PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

psihice puternice erau testaţi cu atenţie. De asemenea, s-au folosit şamani
din Siberia şi din Asia centrală. Richard Groller, într-un articol din Military
Intelligenc intitulate „Psihotronica sovietică”, menţionează efortul masiv
sovietic pentru cercetări legate de dezvoltarea abilităţii de a controla minţile
oamenilor printr-un amalgam de psi şi electronică.
Este greu de crezut, dar de câteva zeci de ani, atât Uniunea
Sovietică, cât şi SUA au explorat paranormalul în căutarea unor noi
tehnologii militare. Ruşii au credinţa că, stăpânind elementele războiului psi,
pot stăpâni minţile şi dorinţele inamicilor. Brejnev a avertizat America că
URSS are posibilitatea să termine războiul rece prin mijloace psihice.
Eliberaţi de constrângeri etice sau morale, sovieticii au început cercetările
pentru tehnici specializate de dezvoltare a spionajului psihic, percepţie
extrasenzorială şi telepatie, ceea ce, mai târziu, americanii vor numi
protocoale RV. Acestea includ puteri psi amplificate de hipnoză, droguri,
chirurgie pe creier şi câmpuri magnetice puternice. Dr. A.V. Kalineţ-
Briukanov, preşedintele Asociaţiei de Cercetări Ştiinţifice din URSS. a
dezvăluit în Ukrainian Ufolog că un proiect KGB ultrasecret de la Institutul
de ochi din Odesa se ocupa de amplificarea psihotronică a percepţiei
extrasenzoriale. În URSS, prin psihotronică se înţelegea utilizarea energiei
psi pentru spionajul psihic şi hipnoza telepatică. Kalineţ-Briukanov făcea
parte dintr-o echipă de cercetare care lucra la stimularea artificială a vederii
la distanţă. S-a descoperit că persoanele dotate cu clarviziune schimbau
câmpul magnetic din jurul lor, precum şi câmpul magnetic al pământului din
propria vecinătate. Dacă frecvenţa câmpului magnetic putea fi artificial
generată în creier, atunci sovieticii au gândit că s-ar putea stimula
clarviziunea în testările lor asupra unei multitudini de subiecţi. Creierele
animalelor au dezvoltat clarviziune atunci când au fost bombardate cu nişte
câmpuri magnetice specifice clarvăzătorilor. Astfel, animalele supuse
acestor testări puteau să vadă prin pereţi foarte groşi. Din păcate, aceste
câmpuri magnetice puternice distrugeau în timp creierele subiecţilor, care
mureau. Condamnaţii la moarte erau şi ei supuşi unor astfel de teste, iar
rezultatele obţinute erau aceleaşi. Ceva din corpul clarvăzătorului natural
părea să-l păzească pe acesta împotriva morţii creierului, în timp ce subiecţii
umani neantrenaţi mureau în acele câmpuri. Astfel, ruşilor le era clar că
viziunea la distanţă era un fenomen datorat câmpurilor magnetice, electrice,
electromagnetice şi chiar a unor câmpuri mai ezoterice, necunoscute ştiinţei
vestice, cum ar fi câmpul de torsiune. Articolul lui A. Ivanov „Experimente
sovietice în domeniul vederii fără ochi”, din International Journal of
Parapsyhology din 1964, dezvăluia lumii vestice această cercetare
remarcabilă. Sovieticii au continuat aceste cercetări, studiind cum erau
imprimate aceste câmpuri de energie în materie şi vice-versa. O serie de
cercetări au fost întreprinse pentru a plasa în obiecte câmpuri vătămătoare de
energie. Aceste obiecte otrăvite biofizic erau apoi date duşmanilor pentru a-i
îmbolnăvi sau pentru a-i infecta cu comenzi subliminale.
Vederea fără ochi a condus cercetătorii din KGB sau finanţaţi de
acesta să elaboreze tehnici de instruire capabile să dezvolte capacitatea de
clarviziune la spionii psihici. S-a observat că era nevoie de o persoană aflată
într-o stare de relaxare adâncă. Pentru o spionare psihică eficientă era necesară
apoi vizualizarea câmpurilor energetice biologice, aşa numitele câmpuri
biofizice, aflate în jurul corpului omenesc. Cercetătorii din domeniul psi,
Sheila Ostrander şi Lyn Schroeder, au fost primii americani care, în cartea
lor „Descoperiri psihice în spatele Cortinei de Fier”, publicată în 1971, au
evidenţiat succesele ruşilor.
Savanţii sovietici au reuşit, prin rezultatele lor, să convingă liderii
militari că arma psihică poate câştiga războaie. Astfel, au fost alocate de
către URSS fonduri uriaşe pentru întreprinderea cercetărilor secrete în acest
domeniu. De aceea ruşii au fost totdeauna în faţa concurenţilor americani în
studiul războiului paranormal. Acesta nu include numai spionajul psihic, dar
şi abilitatea de a intra în minţile personalului inamic şi scanarea creierelor
acestora pentru obţinerea informaţiilor. Personalul operativ KGB era
însărcinat cu depistarea persoanelor cu abilităţi paranormale pentru a fi
utilizaţi în proiectele vaste de cercetări parapsihologice. În nord-estul
oraşului Leningrad exista o bază uriaşă secretă unde se întreprindeau astfel
de cercetări. Acest fapt a fost dezvăluit într-un articol din 1996 din revista
Fortean Times. Se vorbeşte că telepaţii ruşi ar fi putut, încă din anii 80, să
scaneze orice lider militar american, oricând. Ostrander şi Schroeder au
declarat că ruşii sunt singurii din lume care sunt cunoscuţi că au încercat
telepatia ca armă. Prin introducerea unui al treilea telepat, care cunoştea
existenţa unui flux informaţional sub forma unei conversaţii telepatice între
alte două persoane, ruşii au descoperit că acest flux de date poate nu numai
să fie întrerupt, dar şi schimbat de acel al treilea telepat, care ar substitui
noile idei şi cuvinte, perturbând mesajul telepatic. Prin această metodă ruşii
au învăţat cum să devină hackeri ai conversaţiilor telepatice şi să le
substituie cu imagini şi mesaje eronate.
Cercetările privind războiul psihic au fost executate în mai mult de
20 de institute conduse de comunitatea ştiinţifică din Siberia, mai precis din
Novosibirsk. Aceste cercetări au continuat până în 1991. Andropov a
comandat cercetătorilor să uite consideraţiile morale, să neglijeze subiecţii
care şi-au pierdut viaţa sau au suferit mari chinuri şi să acţioneze cât mai
eficient în cursa pentru perfectarea armei paranormale. Peste 500 milioane
de ruble au fost investite în acest proiect de Comisia Militaro-Industrială şi
de KGB. În primii ani după 1980, peste o jumătate de miliard de dolari a
223
224