Securitate

Gl. lt. dr. MEDAR: Aţi vorbit despre accesul la
informaţii în reţea, în baza de date. În baza de date sunt, în
general, informaţii care sunt puse la dispoziţia analiştilor pentru
viitoarele şi actualele analize, deci, nu informaţia despre care
spuneam că are nevoie comandantul acum. La ora actuală, baza
de date a Direcţiei de Informaţii nu poate fi accesată decât din
Direcţia de Informaţii, iar în viitor numai aşa va fi, pentru că
este o bază de date internă, ea dă şi sursa, deci, nu pot fi
accesate decât de acolo şi într-o modalitate care să asigure toate
protecţiile necesare. Acolo nimeni nu poate accesa orice din
baza de date. Fiecare îşi poate accesa doar domeniul lui de
activitate. Din baza de date informaţiile nu pot să ajungă decât
la cel care se ocupă de pregătirea viitoarei structuri care pleacă.
Din baza de date se scot lecţiile învăţate, datele necesare pentru
pregătirea viitoarei rotaţii sau a unei dislocări într-o ţară pe care
deocamdată nu o ştim nici unul. Acolo există deja informaţii
adunate în baza noastră de date despre posibile viitoare ţinte, în
care, dacă mâine se ia o decizie ca România să trimită trupe în
ţara X, măcar să putem da informaţiile de bază, necesare pentru
luarea deciziei, despre ce ar trebui făcut pentru a acţiona în acea
ţară sau în aria de responsabilitate Y. Acesta este un tip de
informaţii. Pentru comandant este lucrul despre care vorbeam.
Este obligaţia noastră, a celor din structurile de informaţii şi
obligaţia UNAp să se facă o pregătire de informaţii a
comandanţilor. De mai multe ori am vorbit despre acel curs de
informaţii pentru comandanţi pentru că este esenţial pentru
acesta să ştie cum să-şi ceară informaţiile şi ce anume să ceară.
Referitor la posibilitatea de a influenţa decizia prin informaţii,
da, categoric, aşa este în toată lumea. De aceea, este absolut
nevoie ca structurile de informaţii, întotdeauna, la nivel central,
ca şi cele din teatru, deci, cel care se ocupă de informaţii în
teatru, să fie un om echilibrat, care să îşi dea seama de
responsabilitatea muncii lui atunci când îi transmite informaţia
comandantului, iar la nivelul structurilor centrale, la fel, trebuie
189
să existe nişte oameni echilibraţi, care să nu aibă absolut nici un
fel de implicaţii politice şi capabili să furnizeze întotdeauna
informaţia cât mai plată. Când mă duc la şeful Statului Major
General sau la ministru, şi îi transmit datele, mă străduiesc să
nu folosesc cuvinte care să-l ducă spre o decizie sau către alta.
O teorie veche spunea că atunci când merge la Şeful Statului
Major General sau la ministru, un şef al unui serviciu de
informaţii trebuie să îi spună: „Asta este informaţia”. Şi atunci
când personalitatea de decizie politică sau militară întreabă:
„Ei, şi ce zici? Ce ar trebui să facem acum?”, răspunsul ar
trebui să fie „Sir, my job is over”. V-am dat informaţia, de aici
încolo e treaba dumneavoastră. Tendinţa actuală nu mai este
aceasta. Modalitatea actuală de transmitere a informaţiilor
factorilor de decizie ar fi: cel care se duce să prezinte această
informaţie, trebuie să aibă 1,2,3,4,5, variante posibile de
acţiune şi atunci când este întrebat „Ce trebuie să facem
acum?”, să răspundă: „Dacă luaţi această decizie, acestea vor fi
posibilele consecinţe”, ş.a.m.d. şi să prezinte o paletă de
proiecţii din care, poate, că nu va fi aleasă nici una. Dar aceasta
nu mai este treaba celui care prezintă informaţiile.
Cu privire la imaginile prin satelit, din punct de vedere
al informaţiilor, interesul pentru acea imagine, chiar dacă este
în amănunt, se află undeva în jur de 10% - 15% pe o scală de
valori. Ceea ce mă interesează este să am acea imagine a zonei
în dinamică, dacă se poate, la 24 de ore, la 4 ore, la 6 ore. Au
fost unii, acum câţiva ani, care aşa şi făceau. Aveau acea
imagine şi la 24 de ore, când trecea satelitul, mai luau o
imagine şi toate erau în regulă, când, de fapt, acolo era un loc
de instruire pentru arme nucleare. Se ştia că, atunci când trece
satelitul să ia imaginea, le ascundeau. După ce ştiau că a trecut
conul satelitului, continuau activitatea, le pregăteau pentru
lovituri ş.a.m.d. Asta s-a întâmplat acum câţiva ani. Chiar la 24
de ore e puţin, o imagine dată în acest fel are o anumită valoare,
iniţială, pentru că, ulterior, trebuie verificată cu mijloace
190