PROVOCĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ŞI STRATEGIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI

Sunt relaţiile Nord-Sud mult mai stabile acum, decât în perioadele
anterioare, sau rămân instabil înrădăcinate în inegalitatea puterii, lipsurile
marcante în calitatea vieţii şi incompatibilităţile valorilor culturale?
Subminează aceste pericole trăinicia ordinii post-război rece sau trebuie să
recunoaştem că ele sunt, pur şi simplu, părţi componente ale sus-amintitei
ordini şi, din acest motiv, trebuie înţelese ca elemente de continuitate
structurală a predecesorilor?
În contrast cu imaginile celor două grupuri compacte la Nord şi
Sud, alţi analişti susţin că această concepţie este demodată. Influenţa
globalizării, divizarea statelor şi neînţelegerile dintre ele, complicatul model
de ierarhizare, uşurează clasificarea între Nord şi Sud. Cum este corect: să
vorbeşti de două ordini sau despre o mai mare diversitate de ordini?
Puncte-cheie:
• Ordinea este definită de schimbările naturale din cadrul
statelor şi de poziţia acestora în plan mondial.
• Sunt o mulţime de întrebări referitoare la faptul dacă sfârşitul
războiului rece a relansat o nouă concepţie despre naţionalism şi despre
identitatea naţională sau dacă aceste idei există de mai mult timp.
• Securitatea tinde să devină responsabilitatea mai multor
centre de putere, chiar dacă acestea nu sunt în concordanţă cu modelul
clasic de securitate.
• Economia globală este, în primul rând, modelată de relaţiile
dintre trei grupuri cheie - America de Nord, Europa de Vest şi Asia de Est -
şi este controlată de un grup dominant de instituţii occidentale.
• În toate zonele strategice funcţionale acţionează grupuri
compacte de instituţii internaţionale.
• Există puternice tendinţe de regionalizare, sub diverse forme şi
în diferite regiuni.
• Problematica drepturilor omului este mult mai bine conturată
acum, decât în timpul războiului rece.
• Diferenţierea dintre bogaţi şi săraci este mai mare ca oricând
şi constituie un mare semn de întrebare pentru a vorbi despre o singură
ordine pentru toţi.
III.
Există o nouă ordine după războiul rece?
În baza evaluării de mai sus, este perceptibilă noua ordine postrăzboi
rece? Unele voci refuză să creadă că există o astfel de ordine.
21
Conceptul de ordine presupune cel puţin câteva noţiuni referitoare la
sistemul internaţional, chiar dacă o mare parte din aceste noţiuni au fost
foarte des utilizate.
Un sistem este condiţia iniţială, necesară pentru o ordine, dar nu
suficientă. Totuşi, unii analişti au negat sau diminuat importanţa existenţei
unei structuri de organizare la nivel internaţional în anii ‘90:
Astfel, pentru prima dată în ultimii 200 de ani, lumea de după 1990
nu avea nici o structură sau sistem internaţional. Este foarte adevărat că,
după 1989, au apărut multe state noi, fără nici un mecanism independent de
determinare a graniţelor, chiar fără a accepta o a treia parte imparţială, cu
rol de mediator. Unde erau marile puteri care, cândva, stabilizaseră, sau
cel puţin ratificaseră, graniţele disputate? 4
Raţionamentul lui Hobsbawm face referire la puterile tradiţionale
din sistemul internaţional. După cum se poate demonstra, el a mers mai
departe în analiza sistemului, definindu-l ca fiind un concern al marilor
puteri, o formă particulară a sistemului. Controversa pe tema inexistenţei
sistemului internaţional poate părea greu de argumentat.
Oricum, alţi analişti îi împărtăşesc scepticismul, dar o fac în baza
percepţiei inexistenţei ordinii, nu numai a sistemului:
În ciuda proeminenţei termenului unic – globalizare – utilizat
pentru a caracteriza momentul de după războiul rece, termenul se referă la
procese antagoniste ce includ integrarea şi fragmentarea, difuzia şi
concentrarea, localizarea şi transnaţionalizarea. Densitatea relativă şi
confuzia generate de acest curent pot indica lipsa unei baze solide pentru a
discuta despre o ordine internaţională. În schimb, trebuie să recunoaştem
că o varietate de modele de ordine sunt funcţionale în diferite domenii,
regiuni sau chiar localităţi 5 .
Orice încercare de descifrare a acestor chestiuni controversate în
această epocă presupune o serie de dezbateri istorice. În plan istoric, miezul
problemei dezbătute se raportează la elementele de continuitate şi
discontinuitate din care este alcătuită lumea post-război rece. Argumentele
că prezenta ordine este distructivă se bazează, implicit, pe lipsa de
continuitate. Există o ruptură cu trecutul, care dă acestei perioade
caracteristici unice. Cu toate acestea, orice afirmaţie de această natură este
extrem de problematică. Este nevoie de contraargumente pentru a combate
accentul pus de războiul rece asupra calităţii lumii create de această trezire.
Suntem naivi să ne imaginăm că greutăţile, care au condus la prăbuşirea
4 Eric HOBSBAWM, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, 1999.
5 R. LATHAM, The Liberal Moment: Modernity, Security and the Making of Postwar
International Order, Columbia University Press, New York, 1997.
22