalization and Fragmentation: International Relations in the Twentieth<br />
Century, Oxford University Press, Oxford, 1997.<br />
23<br />
Care sunt dovezile istorice pentru acest tip de discuţii? Elementul<br />
principal este imaginea dezvoltării globalizării în afara sferei de influenţă a<br />
statelor capitaliste occidentale, a acelor state care s-au format în timpul<br />
războiului rece şi au devenit centre de putere şi protagoniste ale războiului<br />
rece - fostele state ale Uniunii Sovietice a căror poziţie s-a întărit în timpul<br />
războiului rece. Referitor la Uniunea Sovietică, ceea ce a prejudiciat şi<br />
erodat eficacitatea Uniunii ca putere militară a fost, cu siguranţă, faptul că<br />
aceasta nu s-a integrat în sistemul financiar şi tehnologic al capitalismului<br />
mondial. Referitor la logica războiului rece, existenţa blocului sovietic ostil<br />
a constituit un element crucial în integrarea sistemului social din Vest. Din<br />
anii 1980, acest sistem nu s-a mai putut susţine singur pentru a se dezvolta şi<br />
a solicitat sprijinul extern. Astfel, Uniunea Sovietică a devenit dependentă<br />
de sprijinul statelor occidentale. Deoarece globalizarea a fost un element ce<br />
a existat înainte de războiul rece, dar continuă şi acum, în forme mai intense<br />
şi extinse, este necesar să o privim ca un punct al continuităţii între cele<br />
două perioade. Logica ne cere să recunoaştem că ordinea actuală nu este<br />
întrutotul continuarea ordinii din perioada războiului rece. Aceasta ne<br />
sugerează că ordinea contemporană nu trebuie văzută separat de cea pe care<br />
o precede. Dar dacă globalizarea este elementul care le uneşte, este aceasta<br />
cheia înţelegerii ordinii actuale? Defineşte ea aspectul lumii actuale?<br />
Ideea că globalizarea defineşte calitatea principală a ordinii actuale<br />
este negată, din diferite motive. La modul general, dacă globalizarea - ca un<br />
lung proces istoric - a avut numeroase oscilaţii, atunci interpretarea ordinii<br />
actuale în termenii globalizării nu furnizează elementele specifice necesare.<br />
Dincolo de aceasta, globalizarea este descrisă ca o lipsă de ordine, aspectele<br />
negative sunt evidenţiate din abundenţă, dar fără aparentă coerenţă. Cel mai<br />
clar exemplu este oferit de descrierea pe care o face Falk globalizării, ca<br />
fiind o „constelaţie a dezvoltării pieţelor, tehnologiilor, ideologiilor şi<br />
civilizaţiilor care nu au nimic în comun”.<br />
Nu există aproape deloc norme pentru reglementarea acestei ordini<br />
mondiale, nu există un designer, este o structură constituită spontan. Chiar la<br />
nivelul de bază, globalizarea nu pare să constituie o ordine minimă, aşezată<br />
la temelia societăţii tradiţionale internaţionale.<br />
24<br />
Interpretarea globalizării şi sfârşitul războiului rece<br />
Sfârşitul războiului rece a declanşat o competiţie în ordinea<br />
mondială, marcând un moment crucial şi trecerea directă la lumea<br />
economică, culturală şi politică actuală.<br />
7 G. John IKENBERRY, International Order and the Future of World Politics, Cambridge<br />
University Press, Cambridge, 1999.
Change language