Securitate

• În viitor, reţeaua tip NCW va constitui poate singurul şi
cel mai important contributor la dobândirea puterii şi
supremaţiei în luptă.
6. Concluzii
Aşa cum, în secolul al XV-lea, artileria a revoluţionat
războiul, aşa cum produsele erei industriale - tancurile şi
avioanele - au transformat felul în care s-a luptat în secolul al
XX-lea, „zorii erei informaţionale - evoluţiile tehnologice care
propulsează sectoarele specializate în calculatoare, senzori şi
comunicaţii vor conduce în următorii 20-30 de ani la schimbări
mai radicale decât în orice altă perioadă a istoriei umanităţii”.
Capabilităţile NCW trebuie să fie dezvoltate şi această
teorie aplicată la scară extinsă pentru întreg sistemul naţional de
apărare. Forţele întrunite trebuie să fie integrate în reţea la
nivelurile strategic, operaţional şi tactic. În scopul maximizării
potenţialului pentru creşterea puterii de luptă al NCW,
doctrinele de operaţii trebuie să evolueze similar capabilităţilor
implementate pentru războiul în reţea.
Aliaţii şi partenerii României au dezvoltat propriile
concepte şi capabilităţi pentru NCW. Operaţiunile militare din
Bosnia, Kosovo, Afghanistan şi Irak au permis aplicarea cu
succes de către aceste state a principiilor războiului bazat pe
reţea.
O strategie naţională pentru implementarea NCW va
avea un impact major asupra dezvoltării forţelor armate şi
asupra deciziilor de investiţii ale Ministerului Apărării
Naţionale.
Rolul experimentărilor în procesul de implementare a
conceptelor şi capabilităţilor orientate pe reţea este crucial. Se
minimizează, astfel, riscurile dezvoltării unor sisteme care nu
35
corespund cerinţelor operaţionale şi, implicit, al respingerii
acestora de către utilizatorul final – efectorul.
Pe scurt, calea corectă de urmat este clară. Nu trebuie
achiziţionate tehnologii de ieri. Trebuie investit, dezvoltat
şi/sau cumpărat privind către viitor, dar nu tehnologie pe cale
de dispariţie. Este necesară concentrarea asupra domeniilor cu
cerinţe esenţiale. NATO îşi doreşte membri care să dispună de
capabilităţi puternice de apărare naţională, chiar dacă aceste
sisteme nu sunt interoperabile la toate nivelurile. În multe
situaţii, doctrina şi politica de securitate nu vor asigura, în
totalitate, interconectivitatea.
Oricare strateg ştie că victoria zâmbeşte celor care
anticipează schimbările în caracterul războiului, nu celor care
aşteaptă pasivi şi resemnaţi. Astăzi, nimeni nu-şi poate permite
luxul să ducă o politică izolaţionistă sau să ignore tehnica
modernă. Statele fac eforturi de achiziţionare a tehnologiilor de
ultimă oră şi nici România nu face excepţie. Este important de
observat că tehnologia nu reprezintă un scop în sine, ci un
mijloc de realizare a unui scop.
În contextul unei abordări globale, „tehnologia”
depăşeşte graniţele domeniului tehnic tradiţional şi tinde a fi
definită ca aplicarea practică a unui corp de cunoştinţe,
concepte operaţionale şi mijloace tehnice pentru a participa
efectiv şi eficient la viaţa economică, socială, politică şi
militară internaţională.
Există câteva tehnologii-cheie, cu rol catalizator, ce ar
trebui luate în consideraţie de către orice naţiune care doreşte să
acceadă în structura de comandă-control a NATO. Aceste
elemente tehnologice sunt: tehnologia echipamentelor
miniaturizate şi compacte; tehnologiile comunicaţiilor
digitale, cu subsisteme de comunicaţii personale
autentificate şi securizate; tehnologii pentru reţele destinate
consultării politice sau comenzii şi controlului specifice
sistemelor de comunicaţii strategice actuale ale NATO;
36