Securitate

RĂZBOIUL BAZAT PE REŢEA LA NIVELUL
SOLDATULUI
Locotenent-colonel dr. ing. Liviu COŞEREANU,
Maior Tiberius TOMOIAGĂ
1. Războiul bazat pe reţea
O definiţie a războiului bazat pe reţea a fost dată în
2000 de către David Alberts ş.a. din cadrul Programului de
Cercetare Cooperativă pentru C4ISR al Departamentului pentru
Apărare al SUA, în lucrarea „Network Centric Warfare 2 nd
Edition”: „un concept operaţional superior din punct de vedere
informaţional, care generează o putere de luptă sporită, prin
integrarea într-o reţea informaţională a senzorilor, decidenţilor
şi executanţilor, în scopul cunoaşterii teatrului de operaţii,
măririi vitezei conducerii, accelerării ritmului operaţiilor,
intensificării efectelor letale, accentuării protecţiei şi realizării
unui anumit grad de autosincronizare”.
Studiile de bază descriu reţeaua ca o matrice în care
componente precum unităţi, arme şi sisteme de senzori sunt
conectate la diferite noduri de acces. Acest lucru permite
schimbul de informaţii, o înţelegere bună a scopului luptei şi
conduce la o desfăşurare mai flexibilă a forţelor proprii în
coordonate de timp, spaţiu şi scop.
Cantitatea de informaţie, care va fi transmisă şi utilizată
în timp real, va fi lărgită, în principiu, prin fiecare utilizator de
reţea într-un mediu de luptă al viitorului.
De remarcat că forţele militare, ale căror aplicaţii
implică resurse hard şi soft ce nu sunt întâlnite în sistemele
comerciale, nu trebuie să dezvolte soluţii exclusiv militare la
costuri mari. Prin folosirea soluţiilor civile şi adaptarea lor la
179
cerinţele militare, costurile şi timpul de desfăşurare pot fi
reduse în mod eficient.
Reţelele de comunicaţii şi susţinere a comenzii permit
comunicarea de la cele mai înalte până la cele mai joase
niveluri. Acest lucru determină o cunoaştere rapidă şi corectă a
situaţiei spaţiului de luptă.
180
2. Sistemul de Comandă, Control şi Comunicaţii (C 3 )
Sistemele C 3 pot fi definite în multe moduri. Definiţia
adoptată de NATO este următoarea: „Un sistem integrat în care
sunt cuprinse doctrine, proceduri, structuri organizaţionale,
personal, echipamente, utilităţi şi comunicaţii, care furnizează
factorilor de decizie de la toate nivelurile datele adecvate şi în
timp util pentru a planifica, coordona şi controla activităţile pe
care le desfăşoară ”.
Comanda şi controlul, ca proces, a fost dintotdeauna
caracterizat ca fiind o serie iterativă de acţiuni şi ordine. Cele
mai cunoscute modele sunt următoarele:
- ciclul observare, orientare, decizie, acţiune
(OODA);
- un model constituit din: stabilirea direcţiei,
procesare, comparaţie, decizie şi acţiune;
- procesul HEAT (Headquarters Effectiveness
Assessment Tool), care cuprinde: monitorizarea,
înţelegerea, dezvoltarea alternativelor, predicţia,
decizia şi coordonarea.
Întregul proces de comandă şi control descris anterior
devine greoi şi necesită schimbarea cu un nou concept mai
rapid şi mai eficient. Războiul bazat pe reţea oferă o soluţie în
acest sens.