Securitate

Problema voinţei este fundamentală, atât pentru modelul
simetric, cât şi pentru cel asimetric de conflict, dar în moduri
foarte diferite. În cel simetric, conflictele bazate pe uzură,
distrugerea capacităţii de a duce războiul lipseşte treptat adversarul
de mijloacele fizice de continuare a luptei, pe care este
hotărât să o continue. În conflictele asimetrice, distrugerea
urmăreşte crearea unui efect psihologic sau cognitiv.
Astfel, în competiţia asimetrică, bazată esenţialmente
pe efecte, obiectivul este înfrângerea voinţei adversarului
sau remodelarea comportamentului, în aşa fel încât el să nu
mai dorească să continue lupta sau să-l dezorienteze, să nu mai
reacţioneze coerent. Dacă distrugerea fizică rămâne un factor în
operaţiile bazate pe efecte, aceasta este creaţia ori a unui efect
psihologic, ori a unuia cognitiv, care reprezintă adevărata
esenţă a abordării bazate pe efecte. Ea reprezintă, de asemenea,
contextul real de evaluare a eficienţei luptei în operaţiile bazate
pe reţea şi în cele bazate pe efecte.
De exemplu, precizia, viteza şi agilitatea sporite
promise de legarea în reţea a senzorilor, forţelor şi comandanţilor
prevesteşte, cu siguranţă, o capacitate de a executa
acţiuni foarte rapide şi precise pe câmpul de luptă. Disponibilitatea
potenţială a unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri a
inamicului cu ajutorul reţelei arată o nouă abilitate a comandanţilor
de a-şi configura acţiunile din câmpul de luptă, astfel
încât să se realizeze un „efect” specific, caracterizat în termeni
referitori la comportarea inamicului.
Discuţiile despre acţiunile de luptă bazate pe uzură
indică un fapt evident: deşi eforturile noastre de a îmbunătăţi
eficienţa în luptă a forţelor şi de a aplica conceptul de război
bazat pe reţea sunt concentrate asupra luptei, marea majoritate
a operaţiilor militare nu implică nici lupta, nici distrugerea. Ca
să fim şi mai concreţi, „o forţă militară care nu poate purta
războaiele ţării sale nu valorează prea mult, dar este la fel de
adevărat şi că una capabilă numai să lupte nu va fi de prea mare
111
ajutor în prevenirea războaielor, limitarea conflictelor sau
constituirea unei descurajări stabile, care sunt misiuni-cheie
faţă de provocările determinate de mediul de securitate după 11
septembrie 2001” 15 . Ducând această logică mai departe, trebuie
să recunoaştem că atitudinea pe care vrem să o modelăm nu
este doar cea a inamicilor noştri. În esenţă, îmbinarea
capabilităţilor bazate pe reţea cu o abordare bazată pe efecte
se pare că ne aduce în faţă un nou potenţial, deoarece atacarea
elementelor de voinţă ale inamicului va diminua direct sau, cel
puţin, va zădărnici încrederea noastră în distrugerea fizică. Nici
o operaţie de succes a unei alianţe sau coaliţii nu a fost
executată fără să se ţină seama de impactul acţiunilor asupra
fiecăruia dintre parteneri.
De asemenea, nici o operaţie de răspuns la criză sau de
menţinere a păcii nu poate rămâne concentrată numai pe
agresor, fără a lua în considerare cum vor reacţiona alte state
din regiune. Realitatea politică este că, deşi ne concentrăm
asupra învingerii inamicului, operaţiile militare, aproape
întotdeauna, trebuie să vizeze sprijinirea aliaţilor şi liniştirea
neutrilor, precum şi descurajarea simultană a unor potenţiali
viitori adversari, care, probabil, gândesc a se alătura inamicului
pentru a ni se opune. Acest aspect al concepţiei bazate pe
efecte se află în centrul operaţiilor de coaliţie, la toate nivelurile
şi sub toate aspectele. De fapt, gândind în termenii operaţilor
bazate pe efecte, putem oferi o bază pentru modul în care
operaţiile militare pot fi orchestrate în scopul formării comportamentului
prietenilor şi al duşmanilor pentru a preveni războiul
şi menţine pacea. Modalitatea de abordare bazată pe efecte
ne poate oferi, de asemenea, un cadru nu numai de aplicare
corectă a operaţiilor bazate pe reţea în luptă, dar şi de utilizare a
acestora într-o varietate de roluri, de-a lungul întregului spectru
al conflictului, de la pace, la criză şi apoi la război.
15 Effects-Based Operations, Chapter 3, p. 107, Library of Congress
Cataloging-in-Publication Data, Ed. 2002.
112