STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

grupelor, echipelor, echipajelor, fiecare având o funcţie bine determinată pentru a fi în
măsură să raspundă la provocări multiple, să îşi poată manifesta capacitatea de acţiune
independentă - începând cu cele mai mici eşaloane tactice, şi de a acţiona întrunit în
majoritatea acţiunilor militare.
Astăzi, mai mult decât oricând, sursele de insecuritate şi riscurile de natură
asimetrică continuă să se diversifice şi să se amplifice atât ca intensitate, cât şi ca
spaţiu de manifestare. Evenimentele petrecute la la New York în 2001, cele de la
Madrid din 2004 şi de la Londra – 2005, precum şi intensificarea actelor teroriste pe
glob au demonstrat că mediul de securitate actual este total diferit de cel al sfârşitului
de secol XX.
Deci, o evaluare succintă ne conduce la concluzia existenţei unui grad înalt de
nesiguranţă cu privire la sursele potenţiale ale ameninţării militare, la modul de
desfăşurare a războiului viitor, precum şi la formele de concretizare a ameninţărilor şi
atacurilor la adresa unei naţiuni sau grup de naţiuni. Astfel, misiunea de a gestiona
incertitudinea este punctul central al oricărei organizaţii de securitate, inclusiv a
armatei. Prin urmare, planificatorii trebuie să ia în calcul o gamă extrem de largă de
provocări potenţiale la adresa securităţii naţionale şi internaţionale, precum şi inerenta
vulnerabilitate la atacurile asimetrice. Liderii trebuie să ia în considerare faptul că
surprinderea poate fi regula şi nu excepţia.
Principalele ameninţări de natură militară identificate în contextul specific
actualei revoluţii în afacerile militare sunt 9 :
a) diminuarea protecţiei oferite de distanţa geografică, prin dezvoltarea
rachetelor de croazieră şi balistice şi prin posibilităţile practic nelimitate de mişcare
a populaţiei (terorişti, migraţiune scăpată de sub control etc.);
b) creşterea ameninţărilor regionale prin exacerbarea competiţiei militare
în zonă, vulnerabilitatea unor guverne faţă de mişcările extremiste sau radicale,
achiziţionarea de arme de distrugere în masă şi sprijinirea terorismului internaţional;
c) ameninţări asimetrice crescute – terorismul şi armele de distrugere în masă;
d) ameninţări crescute din partea statelor slăbite sau a zonelor scăpate de
sub controlul guvernelor, situaţii generate de proasta guvernare sau de absenţa
unor guverne responsabile şi/sau capabile (terorism, trafic de droguri,
achiziţionarea de arme de distrugere în masă, alte forme de crimă organizată);
e) difuzia puterii militare la actori nestatali, adesea sponsorizaţi de anumite
state sau beneficiind de sanctuare şi protecţie, dar şi fără sponsorizare statală;
f) creşterea diversităţii surselor şi a impredictibilităţii locului conflictelor
determină imposibilitatea modelării forţelor pentru a face faţă unui anumit
adversar dintr-o zonă geografică specifică.
Din perspectivă strategică, revoluţia în afacerile militare asigură un mare
avantaj în sprijinul atingerii obiectivelor strategice. Nimeni nu-şi poate permite să
reacţioneze cu încetineală la ameninţări. Este nevoie de putere şi agilitate pentru a
ameninţa dintr-o postură avansată şi a înfrânge orice potenţial adversar. Forţele
specifice actualei revoluţii în afacerile militare pot acţiona din poziţii avansate (întărite
cu rapiditate cu forţe din alte zone), pentru înfrângerea în timp scurt a adversarului,
9 Eugen Bădălan, (coordonator), Op. cit., pp. 33-34.
89