Ameninţări asimetrice sau ameninţări hibride - Centrul de Studii ...

- capacitatea de a recunoaşte din timp evoluţiile mediului de
securitate regional şi naţional, pentru a putea demara oportun
adaptările necesare armatei, dobândeşte o semnificaţie
preponderentă;
- în principiu, este vorba de a face faţă crizelor şi conflictelor
în amonte de locul lor de origine; o contribuţie militară, cu acest
efect, impune un mandat ONU sau OSCE;
- proliferarea crescândă a armelor de distrugere în masă ca şi
riscul elevat de teroare NBC necesită introducerea de noi
contramăsuri şi măsuri de protecţie atât a forţelor armate, cât şi a
populaţiei civile;
- pericolele şi riscurile non-militare pot ameninţa bazele
existenţiale şi să depăşească mijloacele civile disponibile sau să
împiedice angajamentul mijloacelor militare disponibile; formele
asimetrice ale ameninţării câştigă în importanţă şi pot pune în pericol
securitatea României, de o manieră directă sau indirectă, datorită
poziţiei sale geostrategice şi geopolitice, precum şi a apartenenţei
sale la NATO şi UE;
- dependenţele şi interacţiunile reciproce ale societăţilor
moderne favorizează trecerea crizelor şi conflictelor de la o ţară la
alta, căci frontierele şi distanţele în raport cu focarele de criză nu mai
oferă o protecţie substanţială; în acest sens, un exemplu grăitor îl
constituie criza financiar-economică mondială izbucnită în 2008;
- diversitatea pericolelor şi riscurilor depăşeşte limitele între
securitatea internă şi externă ca şi între domeniile civil şi militar.
Provocările de anvergură relevând politica de securitate devin o
sarcină pe care decidenţii politici trebuie să o conceapă de o manieră
naţională, dar cu implicaţii internaţionale.
Capitolul 3
AMENINŢĂRILE HIBRIDE VERSUS SECURITATEA ŞI
APĂRAREA NAŢIONALĂ
3.1. Conceptul de ameninţare hibridă
Astăzi, tot mai mult, securitatea şi apărarea naţională se
confruntă cu un nou tip de ameninţări, şi anume ameninţările hibride.
În opinia noastră, caracterul hibrid al noilor ameninţări de
securitate trebuie văzut pe cel puţin două planuri:
- organizaţional: altfel spus, apelul la ameninţările hibride nu
este apanajul actorilor non-statali. Dimpotrivă, şi actorii statali
folosesc ameninţările hibride atunci când situaţia şi condiţiile o
impun;
- metodelor şi mijloacelor folosite de beligeranţi; beligeranţii
utilizează orice metodă de luptă şi orice mijloc ce le asigură atingerea
obiectivelor stabilite, fie că este vorba de cel de natură convenţională,
fie de cele neconvenţionale. De obicei, toţi actorii fac acest lucru
combinându-le rapid şi în funcţie de nevoile obţinerii succesului
scontat în acţiunile întreprinse.
Ideea de ameninţare hibridă este formulată mai mult în legătură
cu conceptualizarea unei descrieri realiste de ameninţare care
înfăţişează cum inamici potenţiali îşi folosesc posibilităţile pentru a
contracara avantajele simetrice pentru a-şi atinge obiectivele
strategice. Conceptul ameninţare hibridă, odată adoptat, va persista şi
se va extinde pe întreg spectrul războiului.
În acelaşi timp, conceptul de ameninţare hibridă este un
amalgam sofisticat de activităţi fără restricţie. O ameninţare hibridă
este caracterizată prin conducerea descentralizată, activităţi militare
şi non-militare simultan întrebuinţate, combinarea tradiţionalului,
asimetricului, acţiunilor teroriste şi metodelor criminale disruptive,
condiţiilor de mediu operaţionale complexe, toate cu intenţia de a
folosi timpul şi spaţiul pentru a realiza decizia adecvată situaţiei 47 .
Ameninţările hibride se formează şi apar rapid, fructificând
posibilităţile convenţionale şi asimetrice într-un melanj potrivit cu
47 GLENN, Proceedings from the 2009 Hybrid Warfare Conference, p. 7.
45
46