Securitate

Aceştia au mărit considerabil posibilităţile de a observa câmpul
de luptă, reducând incertitudinile cu privire la poziţia
avioanelor şi submarinelor care fuseseră nedetectabile până
atunci.
Astăzi se foloseşte o gamă bogată de senzori (ochelari
de vedere pe timp de noapte, senzori termici, sateliţi etc.)
pentru a ajuta la observarea câmpului de luptă.
Când tehnologia este folosită pentru a obţine date, ea
devine parte a domeniului informaţional. Acestea sunt observate
numai după ce trec prin filtrul uman şi ajung în domeniul
cognitiv.
2.2. Informaţia
Cuvântul informaţie, în întrebuinţarea obişnuită, se
referă la diferitele puncte din spectrul informaţional, de la date
la cunoştinţe. Totuşi, ca termen de bază, informaţia este
rezultatul aşezării observaţiilor individuale (oferite de senzor)
într-un context cu înţeles.
Data/informaţia este reprezentarea faptelor în mod
individual, a concepţiilor sau instrucţiunilor într-un mod
corespunzător pentru comunicaţie, interpretare sau procesare de
către om sau mijloacele automatizate. Exemple de date ar fi
sesizările radar, observaţiile senzorilor şi datele înregistrate.
Termenul „prelucrarea datelor” (procesare) este des
folosit, deşi, de fapt, toate datele sunt procesate. Când se
foloseşte acest termen, se intenţionează sugerarea procesării
suplimentare. Se creează informaţie, chiar dacă se foloseşte
observarea indirectă. Multe din observaţii pot fi pierdute, lăsate
în domeniul informaţiei sau filtrate de către „lentilele” de
percepţie ale indivizilor.
67
68
2.3. Transmiterea informaţiei
Punerea în comun a informaţiei este o interacţiune care
poate avea loc între două sau mai multe entităţi în domeniul
informaţional (acestea pot fi oameni, baze de date sau
programe). Abilitatea de a împărţi informaţia este esenţială
pentru a putea dezvolta un stadiu al cunoaşterii comune, după
cum este esenţială pentru colaborare şi/sau sincronizare.
Pot fi implicate multe entităţi, iar forma de transmitere a
informaţiei poate varia semnificativ. Când două sau mai multe
persoane sunt situate la mică distanţă, informaţia poate fi
schimbată între acestea prin voce, conversând una cu cealaltă,
sau prin alte tehnici, care implică mişcări ale corpului, ca
semnele făcute cu mâinile, gesticulările. „Limbajul corpului”
poate fi folosit în comunicare, dar poate fi uşor înţeles greşit. În
unele situaţii, expresia privirii poate fi întrebuinţată pentru a
spori sensul ideilor sau conceptelor comunicării.
Când două sau mai multe persoane sunt geografic
situate la distanţă, pentru transmiterea informaţiilor trebuie
folosite câteva tipuri de tehnologie (telefonul, poşta electronică,
teleconferinţa). În timp, diferite tipuri de tehnologie au fost
dezvoltate pentru a capta, înmagazina şi transmite informaţiile.
După cum se va dezbate mai târziu, tehnologia informaţiilor
defineşte graniţele şi capabilităţile domeniului informaţional.
2.4. Cunoaşterea
Cunoaşterea presupune concluzii trase din modelul
sugerat de o informaţie disponibilă. Cunoaşterea unei situaţii
rezultă din concluziile care pot fi trase dintr-o informaţie ce se
referă la acea situaţie, de exemplu tipul şi locul de luptă.
Cunoaşterea există atât în domeniul informaţiei, cât şi în
cel cognitiv. De exemplu, doctrina este adesea un mijloc de a
pune în comun informaţiile despre o situaţie şi un mod de a se
reacţiona la aceasta corespunzător entităţilor spaţiilor.