Securitate

digitale în spaţiul de luptă al secolului XXI, apariţia noilor
generaţii de arme inteligente, sistemele C 4 I 2 SR 20 , tehnicile şi
tehnologiile războiului electronic, informaţional şi psihologic
nu mai pot lipsi din nici o confruntare armată şi este evident că
vor fi folosite masiv în viitoarele operaţii.
Integrarea deplină a României în NATO impune
atingerea, cu responsabilitate, a unui grad de interoperabilitate
necesar, mai ales dacă nivelul de angajare este ridicat.
Demersul, la prima vedere, destul de simplu, este, de fapt, o
mare provocare şi o sarcină dificilă pentru toate structurile
statului cu responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării
colective, dar, mai ales, pentru Ministerul Apărării Naţionale.
Tipul de război pentru care trebuie să se pregătească
Armata Română nu este războiul prezentului, ci al viitorului,
mai exact, al următorilor douăzeci de ani, războiul anilor 2015-
2025.
Realităţile conflictelor din ultimele decenii, inclusiv ale
acţiunilor teroriste şi antiteroriste recente, au arătat că,
interetnice sau interconfesionale, cu trend-uri mai mult sau mai
puţin naţionaliste, cu caracter terorist sau aflate sub steagul
„luptei pentru independenţă”, conflictele asimetrice şi-au pus
amprenta asupra sfârşitului şi începutului de mileniu.
Fenomen social de factură aparte şi „campion” în
ierarhia conflictelor asimetrice, terorismul a dobândit, în acest
început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea
formelor de manifestare, impactul mediatic şi viteza de
circulaţie a informaţiei, un caracter global, extins la scară
planetară. Din ce în ce mai des pe ecranele media apar
cuvintele “Breaking News”, semnalând o nouă acţiune teroristă,
de o violenţă în permanentă ascensiune, un nou vector de
răspândire a groazei, care tulbură profund viaţa normală a
societăţii, punând în pericol chiar existenţa şi funcţionarea unei
democraţii cu tradiţii.
La început de secol, naţiunile nu mai sunt aşa de
preocupate de pericolul unei agresiuni de amploare, ci, mai
degrabă, de tensiunile şi antagonismele generate de conflictele
şi disputele etnice, terorism, crimă organizată, proliferarea
armamentelor, migrarea neautorizată şi disputele economice.
Pentru a rezolva aceste riscuri atipice, din ce în ce mai multe
naţiuni adoptă mijloace de contracarare atipice, din domeniul
operaţiilor speciale.
În mod tradiţional, în combaterea terorismului,
majoritatea statelor adoptau strategii reactive, iar unele chiar
strategia de sanctuar, care prevede că o organizaţie teroristă
este lăsată în pace de autorităţi atât timp cât nu desfăşoară nici
un fel de acţiuni ostile pe teritoriul său.
După 11 septembrie 2001, tot mai multe voci au afirmat
că, pentru a fi eficientă, combaterea terorismului trebuie să
treacă de la caracterul reactiv la cel activ sau proactiv. În aceste
condiţii, structurile politice şi de securitate caută soluţii care să
asigure prevenirea, combaterea, gestionarea unei crize teroriste,
chiar prin acţiuni preventive.
Pentru o perioadă relativ lungă, România a fost în
general ferită de atacuri teroriste. Procesul de integrare politică
şi militară pe care l-a parcurs România în ultimii 15 ani a creat
însă şi posibilitatea de a avea pierderi de vieţi omeneşti, din
rândul conaţionalilor, în afara teritoriului naţional.
În această lucrare ne propunem să identificăm
elementele de bază ale conceptului RBR ce pot fi folosite în
operaţiile speciale şi în combaterea terorismului, precum şi
responsabilităţile naţionale în cadrul integrării în NATO.
20
Command, Control, Communication, Computers, Information,
Surveillance, Reconnaissance - Comandă, control, comunicaţii, computere,
informaţii şi informatică, supraveghere şi recunoaştere.
125
126