Securitate

a spaţiului luptei, măririi eficienţei conducerii, accelerării
dinamicii operaţiilor, realizării sinergiei efectelor planificate pe
obiective, sporirii viabilităţii şi obţinerii unui anumit grad de
autosincronizare acţională.
Războiul bazat pe reţea reprezintă, în actuala eră
informaţională, o soluţie militară de abordare a conflictului,
similară conceptului de e-business în domeniul afacerilor.
Reţeaua de senzori cuprinde:
- componenta cosmică, dată de sateliţii clasici şi, mai nou,
de sateliţii suborbitali, mult mai ieftin de lansat;
- componenta aeriană, dată de senzorii dispuşi pe avioane
de cercetare şi radar, avioane fără pilot, elicoptere, baloane etc.;
- componenta navală, dată de senzorii de pe nave de
cercetare şi supraveghere, de pe navele de luptă, sau dislocaţi
pe sol, în apropierea unor puncte obligatorii de trecere;
- componenta terestră, dată de senzorii de pe mijloace de
cercetare terestră şi antiaeriană, ai celor de pe platformele de
luptă, ai forţelor speciale, ai unor tipuri speciale de muniţie etc.;
- componenta instituţiilor (agenţiilor) cu atribuţiuni
specifice de combatere a criminalităţii transfrontaliere şi
terorismului;
- componenta din ciberspaţiu, dată de senzorii plasaţi în
reţeaua Internet, cei de supraveghere a convorbirilor radio şi
telefonice, senzorii de supraveghere a reţelelor proprii;
- elementul uman, adică operatorul.
Manevra acestor mijloace, gradul de utilizare (permanent
sau secvenţial), concentrarea lor în zonele de interes,
interferenţele de complementaritate permit o foarte bună
cunoaştere şi actualizarea permanentă a situaţiei în spaţiul de
luptă.
Reţeaua de decizie, comandă şi control este alcătuită
din comandanţi, comandamente strategice şi operaţionale care,
pe baza datelor şi informaţiilor furnizate de subsistemul de
detecţie, decid, planifică şi alocă resursele necesare execuţiei.
Structurile de decizie au posibilitatea să primească date
şi informaţii pe mai multe canale, de la o mulţime de senzori, să
verifice rapid aceste date şi informaţii, să ia o hotărâre
oportună, cu un suport informatizat permanent actualizat şi o
bază de date funcţională, să transmită aproape instantaneu
comanda şi să realizeze în permanenţă coordonarea. Cea mai
mare parte a activităţilor din acest lanţ se efectuează automat,
potrivit unor standarde şi protocoale bine elaborate, verificate şi
verificabile, capabile de perfecţionare prin autoreglare.
Rapiditatea circulaţiei informaţiei şi posibilitatea practică
de a lovi toate elementele de dispozitiv ale inamicului
presupun:
- coordonarea C 2 asupra forţelor şi mijloacelor proprii şi
aliate;
- generarea rapidă a informaţiilor, introducerea în flux şi
folosirea lor oportună;
- planificarea şi integrarea acţiunii tuturor elementelor şi
introducerea modelelor de autosincronizare, pentru realizarea
efectelor sinergice;
- interconectarea cu structuri şi agenţii guvernamentale
sau structuri civile.
Existenţa reţelelor şi a sistemelor moderne de comandă
şi control, care fac posibil schimbul instantaneu de informaţii şi
permit conducerea, indiferent de locul de dislocare pe glob,
creând doar ceva probleme din cauza diferenţei de fus orar,
schimbă concepţia clasică cu privire la locul şi rolul comandamentelor
pe diferite trepte ierarhice.
Aceste reţele asigură cel puţin trei căi de transmitere
date şi informaţii, inclusiv posibilitatea teleconferinţelor, a
transmiterii imaginilor despre inamic în timp real. Acoperirea
globală dată de reţelele de sateliţi impune schimbări majore în
stabilirea unei viitoare arhitecturi de comandă şi control,
inclusiv în locul de unde comandantul conduce lupta.
135
136