Securitate

În cadrul NATO, Comandamentul Aliat pentru
Transformare (Allied Command Transformation – ACT) este
structura responsabilă cu planificarea şi derularea acestui
proces, care asigură finanţarea eforturilor de cercetare,
dezvoltare de concept, experimentare şi implementare.
În viziunea comună a celor doi comandanţi strategici ai
NATO (documentul intitulat “The Military Challenge”) se
estimează că viitoarele operaţii ale Alianţei vor avea caracter
preponderent expediţionar, se vor angaja toate dimensiunile
spaţiului de luptă, cu orientare clară spre efecte.
În plan militar, accesul tuturor aliaţilor prezenţi în
respectiva operaţie la reţele asigură rolul de multiplicator al
forţei, determinând reducerea costurilor individuale şi a celor
comune ale Alianţei.
Pe plan strict economic, pe de o parte, nici o ţară din
NATO sau din afara Alianţei nu este şi nu va fi aptă de a-şi
dezvolta şi produce independent tehnologiile şi sistemele de
arme necesare pentru a duce un RBR. În războiul de coaliţie,
aceasta va pune probleme acute de compatibilitate, care vor
trebui să fie depăşite, prin eforturi bugetare naţionale
considerabile.
Pe de altă parte, competiţia producătorilor de echipamente
militare este mai acerbă ca niciodată. În opinia noastră,
unica soluţie de a ajunge la un nivel de interoperabilitate în
cadrul RBR rămâne cooperarea militară şi industrială, tehnică şi
tehnologică euro-atlantică.
Pentru implementarea unitară a conceptului, la nivelul
Alianţei, s-au identificat câteva principii de funcţionare:
- interconectarea multiplă a componentelor forţei determină
perfecţionarea schimbului de informaţii;
- schimbul de informaţii şi colaborarea determină perfecţionarea
calitativă a informaţiilor şi a distribuţiei acestora;
141
- distribuţia facilitează colaborarea şi determină creşterea
vitezei de decizie şi pe cale de consecinţă, creşterea rolului de
multiplicator al forţei;
- dobândirea superiorităţii informaţionale se realizează prin
capacităţi care să permită „vizualizarea” cu întâietate a
potenţialului inamic;
- realizarea superiorităţii în procesul de cunoaştere a
inamicului impune înţelegerea rapidă a intenţiilor acestuia şi
urmărirea permanentă a situaţiei;
- realizarea superiorităţii decizionale impune atât un cadru
legislativ şi regulamentar, cât şi proceduri clare, folosirea
tehnologiei VTC şi a principiului enunţării clare a stării de
finalitate 32 şi a intenţiei comandantului 33 ;
- realizarea superiorităţii acţionale, prin aplicarea principiilor
operaţiilor bazate pe efecte şi al acţiunii decisive, pentru
obţinerea unor efecte superioare;
- crearea capacităţilor de simulare şi distribuţia acestora la
distanţă, cu rezultate spectaculoase în domeniul interoperabilităţii
şi uniformizării instruirii.
Îndeplinirea acestor obiective se realizează prin
asigurarea superiorităţii informaţionale, angajamentului eficient
şi decisiv, din primele momente ale stabilirii contactului,
executarea manevrei întrunite, perfecţionarea cooperării civili-
32 Starea de finalitate reprezintă acea stare/statut în care trebuie să se
regăsească forţa la sfârşitul campaniei, necesară pentru terminarea
conflictului sau pentru rezolvarea acestuia în termeni cel puţin favorabili.
Este primul element de bază, ajutător, al planificării, de la care trebuie să se
plece, şi nu trebuie confundat cu obiectivele politico-militare pe care trebuie
să le îndeplinească forţa pe timpul campaniei.
33 Intenţia comandantului este viziunea personală a acestuia referitoare la
motivele pentru care se desfăşoară operaţia şi ce anume trebuie realizat.
Intenţia este o declaraţie clară, concisă, a obiectivului general al misiunii, a
rezultatului final şi a tuturor informaţiilor esenţiale despre cum să se atingă
scopul final şi trebuie să fie bine înţeleasă de comandanţii din subordine,
pentru ca aceştia să-şi pregătească propriile ordine.
142