Securitate

Conceptul RBR propune abordarea pe domenii a
spaţiului de luptă, fiecare cu conţinut şi elemente proprii,
interconectate între ele, care să conducă în final la o înţelegere
unitară a situaţiei, decizie în condiţii de risc minim şi acţiune
convergentă.
Domeniul fizic este domeniul tradiţional al războiului.
În cuprinsul său lovirea, protecţia şi manevra au loc în mediile
terestru, maritim, aerian şi spaţial. Comparativ, elementele
acestui domeniu sunt cel mai uşor de măsurat şi, în consecinţă,
puterea combativă a fost măsurată primar în acest domeniu.
Două importante matrice pentru măsurarea puterii combative în
acest domeniu, letalitatea şi supravieţuirea, au fost şi continuă
să fie pietrele de temelie ale cercetării operaţiilor militare.
Domeniul cognitiv este domeniul minţii luptătorului şi
al populaţiei care-l sprijină, domeniul unde luptele şi războaiele
sunt câştigate şi pierdute. Este domeniul intangibilităţilor:
conducerea, moralul, coeziunea unităţii, nivelul de instruire şi
experienţa, înţelegerea situaţiei şi opinia publică. Acesta este,
de asemenea, domeniul unde tacticile, tehnicile şi procedurile
se reelaborează. Caracteristicile acestui domeniu sunt extrem de
dificil de măsurat, luând în considerare că fiecare subdomeniu
(fiecare minte individuală) este unic.
Domeniul informaţional este domeniul unde există
informaţia. Este domeniul unde informaţia e creată, manipulată
şi distribuită, domeniul care facilitează comunicarea informaţiei
între luptători. Aici se exercită comanda şi controlul forţelor
militare moderne şi este reelaborată intenţia comandantului.
Prin urmare, creşte domeniul informaţional care trebuie protejat
şi apărat, pentru a permite unei forţe să genereze putere
combativă împotriva acţiunilor ofensive ale unui adversar. Se
poate afirma că în toate luptele importante, pentru obţinerea
63
superiorităţii informaţionale, domeniul informaţional este
„punctul zero” 4 .
Altfel spus, există o singură realitate sau un singur
domeniu fizic, care este convertit în informaţii (date, informaţii,
intelligence) de către sistemele informaţionale şi, ulterior, în
cunoştinţe, de către factorul uman (sau sistemele-expert).
Prin antrenament şi acumulare de experienţă, se
încearcă elaborarea unui „şablon” al activităţilor cognitive ale
decidenţilor, care, însă, în mod cert, prezintă diferenţe
semnificative printre decidenţii din structuri, generaţii, ţări
diferite etc.
La o privire mai atentă şi trecând dincolo de repulsia pe
care o provoacă şablonismul, în general, trebuie să recunoaştem
că în domeniul militar acesta are un rol bine definit, chiar
benefic, în măsura în care face parte din compatibilitate şi
interoperabilitate. Pe de altă parte, vom observa în continuare
că esenţa conceptului „auto - sincronizare” este reprezentată
tocmai de nivelul de uniformitate obţinut în domeniul instruirii,
comenzii şi controlului.
Dar ce este avantajul informaţional? Avantajul informaţional
este o condiţie a domeniului informaţional, creată atunci
când un competitor este capabil să stabilească o poziţie
informaţională superioară vizavi de adversar. Corespunde la o
balansare în favoarea unui actor, în domeniul informaţional,
către un avantaj relativ al informaţiei. Conceptul avantajului
informaţiei nu este nou. Comandanţii au gândit întotdeauna şi
câteodată au obţinut un avantaj informaţional decisiv asupra
adversarilor. Într-adevăr, surpriza, unul dintre principiile
fundamentale ale războiului, poate fi văzută ca un tip de avantaj
informaţional, pe care o forţă este capabilă să o stabilească
împotriva alteia.
4
David S. ALBERTS, John GARSTKA, Richard HAYES, David
SIGNORI, Understanding Information Age Warfare, CCR Publications,
aug.2001.
64