Securitate

Conceptul orientează dezvoltarea sistemelor de apărare
spre un nivel nou al acţiunilor întrunite şi interagenţii, aşa cum
este prefigurat pentru viitoarele conflicte.
Astfel, pentru viitorii 20-30 de ani, se pot anticipa
schimbări fără precedent, care vor afecta profund organismele
militare, implicând căi de operare încă neimaginate, angajând
tehnologii încă neinventate, care oferă un potenţial exponenţial
de creştere a capacităţilor de luptă.
Până la urmă, RBR nu este o problemă de tehnologie,
cum s-ar crede, ci una organizaţională 25 , de a asigura o integrare
totală în reţea a tehnologiei, o interoperabilitate deplină.
Iar acest complicat proces trebuie început cât mai curând
posibil, folosind toate resursele de răbdare şi inteligenţă.
Rezultanta acestei combinaţii este cunoaşterea în detaliu,
în timp cât mai apropiat de cel real, a spaţiului luptei, dar şi
a „evenimentelor“ semnificative din alte zone, nu neapărat în
aceeaşi zonă geografică, dar care prezintă interes pentru
planificarea şi conducerea acţiunilor militare. Dezvoltarea
componentelor RBR, adoptarea acestui concept şi de alte puteri
militare, acoperirea deja globală a unor mijloace de lovire, care
execută misiunile de luptă direct din baza de dislocare la pace,
fără o desfăşurare strategică prealabilă, pericolul unor acţiuni
asimetrice, de tip terorist, toate vor duce la transformarea
globului pământesc în spaţiu strategic unic.
Considerăm că RBR reprezintă un ansamblu de
concepte operaţionale şi capabilităţi militare, coagulate de o
soluţie tehnologică şi operaţională de interconectare, care
permite forţelor să folosească avantajul utilizării tuturor
informaţiilor disponibile, concomitent cu angajarea întrunită,
coerentă, flexibilă, rapidă şi eficientă a mijloacelor de luptă.
25 Apud general-locotenent Brian Joseph K. KELLOG Jr., citat de AKERMAN
Robert K., în articolul Military Cristal Ball Portends Network Centric Supremacy,
din revista Signal, 2001.
131
Obiectivele principale ale RBR sunt: creşterea ritmului
operaţiunilor, sporirea vitezei de reacţie, reducerea riscurilor şi
a costurilor pentru forţele proprii şi, pe cale de consecinţă,
creşterea eficienţei misiunilor.
Determinarea cu care o serie de mari firme americane,
producătoare de echipamente militare, s-au lansat în operaţionalizarea
unor programe de integrare a conceptelor RBR,
volumul impresionant al investiţiilor şi folosirea tehnicilor de
simulare pentru a putea determina tendinţe în domeniu, inclusiv
estimări de costuri şi programe de implementare, arată importanţa
acordată RBR.
Putem concluziona că Războiul Bazat pe Reţea este un
război modern, în care se folosesc sistemele C 4 I 2 SR, organizate
într-o reţea centrală, o reţea a senzorilor şi o reţea a
platformelor de luptă, că se bazează pe tehnologia informaţiei
(IT), pe sisteme de armamente performante şi capabilităţi
tehnice deosebite. Conceptul se fundamentează pe integrarea
sistemelor (senzorilor) de culegere şi prelucrare a informaţiei,
a sistemelor C 2 şi a platformelor de luptă, asigură scurtarea
semnificativă a ciclului de conducere, astfel încât decalajul
între informaţia despre obiectiv şi lovirea acestuia să fie redus
la minim, până spre zero, dacă se poate, moment în care reacţia
este instantanee, generată de tehnologia informatică şi doar
supervizată de om.
În războiul viitorului, proliferarea vehiculelor fără pilot,
terestre, aeriene, maritime, a materialelor şi proiectilelor
„invizibile” şi încorporarea acestora în reţea ar putea face ca un
număr copleşitor de ţinte să devină accesibile. Pentru exemplificare,
folosim binomul aeronavă – blindat. În războiul clasic au
existat întotdeauna măsuri şi contramăsuri între aceste două
platforme.
Spre deosebire de un tanc-platformă de luptă, un tancelement
de reţea, cum este Sistemul de Luptă Viitor al Armatei
132