Securitate

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE - Centrul de Studii ... UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE - Centrul de Studii ...

13.09.2015 Views

Fiecare individ are un mod unic de a conştientiza, indiferent de situaţie. Educaţia profesională şi instruirea sunt folosite pentru a le furniza militarilor aceleaşi date, informaţii şi cunoştinţe actualizate, care să conducă la obţinerea unui mod similar de avertizare. 2.8. Comuniunea convingerilor Figura 3 - Imaginea operaţională comună 2.6. Înţelegerea Înţelegerea implică deţinerea unui nivel suficient de cunoştinţe care să permită obţinerea unor concluzii despre posibilele consecinţe ale situaţiei, cât şi o suficientă cunoaştere a situaţiei pentru a prezice viitoare modele. Situaţia conştientizată este focalizată pe ceea ce este cunoscut din situaţiile trecute şi prezente, în timp ce înţelegerea unei situaţii militare este focalizată pe ceea ce poate deveni situaţia şi cum vor avea impact asupra situaţiei rezultate acţiuni diferite. 2.7. Conştientizarea Conştientizarea se referă la o situaţie şi la rezultatul interacţiunilor complexe dintre cunoştinţele (şi convingerile) anterioare şi actuala percepţie a realităţii. 71 Comuniunea convingerilor reprezintă o stare existentă în domeniul cognitiv, când două sau mai multe entităţi sunt în măsură să dezvolte cunoştinţele similare despre o situaţie anume. Gradul de asemănare cerut (sau de diferenţe tolerabile) va depinde de tipul şi gradul de colaborare şi sincronizare necesar. O multitudine de factori influenţează gradul în care un stadiu al comuniunii de cunoştinţe poate fi dezvoltat între două sau mai multe entităţi (similitudinile şi deosebirile punctelor de vedere, cultura, limbajul şi urmărirea intereselor). Convingerile comune reprezintă o cerinţă esenţială pentru abilitatea de a sincroniza acţiunile în domeniul fizic, în absenţa unui plan detaliat. Evaluarea stadiului de comuniune a cunoaşterii este mult mai complexă decât măsurarea gradului de comuniune a informaţiilor; practic, nu se poate măsura direct, trebuie măsurat şi apreciat indirect, având la bază evaluarea comportamentului şi chestionarea directă a subiecţilor. 72 2.9. Decizia Deciziile, de asemenea, sunt situate în domeniul cognitiv. Ele reprezintă alegeri, opţiuni asupra a ceea ce este de făcut. Lărgirea viziunii asupra deciziei presupune includerea tuturor deciziilor într-un model conceptual al spaţiului misiunii, indiferent de nivelul de la care emană, dacă afectează semnificativ rezultatele pe câmpul de luptă. De exemplu, ordinele pot transmite unei forţe - ce, unde şi când are ceva de

făcut. Pentru a stabili o nouă misiune forţelor subordonate, organizaţia trebuie să pornească un nou proces de decizie. Pe de altă parte, subordonaţii pot pune în aplicare intenţia comandantului, luând la rândul lor o serie de decizii. Deşi deciziile sunt descrise ca rezultat al înţelegerii, ele pot fi luate, în mod evident, şi în lipsa oricărei înţelegeri. Asemenea decizii pot să fie întâmplătoare şi, în acest caz, este puţin probabil să fie eficiente într-un context militar, dar se presupune că forţele şi comandanţii acestora vor avea întotdeauna un oarecare nivel de cunoştinţe şi de conştientizare asupra situaţiei. De aceea, implicit, ei au un nivel ridicat de înţelegere şi deciziile lor sunt direcţionate spre un scop. 2.10. Acţiunea Acţiunile se desfăşoară în domeniul fizic şi sunt determinate de deciziile în domeniul cognitiv, care, fie sunt direct transformate în acţiune, fie sunt transportate dintr-un domeniu al informaţiei către altul. Nivelul individual al cunoaşterii influenţează nivelul de conştientizare, gradul de înţelegere şi procesul de luare a deciziilor. Deciziile simple sunt acelea care implică o selecţie dintr-un set de opţiuni în care cea mai simplă spune dacă să se acţioneze sau nu (a trage). Deciziile complexe implică dezvoltarea unui set de opţiuni, a criteriilor de alegere şi combinarea regulilor prin care aceste criterii sunt integrate. Dezvoltarea, aprecierea (evaluarea) şi selectarea cursurilor de acţiune de la nivel batalion în sus este, în general, un tip de decizie complexă. 2.11. Colaborarea Colaborarea este un proces care are loc între două sau mai multe entităţi în domeniul cognitiv şi implică întotdeauna lucrul în comun pentru atingerea unui scop. Această particularitate îi dă distincţie în faţa simplelor comuniuni ale datelor şi informaţiei, cunoştinţelor sau a convingerilor. În cadrul colaborării, prin extensie, se pot aborda şi problematicile cooperării şi coordonării. Cooperarea implică o punere în comun a datelor, informaţiilor, cunoştinţelor şi percepţiilor referitoare la anumite fapte şi situaţii, presupunând lucrul împreună al tuturor actorilor ce urmăresc îndeplinirea unui scop comun. Scopul cooperării este acela de a permite o înţelegere şi o perspectivă similară asupra situaţiei, concomitent cu sincronizarea, în vederea organizării optime a activităţilor, astfel încât să fie evitate redundanţele ori impedimentele reciproce şi să se obţină un efect maxim raportat la scopul propus. Cooperarea este folosită pentru sporirea eficienţei în îndeplinirea unei misiuni, lucru cuantificabil prin intermediul unor măsurători corespunzătoare, numite măsuri ale performanţei (MOP). Aceste standarde au la bază analiza capacităţilor după îndeplinirea misiunii, dar şi rata cheltuielilor în timpul îndeplinirii misiunii. La aceste standarde se pot adăuga cele de măsurare a eficienţei forţei (MOFE) sau de măsurare a eficienţei politicii (MOPE). Cooperarea se bazează pe câţiva factori definitorii: timpul necesar, continuitatea, amploarea, densitatea informaţiilor, domeniul, structura, rolul participanţilor şi modul de interrelaţionare al acestora. Reuşita unei activităţi de cooperare constă, în primul rând, în posibilitatea participanţilor de a beneficia de aceleaşi informaţii în timp util şi de a le interpreta sau utiliza după aceleaşi reguli. În acest demers un rol deosebit îl joacă sistemele tehnice, în mod deosebit cele bazate pe tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, care sunt capabile să asigure aceste cerinţe. Utilizarea în acelaşi timp a informaţiilor necesare poate fi realizată, în mai multe moduri, astfel: 73 74

Fiecare individ are un mod unic de a conştientiza,<br />

indiferent de situaţie. Educaţia profesională şi instruirea sunt<br />

folosite pentru a le furniza militarilor aceleaşi date, informaţii şi<br />

cunoştinţe actualizate, care să conducă la obţinerea unui mod<br />

similar de avertizare.<br />

2.8. Comuniunea convingerilor<br />

Figura 3 - Imaginea operaţională comună<br />

2.6. Înţelegerea<br />

Înţelegerea implică deţinerea unui nivel suficient de<br />

cunoştinţe care să permită obţinerea unor concluzii despre<br />

posibilele consecinţe ale situaţiei, cât şi o suficientă cunoaştere<br />

a situaţiei pentru a prezice viitoare modele. Situaţia<br />

conştientizată este focalizată pe ceea ce este cunoscut din<br />

situaţiile trecute şi prezente, în timp ce înţelegerea unei situaţii<br />

militare este focalizată pe ceea ce poate deveni situaţia şi cum<br />

vor avea impact asupra situaţiei rezultate acţiuni diferite.<br />

2.7. Conştientizarea<br />

Conştientizarea se referă la o situaţie şi la rezultatul<br />

interacţiunilor complexe dintre cunoştinţele (şi convingerile)<br />

anterioare şi actuala percepţie a realităţii.<br />

71<br />

Comuniunea convingerilor reprezintă o stare existentă<br />

în domeniul cognitiv, când două sau mai multe entităţi sunt în<br />

măsură să dezvolte cunoştinţele similare despre o situaţie<br />

anume. Gradul de asemănare cerut (sau de diferenţe tolerabile)<br />

va depinde de tipul şi gradul de colaborare şi sincronizare<br />

necesar.<br />

O multitudine de factori influenţează gradul în care un<br />

stadiu al comuniunii de cunoştinţe poate fi dezvoltat între două<br />

sau mai multe entităţi (similitudinile şi deosebirile punctelor de<br />

vedere, cultura, limbajul şi urmărirea intereselor). Convingerile<br />

comune reprezintă o cerinţă esenţială pentru abilitatea de a<br />

sincroniza acţiunile în domeniul fizic, în absenţa unui plan<br />

detaliat. Evaluarea stadiului de comuniune a cunoaşterii este<br />

mult mai complexă decât măsurarea gradului de comuniune a<br />

informaţiilor; practic, nu se poate măsura direct, trebuie<br />

măsurat şi apreciat indirect, având la bază evaluarea<br />

comportamentului şi chestionarea directă a subiecţilor.<br />

72<br />

2.9. Decizia<br />

Deciziile, de asemenea, sunt situate în domeniul<br />

cognitiv. Ele reprezintă alegeri, opţiuni asupra a ceea ce este de<br />

făcut. Lărgirea viziunii asupra deciziei presupune includerea<br />

tuturor deciziilor într-un model conceptual al spaţiului misiunii,<br />

indiferent de nivelul de la care emană, dacă afectează<br />

semnificativ rezultatele pe câmpul de luptă. De exemplu,<br />

ordinele pot transmite unei forţe - ce, unde şi când are ceva de

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!