STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ
STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ - Centrul de Studii ... STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ - Centrul de Studii ...
CRIZE ŞI CONFLICTE ÎN INTERIORUL RELIGIEI ISLAMICE Isabela ANCUŢ * Like the other two major religion, Islamic religion had and has inside it conflicts and crises. Along its turmoil history, the Islamic religion had its own “disobedient children” who left the “nest” and spread into the world, its own “coming-back children” or its renegades. Still, if we believe Qumran, Mohamed himself predict that his religion will be spread in 99 tribes and only one will win in the end. From what point of view we have to analyses the schisms or what dimensions they have, must be decided after a long and deep analyses of the documents without preconceived ideas or prejudices. Un conflict apare şi se dezvoltă atunci când atitudinea şi reacţiile unei persoane împiedică, distrage sau afectează într-un anumit mod o altă persoană, în drumul ei de a atinge un anumit scop. Conflictul poate apare în orice moment şi, în general, sunt inevitabile într-o societate. Conflictele pot avea la bază opinii divergente, revendicări teritoriale, contradicţii de idei, lupta pentru putere sau economică, ură, gelozie etc. Într-o societate, conflictele u la bază, în principal, sisteme diferite de valori morale, ideologice sau orice altă natură, stiluri diferite de interpretare a aceleiaşi realităţi 1 . Este de înţeles că şi în lumea arabă, respectiv în cadrul religiei islamice vom găsi conflicte şi crize. Conflictele sunt deseori percepute ca o luptă care trebuie câştigată. Cercetările asupra comportamentului oamenilor în situaţii conflictuale au arătat că majoritatea acestora tinde să-şi impună propriile interese, insistând asupra propriei poziţii – asta chiar şi acolo unde încep să se arate insuccesele. Adevărata problemă a conflictelor este pericolul permanent ca acestea să escaladeze. Etapa următoare, criza poate fi înţeleasă drept o situaţie manifestată la nivel naţional sau internaţional, ce este caracterizată de existenţa unei ameninţări la adresa valorilor, intereselor sau scopurilor principale ale părţilor implicate 2 . În ceea ce priveşte religia islamică, schismele au avut trei dimensiuni: genealogică, teologică şi politică 3 . Prima schismă a apărut după moartea lui Mahomed, când vorbim despre moştenirea acestuia. Astfel, la moartea lui Mahomed, în anul 632, a trebuit ales un succesor sau un calif (khalifa de la khlf – a urma). Primul calif a fost ales Abu Bkar, socrul Profetului, urmat în anul 634 de către Omar, al doilea calif în linie sunnită. La moartea lui Omar, în anul 644, încep marile secesiuni religioase deoarece partizanii lui Ali, văr şi ginere al Profetului, căsătorit cu fiica lui, Fatima, se aşteptau ca acesta * Doctorand, inginer, Funcţionar public în Ministerul Apărării Naţionale 1 Neguţ Siviu, Geo POLITICA – Universul puterii, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008; 2 George C. Marshall European Center for Security Studies, Conflict Prevention and Management of Crisis and Conflict, http://www.marshallcenter.org/site-text/lang-en/page-coll-ep- 1/xdocs/coll/ep-syllabus-04-01/module-10.htm. 3 Eliade M., Culianu P., Islamul – Dicţionarul religiilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, pag. 163 - 180 96
să fie investit cu demnitatea de calif, însă a fost ales Uthmân, aristocrat din familia omeiazilor, ucis apoi în anul 656 de către partizanii lui Ali care, la rândul său, devine cel de-al patrulea calif, ucis în anul 661, în faţa moscheii din Kufa, de către Khariğiţi - puritanii/ schismaticii/ ortodocşii Islamului. Învingătorul lui Ali, generalul omeyyad Mu΄awiya, a fost recunoscut calif, calitate contestată de către fii acestuia. Aceştia au fost înfrânţi şi ucişi ulterior la Karbala de fiul lui Mu΄awiya, Yazid. Această înfrângere a determinat ruperea definitivă din interiorul religiei islamice, facţiunea şiită a lui Ali având să-şi creeze state şi dinastii proprii, cel mai concludent exemplu fiind Iranul. Kharidjismul s-a divizat, chiar din epoca omeyyadă, într-o serie de subsecte şi tendinţe (azraqită, ibadită, sufrită) dintre toate acestea supravieţuind, până în prezent, doar secta ibadită (apărută în 747) în Oman. Marea schismă între sunniţi şi şiiţi s-a produs în secolul XVI, având la bază diferenţierea oarecum arbitrară dată de către erudiţii musulmani, în cadrul comunităţii credincioşilor, funcţie de atitudinea faţă de vechea problemă a succesiunii legitime a Profetului, sectelor musulmane aflate în conflict. Astfel avem şiiţi, care pretindeau că succesiunea provenea legitim numai de la ginerele Profetului – Ali -, şi sunniţi, care recunoşteau legitimitatea succesiunii lui Abu Bakr 4 , Omar, Uthmân şi ale urmaşilor lor în demnitatea de califi. Odată cu apariţia a numeroase ordine sufite, secte, frăţii şi alte congregaţii religioase, diviziunea fundamentală s-a complicat şi mai mult. Şiismul consideră că singura putere legitimă după dispariţia lui Mahomed este cea a lui Ali, desemnat de acesta ca succesor încă din timpul vieţii. Fii lui Ali şi ai Fatimei sunt, de asemenea, consideraţi, legitimi. Şiismul va avea numeroase ramificaţii, în special în funcţie de legitimitatea şi numărul imamilor descendenţi din Ali, aceasta fiind una din cele două trăsături caracteristice originale ale acestei religii. Cea de a doua caracteristică are în vedere exaltarea martirismului, fapt ce face ca şiismul să fie predispus violenţei şi intoleranţei, deci să fie denumit ca latura dură, fundamentalistă a Islamului 5 . Ramura principală care domină în Iran recunoaşte doi imami. Unele secte, cum ar fi druzii sau alawiţii, care cred în caracterul divin al lui Ali şi în migrarea sufletelor după moarte, au dezvoltat doctrine ezoterice datorită cărora s-au izolat de comunitatea credincioşilor. Un exemplu, în acest sens, este secta Yezizilor. Aceştia sunt consideraţi, pe nedrept, „adoratori ai diavolului” ei fiind mereu persecutaţi, chiar şi în secolul XX, câteva zeci de mii de Yezizi trăind şi astăzi izolaţi în nordul Iranului. Cu scopul de a păstra unitatea ummei şi în absenţa unei autorităţi recunoscute ca fiind capabilă să rezolve chestiunile de interpretare, diferite secte şiite au fost, totuşi, rareori excluse din umma, comunitatea credincioşilor. Când au avut loc persecuţii, ele au fost, de cele mai multe ori, motivate prin necesitatea de a calma agitaţia şi dezordinile. 4 Abu Bakr era socrul Profetului, desemnat a supraveghea, în locul său, rugăciunile în comun la Medina. 5 Săgeată Mihaela, Lumea islamică – o reţea dinamică de sisteme, Geopolitica, Editura Top Form, Bucureşti, 2006, p. 14. 97
- Page 45 and 46: interpretarea elementelor ce stau l
- Page 47 and 48: Bibliografie: [1] EU Observer.com,
- Page 49 and 50: însărcinată de asemenea cu const
- Page 51 and 52: 1920 în Egipt, care şi-a întări
- Page 53 and 54: Luptătorii palestinieni sfinţi -
- Page 55 and 56: israeliene. Violenţa a determinat
- Page 57 and 58: MODELUL ECONOMIC AL TERORII: FINAN
- Page 59 and 60: Surse financiare utilizate de organ
- Page 61 and 62: Armata Republicană Irlandeză (IRA
- Page 63 and 64: Grupul de acţiune financiară în
- Page 65 and 66: [7]. RASHID, Ahmed, They are only s
- Page 67 and 68: Culegerea de informaţii este un pr
- Page 69 and 70: potrivit Legii nr. 92/1996, structu
- Page 71 and 72: [7]. Stan Petrescu, „Despere inte
- Page 73 and 74: nucleare, la bordul unor nave sau a
- Page 75 and 76: Qaeda din Afganistan. Când Al-Qaed
- Page 77 and 78: a Google’s Street Viewer, după c
- Page 79 and 80: Ciberspaţiul, iar cuvântul de ord
- Page 81 and 82: adevărat victorioasă în războiu
- Page 83 and 84: sistemului social axat pe modelul d
- Page 85 and 86: specialişti numesc marea strategie
- Page 87 and 88: - domeniul tehnologic (integrarea n
- Page 89 and 90: grupelor, echipelor, echipajelor, f
- Page 91 and 92: submarine) sau adăposturi şi fort
- Page 93 and 94: Mai mult decât atât, punerea în
- Page 95: inclusiv a acţiunilor netradiţion
- Page 99 and 100: acuzaţiile de impietate pe care ad
- Page 101 and 102: ISLAMUL DIVIZAT KHARIJIŢII SUNNIŢ
- Page 103 and 104: De la acest moment de un tulburăto
- Page 105 and 106: putere, ocupă locul central în de
- Page 107 and 108: interlopă, determinate de interese
- Page 109 and 110: întâmpla pe fondul încolţirii d
- Page 111 and 112: • confruntarea ideologică; • c
- Page 113 and 114: - Puterea nucleară (arme nucleare)
- Page 115 and 116: Balanţa Riscurilor şi Câştiguri
- Page 117 and 118: III. Indicele de Risc in Reginunea
- Page 119 and 120: Se poate observa că până în 200
- Page 121 and 122: Conflictul actual s-a desfâşurat
- Page 123 and 124: „BOMBA METEO” - IPOTEZE ŞI EXP
- Page 125 and 126: prognozelor reale aferente lunilor
- Page 127 and 128: armate în ceea ce autorul numeşte
- Page 129 and 130: geografică, geospaţială şi clim
- Page 131 and 132: "plantate" cu antene operând în g
- Page 133 and 134: mijloacele de care dispune. HAARP v
- Page 135 and 136: inamic potenţial şi îl pot forţ
- Page 137 and 138: Polul Nord, s-a decis şi amplasare
- Page 139 and 140: Tromso (controlată de SUA), si al
- Page 141 and 142: canicula, descreşterea numărului
- Page 143 and 144: euroatlantice, România poate fi h
- Page 145 and 146: [10] http://forum.realitatea.net/sh
CRIZE <strong>ŞI</strong> CONFLICTE ÎN INTERIORUL RELIGIEI ISLAMICE<br />
Isabela ANCUŢ *<br />
Like the other two major religion, Islamic religion had and has inside it conflicts and crises.<br />
Along its turmoil history, the Islamic religion had its own “disobedient children” who left the<br />
“nest” and spread into the world, its own “coming-back children” or its renegades. Still, if we<br />
believe Qumran, Mohamed himself predict that his religion will be spread in 99 tribes and only one<br />
will win in the end. From what point of view we have to analyses the schisms or what dimensions<br />
they have, must be decided after a long and deep analyses of the documents without preconceived<br />
ideas or prejudices.<br />
Un conflict apare şi se dezvoltă atunci când atitudinea şi reacţiile unei persoane<br />
împiedică, distrage sau afectează într-un anumit mod o altă persoană, în drumul ei de<br />
a atinge un anumit scop. Conflictul poate apare în orice moment şi, în general, sunt<br />
inevitabile într-o societate. Conflictele pot avea la bază opinii divergente, revendicări<br />
teritoriale, contradicţii de idei, lupta pentru putere sau economică, ură, gelozie etc.<br />
Într-o societate, conflictele u la bază, în principal, sisteme diferite de valori morale,<br />
ideologice sau orice altă natură, stiluri diferite de interpretare a aceleiaşi realităţi 1 .<br />
Este de înţeles că şi în lumea arabă, respectiv în cadrul religiei islamice vom găsi<br />
conflicte şi crize.<br />
Conflictele sunt deseori percepute ca o luptă care trebuie câştigată. Cercetările<br />
asupra comportamentului oamenilor în situaţii conflictuale au arătat că majoritatea<br />
acestora tinde să-şi impună propriile interese, insistând asupra propriei poziţii – asta<br />
chiar şi acolo unde încep să se arate insuccesele. Adevărata problemă a conflictelor<br />
este pericolul permanent ca acestea să escaladeze. Etapa următoare, criza poate fi<br />
înţeleasă drept o situaţie manifestată la nivel naţional sau internaţional, ce este<br />
caracterizată de existenţa unei ameninţări la adresa valorilor, intereselor sau scopurilor<br />
principale ale părţilor implicate 2 .<br />
În ceea ce priveşte religia islamică, schismele au avut trei dimensiuni:<br />
genealogică, teologică şi politică 3 .<br />
Prima schismă a apărut după moartea lui Mahomed, când vorbim despre<br />
moştenirea acestuia. Astfel, la moartea lui Mahomed, în anul 632, a trebuit ales un<br />
succesor sau un calif (khalifa de la khlf – a urma). Primul calif a fost ales Abu Bkar,<br />
socrul Profetului, urmat în anul 634 de către Omar, al doilea calif în linie sunnită. La<br />
moartea lui Omar, în anul 644, încep marile secesiuni religioase deoarece partizanii<br />
lui Ali, văr şi ginere al Profetului, căsătorit cu fiica lui, Fatima, se aşteptau ca acesta<br />
* Doctorand, inginer, Funcţionar public în Ministerul Apărării Naţionale<br />
1 Neguţ Siviu, Geo POLITICA – Universul puterii, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008;<br />
2 George C. Marshall European Center for Security Studies, Conflict Prevention and Management<br />
of Crisis and Conflict, http://www.marshallcenter.org/site-text/lang-en/page-coll-ep-<br />
1/xdocs/coll/ep-syllabus-04-01/module-10.htm.<br />
3 Eliade M., Culianu P., Islamul – Dicţionarul religiilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, pag.<br />
163 - 180<br />
96