Securitate

1. Relaţia Câmp de luptă – Spaţiu de luptă
În demersul ştiinţific de a prefigura modul de ducere a
conflictelor şi principalele elemente ale războiului anului 2025,
am ajuns la concluzia că tehnologiile militare ale viitorului vor
avea un impact consistent şi remarcabil. Noile cuceriri
tehnologice fac ca acţiunile militare să aibă, azi, dar probabil şi
în viitor, o mare amploare în timp şi spaţiu, forţe şi mijloace
specializate, caracter întrunit, intensitate şi complexitate
sporite, schimbări bruşte ale situaţiilor la toate nivelurile, să fie
duse în toate mediile, deosebit de manevrier şi cu o mare
diversitate de procedee tactice.
Secolul XXI face din război spaţiul de întâlnire al unor
sisteme militare din ce în ce mai complexe şi performante, care
implică tehnologii noi, militari superspecializaţi, acţiuni complexe,
desfăşurate pe coordonate strategice şi tactice diferite de
cele actuale.
Inovaţia tehnologică are drept obiectiv şi scop sporirea
capabilităţii forţei. Iar capabilităţile luptei moderne sunt
influenţate, cum apreciază analiştii conflictelor recente, de
relativul echilibru tehnologic.
Pe de o parte, avansul tehnologic influenţează şi va
continua să influenţeze hotărâtor evoluţia conflictelor armate.
Noile generaţii de arme inteligente, sistemele C4I, sistemele
electronice de supraveghere, cercetare şi lovire, tehnicile şi
tehnologiile războiului informaţional şi psihologic nu mai
lipsesc din nici o confruntare militară şi vor fi folosite masiv în
viitoarele operaţii şi lupte. Sunt de remarcat amploarea pe care
o au componentele dislocate în spaţiul cosmic în desfăşurarea
eficientă a operaţiilor, accentuarea caracterului decisiv al
confruntării, sincronizarea şi integrarea acţiunilor de luptă.
Sistemele de arme ale armatelor moderne permit folosirea lor în
orice punct al globului, fără ca distanţa să mai constituie un
impediment, cel puţin din punct de vedere al conducerii. Spaţiul
127
de luptă al secolului XXI este termenul folosit din ce în ce mai
mult de către ţările cu un sistem militar modern. În doctrina
americană, în timpul anilor ‘90, conceptul de spaţiu de luptă
(battle space) a înlocuit conceptul de câmp de luptă (battle
field), care a definit conflictul armat din timpul campaniilor lui
Alexandru Macedon până la al doilea Război Mondial.
În esenţă, conceptul de spaţiu de luptă a permis o trecere
de la organizarea lineară a trupelor către o concentrare a
efectelor pe toate dimensiunile şi simultană (full-dimensional)
21 . Subscriem şi noi întru totul acestei concepţii.
Pe de altă parte, tot mai multe state, printre care şi
România, abordează concepte strategice globale, unde interesele
naţionale de securitate nu se mai rezumă la apărarea
teritoriului naţional, vechile distincţii între conflictul civil, cel
naţional şi cel internaţional, între securitate internă şi externă
(internaţională) au început să se disipeze.
Doi strategi chinezi au argumentat că păşim într-o eră în
care „nu există teritoriu care nu poate fi depăşit; nu există
mijloace care nu pot fi folosite în război; şi nu există teritoriu
sau mijloc care să nu poată fi folosite împreună” 22 .
Nu în ultimul rând, în cadrul RBR, „diferenţele clare
dintre elementele de dispozitiv, dintre faţă şi spate, sau dintre
teatre de operaţii şi teatre de acţiuni militare strategice vor
continua să dispară, pe măsură ce instrumentele războiului
devin din ce în ce mai interdependente şi, valabil în cazul
comunicaţiilor şi sistemelor spaţiale, pe măsură ce scad
21 Pentru mai multe detalii cu privire la doctrina americană, a se vedea
Operations, Field Manual 3-0,U.S. Army Dept., Washington, D.C.,
Department of the Army, June 2001, pp 4-20 - 4-21.
22 LIANG, Qiao and XIANGSUI, Wang, Unrestricted Warfare, Beijing,
People's Liberation Army Literature and Arts Publishing House, 1999,
p.199, apud EVANS, Michael. Military Theory and the Future of War,
Naval War College Review, Volumul 56/ 3, 21 iunie 2003, pp. 8-9.
128