Securitate

pentru atingerea omniscienţei forţelor oferă soluţii noi pentru
executarea unor asemenea misiuni, ajungându-se până la
acţiuni autonome ori auto-asumarea unor misiuni.
Figura 4 - Autosincronizarea
Autosincronizarea este abilitatea unei forţe bine
informate de a organiza şi sincroniza activităţi complexe ale
războiului de jos în sus. Principiile organizatorice sunt unitatea
de efort, intenţii clare şi articulate ale comandantului, precum şi
reguli de angajare atent alcătuite.
Autosincronizarea este permisă de un înalt nivel de
cunoştinţe privind forţele proprii, forţele adversarului şi toate
elementele corespunzătoare mediului de operaţii, depăşeşte
pierderea capacităţii de luptă inerentă în sincronizarea directă a
comenzii de sus în jos, caracteristică multor doctrine convenţionale
şi converteşte lupta de la o funcţie treptată la o funcţie
continuă de mare viteză.
Un exemplu al acestui tip de C2 descentralizat necesită
ca decidenţii de la nivelurile inferioare să fie ghidaţi doar de
instruirea lor, înţelegerea intenţiei comandantului şi grija faţă
77
de situaţie, în părţile relevante ale câmpului de luptă. În unele
variante ale acestui concept există o dispoziţie pentru managementul
prin excepţie (comandantul poate nega deciziile luate la
nivelurile inferioare pe baza unei excepţii). Submarinele
operează adesea în acest fel, pentru a evita comunicările ce ar
putea dezvălui locaţiile sau misiunile.
În acelaşi timp în care sincronizarea devine mult mai
importantă în operaţiile militare, obţinerea sincronizării devine
mult mai provocatoare dintr-un număr de motive. Acestea
includ complexitatea crescută, creşterea neomogenităţii şi
derularea rapidă a evenimentelor.
Creşterea complexităţii
Au fost întotdeauna un mare număr de entităţi cu grade
diferite de libertate în operaţiile militare. Totuşi, astăzi, se poate
observa o dorinţă pentru mai multă precizie şi nevoia crescândă
ca entităţile de pe câmpul de luptă să lucreze împreună. Mai
mult, din cauza letalităţii crescute de pe câmpul de luptă,
datorită îmbunătăţirii atât în domeniul senzorilor, cât şi al
armamentelor, există şi o tendinţă spre operaţiile distribuite cu
forţe dispersate, care trebuie să opereze concertat pentru a
controla câmpul de luptă. Rezultanta, necesară pentru legătura
strânsă şi efectele precise, este complexitatea crescută a
operaţiilor.
Creşterea neomogenităţii
Coordonarea multiplelor eşaloane şi entităţi organizaţionale
cu diferite culturi, procese, percepţii şi cicluri de
răspuns, a fost o consideraţie în mai multe conflicte anterioare.
Totuşi, rolul central al operaţiilor de război de coaliţie în
strategia de securitate necesită a fi interoperabil militar cu o
mulţime de potenţiali aliaţi, la un nivel nemaiîntâlnit. Apariţia
operaţiilor altele decât războiul impune capacitatea de a fi
interoperabil cu multe organizaţii neguvernamentale. Datorită
78